Student, ucenic..iar mai apoi instructor !

Ma bucur mult sa stiu ca  din ceea ce scriu, poate cateva ganduri va vor fi folositoare.In fiecare rugaciune ma rog, ca El sa ma foloseasca acolo unde este nevoie, si pe langa slujirea pe care am harul minunat sa o fac, ma rog ca si aici pe blog ceea ce scriu sa fie sub calauzirea Duhului cel Sfant.Am inteles ca inainte de a fi "un bun crestin religios", trebuie sa devin un "crestin autentic", lasand formalismul religios la o parte.

Dumnezeu nu are nevoie de crestini religiosi care au grija sa respecte o religie, El are nevoie de crestini autentici care isi doresc o relatie cu El.

Avand o relatie personala cu El, devii un ucenic al LUI.

In scoala lui Isus toti cei care doresc sunt primiti.Este asemeni perioadei din viata: intai student, apoi devii ucenic, iar la vremea potrivita devii instructor.

Ucenici, care invata sa traiasca in ascultare si mai apoi  prin experienta cu Dumnezeu pe care o capata prin harul Sau, cauta la randul lor sa devina instructori.

Noi suntem datori sa devenim instructori, si spun aceste cuvinte folosindu-ma de Scriptura.In ev. dupa Matei 28:19, sunt folosite doua cuvinte, doua verbe,care ne indeamna la acest lucru:

"DUCETI-VA  si  FACETI ".

Suntem datori sa iesim din anonimatul crestinismului si sa devenim ucenicii ai Domnului Isus, ucenici autentici.

In urmatorul verset 20, mai este un verb foarte important prin carte intelegem ca trebuie sa devenim instructori: INVATATI-I.

DOAMNE, ajuta-ne sa ne intelegem menirea fiecare, pentru ca vrem sa iti fim de folos !

Tepusul lui Pavel !

In urma cu ceva timp discutam cu o persoana, care era atat de dezamagita si se intreba , oare Dumnezeu  a uitat de el? Parasit de cei dragi, cu un tepus in trup si fara raspuns la rugaciuni...se intreaba de ce..?

Ca el, poate mai sunt multi.Ne rugam de mult timp poate pentru boala care ne face viata dureroasa, sau  nu neaparat dureroasa....poate incomoda din punct de vedere fizic, si totusi nu primim nici un raspuns.

"Si ca sa nu ma umflu de mandrie,din pricina stralucirii acestor descoperirii, mi-a fost pus un tepus in carne, un sol al satanei, ca sa ma palmuiasca, si sa ma impiedice sa ma ingamf"

2 Corinteni 12:7...iar in vers 8 continua ap. Pavel si spune:

"De trei ori am rugat pe Domnul sa mi-l ia"

Ori este suficient ...numai de trei ori...? 

Da ! Pentru ca Pavel a inteles si a acceptat voia lui Dumnezeu in viata lui.

A inteles ca se poate trai si cu un tepus in carne, daca prin asta se vede slava lui Dumnezeu.

Orice tepus ai avea, este din partea lui Dumnezeu si este un semn ca te iubeste !!!

Pavel a recunoscut ca ar fi putut sa se umfle de mandrie, si din aceasta cauza i-a fost dat. Deci...tot pentru ca Dumnezeu l-a iubit si nu a vrut ca "marele Pavel"  sa ajunga sa cada in extrema cealalta si sa pacatuiasca. Sa nu uitam ca Pavel a fost unul din cei care facea atatea vindecari si eliberari prin Duhul Sfant. Se ruga pentru altii, si  totusi...pentru el nu putea face nimic.....
De fapt tepusul care ne este dat uneori, este apararea de noi insine, in fata "eului " nostru. Ne ajuta sa traim smeriti si totusi in aceste slabiciuni Dumnezeu ne foloseste.Atunci cand intelegem voia LUI, devenim ascultatori  si acceptam in viata noastra chiar si acest  tepus.
Asta a facut Pavel !
 Nu intotdeauna voia Lui se armonizeaza cu dorintele noastre si chiar daca uneori este dureros...trebuie sa acceptam, pentru ca toate sunt spre binele nostru.
Prezenta unui tepus este prezenta dragostei lui Dumnezeu si dovada slavei Sale.
"Harul meu iti este indeajuns, caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita..."vers.9
Tepusul din carne nu l-a impiedicat sa-si  continue slujirea si Pavel a slujit cu toata dragostea pe Dumnezeu.
Pavel omul lui Dumnezeu- si tepusul, sol al satanei. Este oare posibil...?
Da ! Sa ne amintim de Iov, incercarea a fost ingaduita de Dumnezeu dar puterea satanei a fost limitata.
La fel si in viata noastra, trecem prin diferite incercari care sunt ingaduite de Dumnezeu, dar numai El  hotaraste dimensiunea incercarilor. De-aceea si in incercari, si cu tepus  si fara, trebuie sa stim ca Dumnezeu ne iubeste si in orice imprejurare doar pe El trebuie sa il slujim.
Doamne ajuta-ne sa invatam sa acceptam chiar si tepusul pe care il avem...sau il vom avea.
Fiti binecuvantati !

