Versetul zilei

19 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

19 Decembrie Iosua 14.1-15
DOMNUL îi desemnase pe nume pe cei care aveau să răspundă de împărţirea ţării între seminţii (Numeri 34.16-29). Fiii lui Iuda înaintează acum către aceştia pentru a-şi primi partea şi Caleb ia cuvântul. Mai mult de patruzeci de ani a aşteptat acest moment. Fără să se plângă de o pedeapsă pe care el personal nu a meritat-o, a umblat în pustiu împreună cu poporul, susţinut de speranţă. S-a încrezut în promisunile lui Dumnezeu şi acum i le reaminteşte lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta despre care a vorbit DOMNUL" (v.12). Minunat exemplu de perseverenţă a credinţei! Şi mai este ceva de admirat la acest om: Puterea mea - spune el - nu s-a schimbat. La optzeci şi cinci de ani sunt tot aşa de tare ca la patruzeci. Care îi era secretul? Isaia 40.31 îl descoperă: „Cei care se sprijină pe DOMNUL îşi vor înnoi puterea ... vor umbla şi nu vor obosi". Prin această putere divină, Caleb, bătrân ca vârstă, tânăr ca vigoare, era gata acum să ia în stăpânire Hebronul şi să înfrângă puterea omenească a renumiţilor anachimi, uriaşi care odinioară înspăimântaseră atât de mult poporul. Da, „ferice de omul a cărui putere este în Tine ... Ei merg din putere în putere" (Psalmul 84.5, 7).

18 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

18 Decembrie Iosua 13.15-33
Fiii lui Ruben, ai lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase îşi primiseră partea de moştenire înaintea tuturor fraţilor lor. Această parte, ne amintim, şi-o aleseseră singuri, fără să-L aştepte pe Dumnezeu să le-o dea (Numeri 32). Lecţie plină de învăţăminte pentru fiecare dintre noi! De câte ori nu ne-am arătat, ca şi ei, incapabili să aşteptăm! Ne-am lăsat conduşi de împrejurări (Basanul şi Galaadul erau potrivite pentru creşterea vitelor şi aceste seminţii aveau turme şi cirezi). Am ales soluţia cea mai simplă sau chiar, din prudenţă, prima care s-a ivit, când, cu puţină răbdare, ne-am fi asigurat o moştenire mult mai bună: aceea pe care Dumnezeu o pregătise pentru noi.
Aceste seminţii ne mai învaţă încă o lecţie: alegând primii ceea ce le părea mai bun (ca Lot şi Avraam -Geneza 13), rubeniţii şi gadiţii s-au arătat egoişti faţă de fraţii lor: «întâi eu!» într-adevăr, s-au servit primii şi şi-au luat moştenirea înaintea tuturor celorlalţi. Dar ceea ce şi-au luat era departe de a fi cel mai bun, aşa cum îşi închipuiseră. Cei dintâi vor deveni cei de pe urmă. Vedem că cel mai bun este întotdeauna ceea ce ne dă Dumnezeu, chiar dacă trebuie să aşteptăm un timp.

17 decembrie 2012

Hrana ta zilnca !

17 Decembrie Iosua 13.1-14
DOMNUL îi aminteşte lui Iosua că rămăsese foarte mult pământ de luat în stăpânire. Frontierele ţării îi fuseseră arătate (1.4). Erau uşor de reţinut. La sud: un mare deşert; la nord:
un mare munte, Libanul; înspre orient: un mare, fluviu, Eufratul; în sfârşit, la apus: o întinsă mare, Mediterana. Teritoriul care trebuie ocupat prin credinţă are frontierele identice cu cele ale aceleiaşi lumi care ni se prezintă şi nouă: aridă, fără rod pentru Dumnezeu (deşertul); plină de orgoliu şi de deşertăciune (muntele); prosperă şi foarte ocupată (fluviul); violentă, încontinuu zbuciumată (marea - Iuda 13; Isaia 57.20).
Să ne păzim, dragi copii ai lui Dumnezeu, să nu călcăm în afara acestor hotare. Mulţi au făcut aceasta fiind atraşi sau din simplă curiozitate şi majoritatea dintre ei nu s-au mai întors niciodată. In schimb rămânea în interiorul graniţelor „foarte mult pământ de luat în stăpânire". Comorile inepuizabile ale Cuvântului, bogăţiile nemăsurate ale Domnului Hristos aşteaptă ca noi să le luăm în stăpânire „astfel ca - potrivit rugăciunii apostolului - să fim deplin în stare să înţelegem împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea şi lungimea şi adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaştem dragostea lui Hristos..."
(Efeseni 3.18-19).
Creştini, iată dimensiunile infinite ale moştenirii noastre în El!

