Hrana ta zilnica!

21 Octombrie Deuteronom 13.1-18

Un profet mincinos este periculos mai ales atunci când se ridică din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Toţi apostolii dau un semnal de alarmă cu privire la aceşti învăţători falşi care, „prin cuvinte dulci şi vorbiri frumoase, amăgesc inimile celor fără răutate" (Romani 16.18; 2 Petru 2.18; 1 loan 2.19; Iuda 4). „Să nu asculţi", îndeamnă v. 3 - ci, dimpotrivă, „voi să umblaţi după DOMNUL, să ascultaţi de glasul Lui" (v. 4). Siguranţa pentru oile Bunului Păstor constă într-o bună cunoaştere a glasului Său (loan 10.4, 5). Atunci nu le este deloc greu să deosebească - pentru a fugi - glasul unui străin.

Un al doilea pericol, tot atât de greu sesizabil, îl constituie influenţele rele, cu atât mai de temut când vin de la cineva apropiat. „Nu vă amăgiţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune!" (1 Corinteni 15.33).

 Să avem curajul să rupem o relaţie care tinde să ne îndepărteze de Domnul (Luca 14.26).

In sfârşit, răul se poate manifesta şi colectiv, încât să contamineze un oraş întreg. Creştinul credincios este chemat să se retragă din mijlocul tuturor religiilor în care, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, va descoperi nedreptate (2 Timotei 2.19).

Hrana ta zilnica !

20 Octombrie Deuteronom 12.20-32

Prin gura lui Moise, Domnul vine să le aducă aminte că, cel dintâi, El are dreptul de a fi slujit de către poporul Său. însă El nu le rămâne niciodată dator. De îndată ce a primit de la ei ceea ce I se cuvine, Se revelează ca un Dumnezeu plin de bunătate, care Se îngrijeşte de hrana lor şi care pătrunde cu tandreţe în circumstanţele vieţii lor de zi cu zi. Aceasta nu le dă credincioşilor dreptul să se poarte după bunul lor plac! Deci, „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie orice faceţi, să faceţi toate pentru gloria Iui Dumnezeu" (1 Corinteni 10.31). Noul Testament îi confirmă copilului lui Dumnezeu că trebuie să se abţină de la a mânca sânge şi „să se ferească de întinările idolilor" (Fapte 15.20). Această ultimă interdicţie arată grija lui Dumnezeu pentru ai Săi. Să fim siguri că, dacă Domnul ne interzice un lucru, nu o face în mod arbitrar, numai pentru a ne crea greutăţi, ci pentru ca să nu fim „prinşi în cursă" (v. 30). Tot acest verset ne învaţă că adesea primul pas pe calea idolatriei este curiozitatea. „Cum au slujit naţiunile acestea dumnezeilor lor?" Interesul faţă de rău este un semn că nu am fost profund mişcaţi în conştiinţă şi ne conduce neînarmaţi pe teritoriul lui Satan.

Hrana ta zilnica !

19 Octombrie Deuteronom 12.1-19

Până la cap. 4, poporul a fost invitat să scoată învăţătură din trecut. De la cap. 4 până la cap. 11, Moise le-a pus pe inimă marea datorie a ascultării de DOMNUL. Aici vom ajunge la cea de-a treia parte a cărţii, în care Israel va primi instrucţiuni pentru vremea când va locui în ţară. Şi cea mai importantă dintre acestea este cu privire la stabilirea unui loc pentru a aduce închinare Dumnezeului său. Israeliţii trebuia întâi să cureţe ţara de urâciunile canaaniţilor, apoi să caute dar nu să aleagă - locul (v.5) unde va fi celebrată închinarea.