Preda-i povara ta !

Au fost momente in viata cand singura am decis multe lucruri, si sau dovedit  a fi un esec total.

Deciziile pe care le-am luat impreuna cu Dumnezeu ....s-au dovedit a fi cele mai intelepte decizii !

Astazi a fost un mesaj din partea lui Dumnezeu si cred ca multi din cei care l-am auzit, am avut de invatat din el. As vrea sa va impartasesc cateva ganduri care, poate va vor ajuta si pe dumneavoastra.

"Veniti toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna"Matei 11:28

Suntem chemati sa venim toti cei impovarati. Nu se refera la o anumita categorie de oameni, nu un anume tip de povara...ci TOTI .

Caram in spatele nostru poveri vechi, poveri care ne apleaca pe zi ce trece cu fata de pamant.Domnul Isus ne cheama sa-i predam bagajele noastre. Indiferent cate sunt, indiferent ce caram in ele....El e dispus sa preia totul, fie ele de orice fel, poveri generale sau personale.

Cand spunem probleme generale, ne gandim la poverile care apar in viata noastra, boala, incercari, necaz, probleme spirituale,etc. Dumnezeu nu ingaduie mai mult de cat putem duce, si asta nu o spun eu, ci EL. Daca citim 1 Corinteni 10:13, acolo spune," Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca..."Problema este ca la povara pe care a ingaduit-o Dumnezeu in viata noastra de multe ori, atat noi cat si cei din jur, contribuim cu ceva si o facem sa devina mai grea, iar atunci se intampla ceea ce vedem deseori....CADEM pe cale cu aceste poveri. Problema este ca de cele mai multe ori aceste poveri cu care contribuim sunt doar imaginare, dar acestea produc depresie si disperare.

O alta categorie de poveri sunt, cele particulare, si acestea pot fi de trei feluri:

POVARA TRECUTULUI-care cuprinde acei oameni care au regrete si au acest cuvant intotdeauna pe buzele lor: "DACA". "Daca" nu mergeam acolo....."daca" nu faceam asa..."daca" nu ma casatoream cu "X'....si vesnicul DACA .... nu dispare. Trecutul nu il putem schimba niciodata, dar daca traim impovarati cu poverile lui, ne va schimba el pe noi si uneori ne poate nenoroci o viata, doar pentru ca nu putem scapa de povara lui.

POVARA VIITORULUI-care cuprinde  teama si ingrijorarea, iar ca tip de oameni, aici se incadreaza acea categorie care intotdeauna il au pe "DAR DACA", in fata lor.

"Dar daca" va fi asa..."dar daca" se intampla cutare sau cutare lucru..."dar daca" nu e asa viitorul sau viitoarea sotie asa cum as vrea, si toate acestea pentru ca nu avem incredere suficienta in EL.De cele mai multe ori, toate acestea nu fac decat sa produca in noi o credinta negativa, care mai apoi se manifesta in noi tot asa cum gandim.Interesant este ca in aceasta categorie a ingrijoratilor cad foarte multi crestini, si asta datorita ca si-au pierdut increderea in Dumnezeu.

POVARA PREZENTULUI -cuprinde stresul, care de cele mai multe ori face atatea victime, pentru ca ne incarcam de prea multe ori cu poveri peste puterile noastre.

Astazi suntem chemati sa lasam orice povara la crucea LUI. 

 "Veniti toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna"Matei 11:28

Suntem chemati sa venim !!!

Va lua povara noastra ,dar nu o va face cu sila...ci doar daca venim, si-i abandonam cufarul nostru cu tot ce exista in el.

Preda-i TOTUL si vei fi LIBER !

Va doresc o zi minunata si incercati sa folositi cat mai putin cuvantul,"daca" sau "dar daca", mai bine sa spunem Dumnezeu va face si va lucra, pentru ca eu ma incred in EL!

Hrana ta zilnica !

23 Septembrie Numeri 35.1-15

În această ţară a Canaanului, în hotarele care tocmai fuseseră trasate, fiecare seminţie îşi va primi partea sa, cu excepţia fiilor lui Levi. Aşa cum profeţise Iacov, aceştia aveau să fie împrăştiaţi în Israel din cauza purtării rele a tatălui lor, Levi (Geneza 49.7). Dar, prin harul lui Dumnezeu, această pedeapsă va fi transformată în binecuvântare. Patruzeci şi opt de cetăţi răspândite în tot Israelul vor fi atribuite fiilor lui Levi. Fiecare seminţie va trebui să le dea ceva, proporţional cu moştenirea ei. Astfel aceşti leviţi, slujitori ai Domnului şi ai fraţilor lor, care aveau în special misiunea de a fi învăţători ai legii, vor fi determinaţi, prin împrăştierea lor, să-şi exercite slujba în folosul întregului popor.

