Cântarea pe care au învăţat-o fiii lui Israel de la Moise nu avea, în mod trist, decât o singură strofă! Cea pe care am învăţat-o ieri împreună cu poporul, exceptând v. 5, IL preamărea pe Dumnezeu. Să privim acum latura omului.Bogăţiile date de Domnul poporului Său, enumerate în v. 14, nu au făcut în final decât ca acesta să se îngraşe (v. 15). în loc să se alipească mai puternic de „Stânca mântuirii sale", aducându-I grăsimea mieilor şi jertfe de băutură (v. 14), Israel L-a părăsit, L-a dispreţuit, L-a întărâtat şi, în final, L-a uitat (v. 15, 16, 18). Câtă nerecunoştinţa! Şi, cu toate acestea, nu ne asemănăm noi uneori cu acest popor mizerabil? Nu „ne ... îngrăşăm" noi în mod conştient cu belşugul cu care ne umple Tatăl nostru? Facem să prospere lucrurile noastre pământeşti, uitând să-I acordăm Domnului locul care îi aparţine în viaţa noastră. Celor care sunt „bogaţi în veacul de acum" li se porunceşte „să nu se încreadă în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug, ca să ne bucurăm de ele" (1 Timotei 6.17). Dacă fiii lui Israel ar fi avut înţelepciune, „ar fi cugetat la sfârşitul lor de la urmă" (v. 29).
Să ne dea Domnul înţelepciunea să administrăm darurile Sale ca unii care avem să-I dăm socoteală la momentul întoarcerii Sale!
Aşa cum i-a poruncit Domnul, Moise îi va învăţa acum pe fiii lui Israel o cântare. Luând ca martori cerurile şi pământul, el preamăreşte Cuvântul lui Dumnezeu care se coboară „ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă (tânără) şi ca ploaia îmbelşugată peste iarba (coaptă)" (v. 2). El îi atribuie lui Dumnezeu grandoarea, celebrând ceea ce este El: credincioşie, dreptate, adevăr (v. 4). Stânca este Numele Său, asigurând alor Săi adăpost, locuinţă, umbră binefăcătoare, apă vie (Psalmul 31.2; 71.3; Isaia 32.2 şi multe alte pasaje), precum şi miere şi untdelemn (v. 13). Cântarea glorifică apoi ceea ce face Dumnezeu: o lucrare desăvărşităl (v. 4).
Întreaga desfăşurare a acestei lucrări către Israel este prezentată în v. 8-14. El 1-a ales (v. 8), 1-a găsit, 1-a îngrijit, 1-a păzit (v. 10), 1-a purtat (v. 11), 1-a condus (v. 12), iar în final 1-a suit pe înălţimi (v. 13). „Ce mai era de făcut ... şi nu i-am făcut"? va întreba DOMNUL mai târziu în legătură cu via Sa, Israel (Isaia 5.4). Copii ai lui Dumnezeu, avem toate motivele şi suntem îndreptăţiţi să strigăm odată cu cântarea: „El este Stânca, lucrarea Sa este desăvârşită!" (v. 4).
„Pentru că, pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a şi predestinat ..., i-a şi chemat ..., i-a şi îndreptăţit ..., i-a şi glorificat" (Romani 8.29, 30).
"Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupa aceea" Ioan 13:7
De-atatea ori trebuie sa trecem prin diferite situatii si ne intrebam de ce oare..?
Stiu, si cred ca ar trebui sa stim cu totii, ca nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu.Sunt situatii pe care nu le intelegem si atunci ne intrebam..si Il intrebam pe Dumnezeu de ce le ingaduie?
In marea noastra framantare in care ne lasam purtati...uitam sa privim la adevaratul scop al lui Dumnezeu pentru care am fost lasati sa trecem prin aceasta incercare. Stim ca fiecare lucru care se petrece in viata noastra, se intampla cu un scop anume. Dumnezeu are un plan cu noi, cu viata noastra, de-aceea ingaduie peste noi anumite incercari sau "valuri" cum imi place mie sa le numesc.Imi place sa le numesc asa, deoarece valurile nu sunt permanente...vin se sparg de mal, iar mai apoi cand se linisteste vantul...apa devine linistita.
In mijlocul valurilor, trebuie sa privim cu credinta dincolo de ceea ce putem vedea cu ochii. Sa privim cu credinta prin situatia prin care trecem, stiind ca Dumnezeul in care ne-am pus increderea, este Domnul vietii noastre si este stapan peste intreaga situatie, de-aceea EL nu ne va lasa.
Dar ce faci atunci cand acest DUMNEZEU nu este si Domnul vietii tale???
Faptul ca nu Il cunosti...nu te va scuza cu nimic ! Consecintele pacatului si a unei vieti ignorante fata de dragostea lui Dumnezeu, te va duce la moarte. Poate folosesc cuvinte dure...dar din pacate adevarate.
Daca vrei sa treci de cealalta parte a gardului si are fir de curent electric prin el, vei fi curentat. Deci fie ca ai cunoscut ca este curent electric in el, fie ca nu...consecintele le vei suporta.
La fel este si cu sufletul nostru. Daca continui sa neglijezi partea spirituala din tine, daca nu vrei sa accepti ca ISUS este FIUL LUI DUMNEZEU, consecintele nu vor intarzia sa apara.