 Nu este de competenţa creştinului să hotărască unde sau cum Ii va aduce laudă lui Dumnezeu. Datoria lui este să se informeze cu grijă, după Scriptură, cu privire la locul unde Domnul a promis că va fi prezent. Când este nesigur, să urmeze exemplul celor doi ucenici pe care Domnul i-a trimis să pregătească Pastele şi care L-au întrebat: „Unde vrei să pregătim?" (Luca 22.9). Numai în acest loc ales de Domnul (v. 14) îşi va putea aduce israelitul feluritele sale jertfe, va putea mânca din ele, în sfârşit, se va putea bucura cu toată casa lui 

(v. 7, 12). 

Ce imagine a ceea ce avem să facem şi să primim în prezenţa Domnului Isus când suntem strânşi în jurul Lui! (Matei'18.20).

O dupa-masa binecuvantata !

Nu te pierde-n deznadejde

Cand te-ncearca vreo urgie,

Domnul va preface-n tine

Intristarea-n bucurie !

Singura cale de-a scoate frica afara din viata ta, este sa iti pui credinta si nadejdea in  DUMNEZEU !

O dupa masa plina de Har !

Arunca samanta !

Citeam azi o cugetare care m-a facut sa ma gandesc mai mult la ceea ce este in jurul meu.

"Daca doresti un camp de lucru, priveste in jurul tau !"

O mare perioada de timp m-am rugat si inca ma mai rog, ca Dumnezeu sa ma foloseasca acolo unde este nevoie. Cei din jurul nostru au atata nevoie de a li se spune despre Dumnezeu, altii au nevoie de a li se intinde o mana pentru ca au alunecat de pe "stanca", este nevoie de oameni care sa se dedice in totalitate lui Dumnezeu.Faptul ca noi suntem salvati nu trebuie sa ne faca sa devenim comozi.Avem in familie pe cei dragi care sunt departe de Domnul, avem prieteni care nu il cunosc pe Dumnezeu, avem frati si surori care nu au vegheat pe cale si astazi traiesc o viata de compromis  in pacat.

Trebuie doar sa ridicam ochii si sa privim in jur.Asa cum nevoile noastre spirituale sunt implinite langa Domnul, la fel trebuie sa vedem si nevoile spirituale nesatisfacute ale celor de langa noi. Zilnic intalnim in calea noastra oameni carora le putem spune despre Dumnezeu.S-ar putea intampla sa rada de noi, s-ar putea ca nici macar sa nu asculte ceea ce vrem sa le spunem, dar noi suntem datori sa o facem. Este indicat ca in fiecare zi cand plecam de acasa sa cerem ca Domnul sa ne foloseasca acolo unde suntem. Noi aruncam samanta, de restul se va ocupa Dumnezeu.

S-ar prea putea ca sa ne ia si sa ne foloseasca in locuri poate mai putin placute, s-ar putea sa avem de obiectat si sa intrebam :

" Doamne de ce chiar eu....? Nu ai gasit pe nimeni...?"

...da chiar tu, chiar eu.....Domnul stie de ce....noi trebuie sa acceptam...!

Domnul sa ne dea intelepciune sa constientizam nevoile celor cu care ni se intersecteaza drumul zilnic.

Avem ocazia sa le aratam dragostea LUI, sa le spunem ca si pentru pacatul lor, Isus Hristos  s-a jertfit !

Astazi nu mai este timp sa stam nepasatori, e vremea sa lucram si sa ne rugam !

Hrana ta zilnica!

18 Octombrie Deuteronom 11.16-32

„Să vă puneţi deci aceste cuvinte ale Mele în inimă şi în suflet" (v. 18). „Dacă ... cuvintele Mele rămân în voi..." este cuvântul de ordine pe care ni 1-a lăsat Domnul Isus la plecare. Dacă lucrul acesta este împlinit, atunci vom şti cum să ne rugăm (loan 15.7), cum să-I vorbim (Psalmul 45.1; Matei 12.34), cum să ne ferim de rău (Psalmul 119.11). în fiecare moment al zilei vom fi preocupaţi de aceste cuvinte şi cu Cel care le-a rostit. Conversaţiile noastre, faptele noastre, umblarea noastră le vor purta amprenta. Se va putea citi până şi pe faţa noastră fericirea pe care ele ne-o asigură. în căminul nostru, la locul nostru de muncă, în alergăturile noastre, „în toate" vom împodobi „învăţătura care este a Dumnezeului nostru Mântuitor" (Tit 2.10 ).