Urmează problema cetăţilor de scăpare pentru ucigaş. Legea cerea cu stricteţe sânge pentru sânge, fie că a fost vărsat cu intenţie, din ură, fie, din contră, fără intenţie. Pentru a rezolva acest caz, când sângele era vărsat neintenţionat, odată cu Legea, Domnul a făcut o promisiune (citiţi Exod 21.12, 13). Se angajase să asigure un adăpost unde cel răspunzător de moartea altuia avea permisiunea să fugă pentru a-şi salva viaţa. Frumoasă ilustraţie a refugiului pe care Dumnezeu îl oferă păcătosului vinovat şi care ne aminteşte că „Hristos este sfârşit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede" (Romani 10.4).

O noapte binecuvantata !

Intotdeauna, poate fi si mai rau....!

In  1 Tesaloniceni, Pavel scrie: "multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile..."

Cand pronunt cuvantul "toate", nu pot sa nu ma gandesc inclusiv la acela momente "mai dificile"care apar in viata noastra.  Cu siguranta si ap. Pavel cand a facut acest indemn, tot la acestea s-a referit. Pentru binecuvantari nu este greu deloc sa multumesti...dar in incercari....oare avem aceeasi  tarie?

Am invatat ca, in momentele grele, sa spun..."doamne fereste de mai rau". Eu personal asta fac.....si in incercari  multumesc Domnului si spun :"bine ca nu a fost mai rau". 

Mi-a ramas in minte o cugetare citita undeva :"Nu murmura ca nu capeti ceea ce doresti, fii multumitor ca nu primesti ceea ce meriti"...si mare este...

Meritele noastre intotdeauna sunt, sub asteptarile lui Dumnezeu, si daca ar tine cont sa ne dea doar ceea ce meritam, nu stiu cati din noi am merita ceva.....????...eu una nu merit, si totusi nu tine cont.

 Este atat de minunat!!!

De-aceea, chiar si in momentele dificile, merita sa spunem, 

"iti multumesc Doamne, ca nu a fost mai rau"

Hrana ta zilnica !

22 Septembrie Numeri 34.1-29

După ce a privit înapoi împreună cu Israel, Domnul i-a invitat să-şi îndrepte privirile înainte, spre ţinta lungii lor călătorii. Unele persoane sunt preocupate fără încetare de trecut.

Regretă una sau alta sau chiar se laudă cu ceea ce ele au făcut. Ceea ce trebuie să-1 preocupe pe cel credincios este ce a făcut Dumnezeu. El poate da în inima lui mii de răspunsuri la întrebarea lui Balaam: „Ce a lucrat Dumnezeu?" (23.23). Dar în acelaşi timp priveşte înainte, spre patria lui. Hotarele moştenirii lui Israel au fost trasate de aceeaşi mână divină care le-a dirijat şi călătoria.

Pentru noi, copiii lui Dumnezeu, a fost pregătită casa Tatălui. Domnul nu lasă nici o îndoială în această privinţă. Dacă ar fi fost altfel, El ne-ar fi spus. Sunt multe locuinţe în casa Tatălui, unde Domnul Isus S-a dus să ne pregătească un loc (loan 14.2).

Domnul i-a schiţat lui Israel numai conturul, graniţele ţării sale. Şi creştinul, de partea sa, abia dacă cunoaşte ceva despre ţara lui. Biblia nu ne descrie cerul. Dar ce ştim despre el ne este îndeajuns. Este casa Tatălui, a Tatălui nostru. Domnul Isus este acolo şi noi vom fi pentru totdeauna cu El.

Hrana ta zilnica !

21 Septembrie Numeri 33.37-56

Vântul deşertului a şters de mult timp orice urmă a lungii călătorii. Dar în cartea lui Dumnezeu, fiecare pas a fost înregistrat: 

„Şi au plecat şi au aşezat tabăra ..., şi au plecat şi au aşezat tabăra ...". 

Câteva versete citite în grabă sunt rezumatul a patruzeci de ani şi a tot atâtor etape, dintre care multe sunt numai amintite aici. Dar, deşi nu ştim mai multe despre acestea, Dumnezeu a ţinut să le înscrie în Sfânta Lui Carte tocmai pentru a ne reaminti acest emoţionant verset: „Nu vede El căile mele şi nu-mi numără El toţi paşii? " (Iov 31.4).

Şi nouă, trecerea timpului ne-a şters din amintire cea mai mare parte a trecutului nostru. Am putea noi oare să spunem ce am făcut ieri fără să uităm nimic? Domnul însă a înregistrat totul. Nimic nu I-a scăpat, ca şi cum ar fi făcut un film al întregii noastre vieţi, fără nici o tăietură. Atunci, la „scaunul de judecată al lui Hristos" (2 Corinteni 5.10), acest film va fi derulat sub ochii noştri în lumina deplină a lui Dumnezeu. Ce gând deosebit de serios! 

Dacă aceasta ar fi acum, nici unul dintre noi nu ar rezista. Dar alături de Isus nu vom cunoaşte nici ruşinea, nici teama de judecată. Nu va fi loc decât pentru sentimentul inexprimabil al grandorii harului Său, sursă a unei adorări eterne.