Dragul meu, fie ca ca Il vei accepta ca DOMN, fie ca vei recunoaste statutul pe care IL are si pe care si L-a dobandit, prin jertfa depusa la Calvar, EL este Dumnezeu, fie ca vrei sa accepti sau nu.
Daca Dumnezeu nu exista si eu cred in EL...nu am pierdut nimic, in schimb daca tu nu crezi in El, si EL EXISTA ....tu dragul meu ai pierdut totul !
EL este un DUMNEZEU VIU, si va reveni pe norii cerului.
După ce a îndemnat întreg Israelul să fie tare şi curajos (v. 6), Moise îi adresează aceleaşi cuvinte şi lui Iosua (v. 7). Sursa curajului este aceeaşi în amândouă cazurile: DOMNUL care merge cu ei.
Moise a redactat legea. Mai trebuia doar să fie citită!
În plus, este dată o ultimă poruncă, referitoare la citirea regulată a poruncilor divine înaintea întregii adunări a lui Israel: bărbaţi, femei şi copii. Cu ce scop? „Ca să audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru şi să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia" (v. 12). Pentru acelaşi motiv avem şi noi strângerile ca adunare în care citim şi medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acest v. 12 arată clar cum copiii îşi au locul lor acolo împreună cu părinţii. Să nu neglijăm „strângerea noastră laolaltă, după cum obişnuiesc unii (să facă)" (Evrei 10.25)!
Pentru ce, după ce promisese lui Israel că nu-i va părăsi (v. 6), Domnul îi anunţă: „îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei" (v. 17)?
Pentru că, între timp, poporul avea să-şi uite Dumnezeul şi să încalce legământul (v. 16 sf.). Însă prin gura profetului Osea va fi formulată o ultimă promisiune: „voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit" (Osea 14.4).
Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta, până la nori.
Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace! Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.
Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina. Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
Psalmii 36:5-10
M-am trezit in zori de zi si am luat Biblia sa citesc un psalm.Ochii mi-au ramas asupra unui verset in mod deosebit
" Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina"
La Tine este izvorul vietii.....!!!
Sa stii unde-i sursa, sa ti se ofere acest izvor...si totusi sa nu vrei sa vii sa bei!
Toti avem nevoie de acest izvor, depinde insa ce facem pentru gasirea LUI.
Atunci cand iti este sete, nu ai decat doua alternative: ori rabzi setea ori te apleci la izvor si iti stingi setea.
Daca alegi prima alternativa, ai toate sansele ca in scurt timp sa mori, pentru ca trupul omenesc nu poate trai fara apa, decat o scurta vreme.Daca alegi a doua alternativa, vei trai !
Insa pentru a doua alternativa ai de facut un lucru: "trebuie sa cauti sursa apei", sa cauti acest izvor.
La fel este si cu omul spiritual din noi. Avem nevoie de apa divina pentru a trai.
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie." „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie? Ioan 4: 10-11 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” - Ioan 7:38
Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată! Apocalipsa 22:17
Dragul meu, vrei ca sa traiesti...? Vino cauta Izvorul vietii si pe Cel care da aceasta apa.
Lumea si placerile ei iti ofera o "apa dulce", placeri de o clipa, dar ulterior, au un gust foarte amar, care iti distrug viata, iti distrug familia, distrug casnicia, etc.Nimic nu-L poate inlocui, si orice surogat, nu poate inlocui Acest Izvor care da viata.
"
Căci la Tine este izvorul vieţii....."Isus este izvorul vietii !!!
Cuvantul Sau este lumina care ne arata calea pe care trebuie sa mergem.Citeste Scriptura si vei vedea cum ti se va lumina cararea.
"....prin lumina Ta vedem lumina"
Doamne, da-mi sa beau din apa vietii, si Cuvantul Tau fa-L o lumina pe cararea mea !
După ce a îndemnat întreg Israelul să fie tare şi curajos (v. 6), Moise îi adresează aceleaşi cuvinte şi lui Iosua (v. 7). Sursa curajului este aceeaşi în amândouă cazurile: DOMNUL care merge cu ei.
Moise a redactat legea. Mai trebuia doar să fie citită!
În plus, este dată o ultimă poruncă, referitoare la citirea regulată a poruncilor divine înaintea întregii adunări a lui Israel: bărbaţi, femei şi copii. Cu ce scop? „Ca să audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru şi să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia" (v. 12). Pentru acelaşi motiv avem şi noi strângerile ca adunare în care citim şi medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acest v. 12 arată clar cum copiii îşi au locul lor acolo împreună cu părinţii. Să nu neglijăm „strângerea noastră laolaltă, după cum obişnuiesc unii (să facă)" (Evrei 10.25)!
Pentru ce, după ce promisese lui Israel că nu-i va părăsi (v. 6), Domnul îi anunţă: „îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei" (v. 17)?
Pentru că, între timp, poporul avea să-şi uite Dumnezeul şi să încalce legământul (v. 16 sf.). Însă prin gura profetului Osea va fi formulată o ultimă promisiune: „voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit" (Osea 14.4).
