Israel, poporul ales de DOMNUL !

Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta care nu mai este bun de nimic!

Ieremia 13:10

...si daca citim cap. 13 de la inceput gasim scris si ce s-a intamplat cu acest brau.

Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l înmoi în apă!

.............................

După mai multe zile, Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!”
M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic"Ieremia 13:1-7

Mai mult ca oricand Israelul este in centrul atentiei.Toate ziarele ocupa prima pagina cu situatia din Israel si tot ceea ce se intampla vis-a-vis de aceasta tara.

Cunoastem istoria poporului Israel inca din vechiul Testament si stim ca acest popor are o istorie aparte. Este poporul ales de Dumnezeu si inca din vechime, Dumnezeu  ii fagaduieste lui  Avraam ca  va face din el o semintie aleasa, un neam mare si ii va da in stapanire tara in care Avraam era atunci un strain. Un popor pe care Domnul l-a scos de multe ori din necaz, si l-a binecuvantat.

Cu toate acestea in vers.10 din Ieremia gasim cum este  descris poporul Israel:

"poporul acesta este un popor rău:

nu vrea să asculte cuvintele Mele,

urmează pornirile inimii lui şi

....merge după alţi dumnezei..." 

Facand analogia dintre vers.10  si  vers. 11:

 "Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie

poporul Meu,

numele Meu,

lauda Mea şi..

slava Mea..."

"este un popor rău ...........  poporul Meu,

nu vrea să asculte...........  numele Meu,

urmează pornirile inimii lui.........lauda Mea, 

merge după alţi dumnezei.....slava mea."

Poporul meu....inseamna apartenenta.

"Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.." 1 Petru 2

Numele meu...inseamna identitate.

"Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu..." Ioan 1:12

Lauda mea.... inseamna chemare.

"Gura mea să vestească lauda Domnului, şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt, în veci de veci! Psalmii 145:21

Slava mea....inseamna  mostenire.

"Eu Îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea peste Israel" Isaia 46:8

Dumnezeu este un Dumnezeu iubitor, ingaduitor, dar care pretinde ascultare.

Neascultarea atrage dupa sine intotdeauna consecinte grave.

Indiferent prin ce va trebui sa treaca poporul Israel, Dumnezeu isi va tine fagaduinta fata de ei, pentru ca este poporul ales de DOMNUL !

Oaspetele nepoftit !

In urma cu cativa ani Dumnezeu a ingaduit o incercare in viata mea....

De ce asa...o stie EL..!

Am primit puterea necesara sa accept, sa ma ridic...si sa imi continui drumul.

In toti acesti ani am invatat mai mult ce inseamna dependenta de Dumnezeu.

Am invatat, sa invat sa stau de vorba cu El, am invatat sa-I spun necazul meu, am invatat sa Ii impartasesc bucuria.....am invatat sa-L fac prietenul meu.

Am invatat sa ma las in totalitate abandonata, am invatat ca trebuie sa accept voia Lui in viata mea, am invatat ca "trebuie sa ma supun", chiar daca uneori nu imi face placere.

Ca sa invat toate acestea, a trebuit sa merg in atelierul Marelui Olar, nu a fost usor sa trec prin toate fazele prelucrarii, nici acum nu am iesit din Mainile LUI, si stiu ca inca mai are de facut slefuiri, dar ma rog ca indiferent de fazele prin care va mai trebui sa trec....imi doresc sa am putere si sa raman alaturi de EL.
Sa raman chiar si atunci cad oaspetele nepoftit incearca sa patrunda in interiorul familiei mele.
Cele mai mari lupte se duc astazi in familie.
Doua scopuri are diavolul cu familiile crestine, in mod special:
- sa ii dezbine
- sa ii separe de Dumnezeu
Ca sa nu-i reuseasca nici unul din cele doua planuri ale sale, cu privire la viata noastra, trebuie sa fim vegheatori in permanenta si sa nu lasam nici o portita intredeschisa.
 Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” Marcu 13:37
VEGHERE = RUGACIUNE

Roaga-te, stăruiește asupra Cuvântului, veghează ne-ncetat,  si atunci cu siguranta oaspetele nepoftit nu va putea patrunde in viata ta, in familia ta sau in casnicia ta! 

"Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” Matei  26:41
Cine pazestete porunca, isi pazeste sufletul; cine nu vegheazã
asupra caii sale, va muri. Proverbe 19.16

O zi minunata !

Hrana ta zilnica!