16 decembrie 2012

Esenta Craciunului !

Unul dintre cele mai frumoase anotimpuri este iarna, cel putin pentru mine, iar una dintre cele mai iubite sarbatori de iarna este Craciunul.
Desi iubita de foarte multi oameni, aceasta sarbatoare  are o semnificatie aparte si totusi este primita atat de diferit in fiecare familie.Daca mergem in oras in aceste zile peste tot vedem o agitatie neobisnuita.
Magazine frumos impodobite, lumini superbe care te fascineaza, se cheltuiesc sume imense pentru aceasta sarbatoare, se gateste mancarea cea mai buna, se cumpara hainele cele mai scumpe, dar prea putini se gandesc la esenta acestei sarbatori.
Esenta Craciunului este INSASI ISUS HRISTOS !
Daca Dumnezeu nu avea acest plan minunat de a-L trimite omenirii pe Singurul Sau Fiu, astazi noi nu aveam ce sarbatori.Din pacate ani la rand, oamenii sunt atrasi  de frumusetea magica a acestor sarbatori,  cuprinsi de iuresul acesta comercial, unde toate vitrinele stau incarcate cu diferite reclame cu zeci de lei reduceri, unde diferite locatii stau pregatite sa ofere diferite tentatii si distractii, iar adevaratul motiv de bucurie....este scapat din vedere.
Atentia noastra in aceste zile trebuie sa fie mai mult ca oricand indreptata spre Domnul Isus. Venirea Lui in lume  a fost mijlocita  cu mii de ani in urma prin profeti, prin vise , prin vedenii. Prin Hristos, Dumnezeu  a dat o descoperire totala, completa, definitiva si universala.
Descoperindu-L pe Hristos nu mai ai nevoie de nimic si aceasta descoprire nu s-a facut pentru 2-3 ani...ci este definitiva.Aceasta venire a lui  Hristos a adus siguranta si certitudinea ca Dumnezeu este cu noi.Descoperirea aceasta nu este doar pentru mine sau pentru tine, ci este universala, este pentru intreaga omenire. Si tu dragul meu poti avea aceasta siguranta alaturi de Domnul Isus, poti avea aceasta certitudine ca EL este cu tine, dar  acest lucru atarna de alegerea pe care o faci in aceste zile de sarbatoare.
Alegi sa te lasi amagit si atras de magia  si frumusetea acestei sarbatori de iarna sau alegi sa privesti sarbatoarea in esenta ei?
Esenta Craciunului este INSASI ISUS HRISTOS !

Hrana ta zilnica !

16 Decembrie Iosua 12.1-24
Cartea Iosua se împarte în două părţi de câte douăsprezece capitole fiecare. Prima, pe care o terminăm astăzi, tratează cucerirea Canaanului de către Israel; cea de-a doua (cap. 13-24) descrie în principal împărţirea ţării între seminţii. Încheierea primei părţi: „şi ţara s-a odihnit de război" (11.23), este însoţită, în cap. 12, de o lungă listă a regilor învinşi. Doi fuseseră înfrânţi de cealaltă parte a Iordanului: Sihon şi Og, iar treizeci şi unu, în ţară. Este încurajator să-L vedem pe Dumnezeu făcând El însuşi acest bilanţ. Este dovada că n-a pierdut amintirea nici unei victorii pe care noi am câştigat-o împreună cu Domnul şi ştie că fiecare înseamnă eforturi, renunţări. Curaj deci, ostaşi ai lui Isus Hristos! În luptele noastre, un Arbitru suprem «ţine scorul» fără nici o greşeală: „împăratul Hebronului, unul; împăratul Iarmutului, unul, împăratul Lachisului, unul.
Să ne dea Domnul harul să fim, fiecare la locul său, luptători credincioşi!
În curând va veni clipa să depunem armele, pentru a gusta lângă Domnul Isus odihna cerească. Da, fie ca atunci să putem spune împreună cu apostolul: „m-am luptat lupta cea bună", şi să primim cununa promisă „celui ce va birui" (2 Timotei 4.7; Apocalipsa 2 şi 3).