Apoi vine concluzia tuturor acestor îndemnuri la ascultare: „Iată, vă pun înainte astăzi binecuvântarea şi blestemul" (v. 26).

In faţa fiecăruia dintre noi se deschid aceste două cai. Una este poteca îngustă a ascultării de Domnul; cealaltă, drumul larg al propriei noastre voinţ, însă la această răscruce, Dumnezeu a aşezat stâlpi indicatori. Calea ascultării duce la binecuvântare; cealaltă, a voinţei proprii, la blestem. 

Pe care o vom alege şi o vom urma?

Binecuvantari pierdute...

 Azi se pare ca este o zi deosebita....am un timp extraordinar, pot sa scriu cateva ganduri, pot sa citesc, mai ales ca a fost o perioada in care nu am prea avut timp suficient asa cum mi-as fi dorit. Stiti...ieri am citit un mesaj in care se spunea ca suntem datori sa dam zeciuiala lui Dumnezeu si din timpul nostru, asta inseamna, 2h 40min.

Imi amintesc ca in urma cu ceva timp am scris pe blog, aceea istorioara, despre un imparat care a pus un bolovan in drum, vrand sa vada cine se va opri sa il dea la o parte.Nimeni nu a stiut ca sub aceea piatra mare, era o adevarata comoara, un sac plin cu aur. Au trecut zeci de trecatori, nimeni nu a binevoit sa se opreasca si sa depuna efortul acesta, de-al da la o parte. Totusi...un om sarac s-a oprit, l-a dat la o parte si a devenit un om bogat intr-o clipa.

Asa face si Imparatul ceresc cu noi. In spatele fiecarei incercari exista o mare binecuvantare.Fiecare incercare, fiecare bariera, fiecare obstacol pe care il intalnim in viata, are un scop precis.Modul prin care trecem prin toate acestea, arata credinciosia noastra in fata lui Dumnezeu, arata cat suntem dispusi sa sacrificam pentru El. De foarte multe ori ratam mii de binecuvantari, nu pentru ca Dumnezeu nu ni le ofera, ci pentru ca suntem prea comozi, poate prea orgoliosi sau poate prea neintelepti.

Doamne ajuta-ne sa acceptam provocarile si sa trecem biruitori prin ele.

Vorba mea...

Sunt oameni carora le place sa vorbeasca, dar nu le  place sa asculte.Ascultarea inseamna respect fata de interlocutorul nostru. Cuvintele pe care le rostim au  o mare valoare si o putere enorma. Cuvintele noastre pot zdrobi sau pot ridica, pot rani sau pot vindeca. Niciodata nu am vazut ca tacerea mea sa-i fi provocat rau cuiva, in schimb atunci cand am vorbit mult poate am jicnit sau am ranit.
"Cine vorbeşte mult nu se poate să nu pacatuiasca, dar cel ce-si tine buzele, este un om chibzuit", spune inteleptul  Solomon in  Proverbe 10:19
Gandurile ni le putem masca deseori fata de cei din jur, insa vorbele pe care le rostim sunt cele care ne caracterizeaza foarte usor.
E de ajuns ca cineva sa te raneasca o singura data pentru a-ti schimba felul de a fi pentru totdeauna....
Cine are o inimă inteleapta isi arata intelepciunea cand vorbeste si mereu se vad invataturi noi pe buzele lui. Proverbele 16:23
Imi doresc ca de fiecare data vorbirea mea sa fie dreasa cu sare, sa ridic pe cel cazut si sa vindec pe cel ranit.