21 Noiembrie Deuteronom 32.34-52

Versetele care încheie cântarea lui Moise amintesc de faptul că Dumnezeu este suveran, că este „Acelaşi" şi că, în consecinţă, ne putem aştepta ca El să aibă ultimul cuvânt. Care este acest cuvânt final? Răzbunarea pentru vrăjmaşii de mult nepedepsiţi, dar şi iertarea pentru poporul Său, împreună cu care se vor bucura naţiunile tot timpul mileniului (v. 43).

Moise încheie învăţăturile sale printr-un ultim îndemn la ascultare: „Puneţi-vă la inimă " cuvintele acestea, ale legii acesteia, „este viaţa voastră" (v. 46, 47; Isaia 55.3; Proverbe 4.13 şi 7.2). Unii tineri gândesc că, pentru „a-şi trăi viaţa", trebuie să lase deoparte orice îndrumare şi mai ales pe cea a lui Dumnezeu. Aceste versete afirmă, iar experienţa noastră confirmă, că a te pleca sub jugul binecuvântat al Domnului înseamnă de fapt „a apuca" ceea ce este „adevărata viaţă" (1 Timotei 6.19).

Instrucţiunile lui Moise au luat sfârşit. Ca un adevărat mijlocitor, el a vorbit Domnului despre popor şi poporului despre Domnul. Acum avea să părăsească poporul. Evrei 13.7 ne îndeamnă să ne amintim de conducătorii credincioşi care ne-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi dintre aceştia nu mai sunt printre noi. Totuşi, autorul epistolei adaugă: „Isus Hristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veci"

 (Evrei 13.8; comparaţi cu v. 39).

Hrana ta zilnica!

20 Noiembrie Deuteronom 32.15-33

Cântarea pe care au învăţat-o fiii lui Israel de la Moise nu avea, în mod trist, decât o singură strofă! Cea pe care am învăţat-o ieri împreună cu poporul, exceptând v. 5, IL preamărea pe Dumnezeu. Să privim acum latura omului.Bogăţiile date de Domnul poporului Său, enumerate în v. 14, nu au făcut în final decât ca acesta să se îngraşe (v. 15). în loc să se alipească mai puternic de „Stânca mântuirii sale", aducându-I grăsimea mieilor şi jertfe de băutură (v. 14), Israel L-a părăsit, L-a dispreţuit, L-a întărâtat şi, în final, L-a uitat (v. 15, 16, 18). Câtă nerecunoştinţa! Şi, cu toate acestea, nu ne asemănăm noi uneori cu acest popor mizerabil? Nu „ne ... îngrăşăm" noi în mod conştient cu belşugul cu care ne umple Tatăl nostru? Facem să prospere lucrurile noastre pământeşti, uitând să-I acordăm Domnului locul care îi aparţine în viaţa noastră. Celor care sunt „bogaţi în veacul de acum" li se porunceşte „să nu se încreadă în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug, ca să ne bucurăm de ele" (1 Timotei 6.17). Dacă fiii lui Israel ar fi avut înţelepciune, „ar fi cugetat la sfârşitul lor de la urmă" (v. 29).

Să ne dea Domnul înţelepciunea să administrăm darurile Sale ca unii care avem să-I dăm socoteală la momentul întoarcerii Sale!

Hrana ta zilnica !

19 NoiembrieDeuteronom 31.30; 32.1-14

Aşa cum i-a poruncit Domnul, Moise îi va învăţa acum pe fiii lui Israel o cântare. Luând ca martori cerurile şi pământul, el preamăreşte Cuvântul lui Dumnezeu care se coboară „ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă (tânără) şi ca ploaia îmbelşugată peste iarba (coaptă)" (v. 2). El îi atribuie lui Dumnezeu grandoarea, celebrând ceea ce este El: credincioşie, dreptate, adevăr (v. 4). Stânca este Numele Său, asigurând alor Săi adăpost, locuinţă, umbră binefăcătoare, apă vie (Psalmul 31.2; 71.3; Isaia 32.2 şi multe alte pasaje), precum şi miere şi untdelemn (v. 13). Cântarea glorifică apoi ceea ce face Dumnezeu: o lucrare desăvărşităl (v. 4).

Întreaga desfăşurare a acestei lucrări către Israel este prezentată în v. 8-14. El 1-a ales (v. 8), 1-a găsit, 1-a îngrijit, 1-a păzit (v. 10), 1-a purtat (v. 11), 1-a condus (v. 12), iar în final 1-a suit pe înălţimi (v. 13). „Ce mai era de făcut ... şi nu i-am făcut"? va întreba DOMNUL mai târziu în legătură cu via Sa, Israel (Isaia 5.4). Copii ai lui Dumnezeu, avem toate motivele şi suntem îndreptăţiţi să strigăm odată cu cântarea: „El este Stânca, lucrarea Sa este desăvârşită!" (v. 4).