15 decembrie 2012

O seara binecuvantata !

El isi intinde mana inspre mine
Si pe cararea mea intunecoasa
Atingera mainii Sale divine
Mi-e pasul sigur, viata mai frumoasa.

Cai care vad mana lui Dumnezeu in orice lucru pot lasa cel mai usor lucru in mana lui Dumnezeu !
Esti gata sa predai totul in mana LUI ?
 Nu uita....tot ceea ce ai...ai de la EL ! 
Fiti binecuvantati !

Hrana ta zilnica !

15 Decembrie Iosua 11.12-23
Vrăjmaşii cu care se luptase Israel şi pe care-i învinsese îi reprezintă pe cei care fac război împotriva creştinilor, şi anume pe Satan şi îngerii lui. Lupta noastră este „împotriva stăpânirilor ... împotriva puterilor spirituale ale răutăţii (care sunt) în cele cereşti'''' (Efeseni 6.12). Multe persoane îşi imaginează că diavolul şi demonii sunt acum în iad. Dar Biblia ni-1 arată pe Satan încă în cer, făcând plimbare pe pământ pentru a le face rău oamenilor (Iov 1.6, 7). Fără îndoială, dacă suntem credincioşi, vrăjmaşul nu ne poate răpi mântuirea (loan 10.28), în schimb se străduieşte, luptând împotriva noastră, să ne împiedice să ne bucurăm de binecuvântările cereşti; încearcă să ne răpească teritoriul pe care victoriile anterioare ne-au permis să le ocupăm. Pentru aceasta, acelaşi cap. 6 din Efeseni ne îndeamnă nu numai să ne împotrivim şi să învingem toate, ci mai apoi şi să stăm tari. Cuvântul ne aminteşte în acelaşi timp şi că suntem preaiubiţii Domnului. El afirmă că nici stăpâniri, nici puteri nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu. Dimpotrivă, „în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit" (Romani 8.37-39).

14 decembrie 2012

Cautati intelepciunea !

Inainte de a servi cina, vroiam sa citesc cateva cuvinte din partea lui Dumnezeu. Am deschis o carte, si ochii sau abatut asupra unui citat.
" Un pesimist vede tunelul, un optimist vede lumina de la capatul tunelului, iar realistul vede tunelul, vede lumina de la capatul tunelului...dar vede si tunelul urmator"
Ca fiecare..am stat si m-am gandit cateva secunde...din ce categorie fac parte.
De-atatea ori am avut momente cand am fost si noi, asemeni pesimistului. Adeseori, in  mijlocul problemelor nu am vazut decat dimensiunea lor, sau  poate am indraznit asemeni optimistului sa speram ca exista undeva o rezolvare  pentru problemele noastre.Dar conform Scripturii, un om intelept priveste viata cat se poate de real. Traim astazi  zile care sunt din ce in ce mai grele, si am fi poate prea naivi sa gandim ca  lucrurile merg spre bine si ca viitorul e "roz".
De fapt...merg spre bine dintr-un anumit punct de vedere: "VINE DOMNUL "
Daca vrem sa fim realisti, trebuie sa privim viata cu adevaratele ei probleme si sa invatam sa fim pregatiti in fata acestor probleme. In fata durerilor, in fata bolii, a pierderilor celor dragi, in fata  rautatii si ipocriziei care ne inconjoara, a egoismului celor de langa noi, a invidiei, a raului care isi face cuib tot mai adanc in mintea omeneasca si a  pacatului care  parca a pus stapanire pe cat mai multi...intr-un cuvant sa privim si sa acceptam viata, cu toate caile ei intortocheate.Sa aceptam si sa invatam  ca exista in viata aceasta multe intrebari la care nu vom primi raspuns, ca trebuie sa cerem intelepciune sa stim sa trecem biruitori prin ele, ba mai mult sa fim pregatiti a face fata si in asa zisele"tuneluri" care ne ne vor iesi in cale.
Insasi cautarea intelepciunii este o dovada a atitudinii noastre realiste.
Cel mai important este să ştii să alegi ce este cel mai important!