„Pentru că, pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a şi predestinat ..., i-a şi chemat ..., i-a şi îndreptăţit ..., i-a şi glorificat" (Romani 8.29, 30).

El este DOMNUL MEU !

 "Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupa aceea" Ioan 13:7

De-atatea ori trebuie sa trecem prin diferite situatii si ne intrebam de ce oare..?

Stiu, si cred ca ar trebui sa stim cu totii, ca nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu.Sunt situatii pe care nu le intelegem si atunci ne intrebam..si Il intrebam pe Dumnezeu de ce le ingaduie?

In marea noastra framantare in care ne lasam purtati...uitam sa privim la adevaratul scop al lui Dumnezeu pentru care am fost lasati sa trecem prin aceasta incercare. Stim ca fiecare lucru care se petrece in viata noastra, se intampla cu un scop anume. Dumnezeu are un plan cu noi, cu viata noastra, de-aceea ingaduie peste noi anumite incercari sau "valuri" cum imi place mie sa le numesc.Imi place sa le numesc asa, deoarece valurile nu sunt permanente...vin se sparg de mal, iar mai apoi cand se linisteste vantul...apa devine linistita.

In mijlocul valurilor, trebuie sa privim cu credinta dincolo de ceea ce putem vedea cu ochii. Sa privim cu credinta prin situatia prin care trecem, stiind ca Dumnezeul in care ne-am pus increderea, este Domnul vietii noastre si este stapan peste intreaga situatie, de-aceea  EL nu ne va lasa.

Dar ce faci atunci cand acest DUMNEZEU nu este si Domnul vietii tale???

Faptul ca nu Il cunosti...nu te va scuza cu nimic ! Consecintele pacatului si a unei vieti ignorante fata de dragostea lui Dumnezeu, te va duce la moarte. Poate folosesc cuvinte  dure...dar din pacate  adevarate.

Daca vrei sa treci de cealalta parte a gardului si are fir de curent electric prin el, vei fi curentat. Deci fie ca ai cunoscut ca este curent electric in el, fie ca nu...consecintele le vei suporta.

La  fel este si cu sufletul nostru. Daca continui sa neglijezi partea spirituala din tine, daca nu vrei sa accepti ca ISUS este FIUL LUI DUMNEZEU, consecintele nu vor intarzia sa apara.

Dragul meu, fie ca ca Il vei accepta ca DOMN, fie ca vei recunoaste statutul pe care IL are si pe care si L-a dobandit, prin jertfa depusa la Calvar, EL este Dumnezeu, fie ca vrei sa accepti sau nu.

Daca Dumnezeu nu exista si eu cred in EL...nu am pierdut nimic, in schimb daca tu nu crezi in El, si EL EXISTA ....tu dragul meu ai pierdut totul !

EL este un DUMNEZEU VIU, si va reveni pe norii cerului. 

Astept aceasta zi mareata !

Hrana ta zilnica !

17 Noiembrie Deuteronom 31.7-18

După ce a îndemnat întreg Israelul să fie tare şi curajos (v. 6), Moise îi adresează aceleaşi cuvinte şi lui Iosua (v. 7). Sursa curajului este aceeaşi în amândouă cazurile: DOMNUL care merge cu ei.

Moise a redactat legea. Mai trebuia doar să fie citită!

 În plus, este dată o ultimă poruncă, referitoare la citirea regulată a poruncilor divine înaintea întregii adunări a lui Israel: bărbaţi, femei şi copii. Cu ce scop? „Ca să audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru şi să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia" (v. 12). Pentru acelaşi motiv avem şi noi strângerile ca adunare în care citim şi medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acest v. 12 arată clar cum copiii îşi au locul lor acolo împreună cu părinţii. Să nu neglijăm „strângerea noastră laolaltă, după cum obişnuiesc unii (să facă)" (Evrei 10.25)!

Pentru ce, după ce promisese lui Israel că nu-i va părăsi (v. 6), Domnul îi anunţă: „îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei" (v. 17)? 

Pentru că, între timp, poporul avea să-şi uite Dumnezeul şi să încalce legământul (v. 16 sf.). Însă prin gura profetului Osea va fi formulată o ultimă promisiune: „voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit" (Osea 14.4).

Vreau sa-L vad pe Isus !

„Arată-mi slava Ta!” - Exodul 33:18
Crestinismul in cea mai pura forma a sa, este nici mai mult, nici mai putin decat a-L vedea pe DOMNUL  ISUS.

Slujirea crestina in cea mai pura forma a sa, inseamna nici mai mult, nici mai putin decat a-L imita pe Cel pe care Il vedem.

A vedea maretia Sa si a-L imita iata suma crestinsmului !

                                                   Max Lucado