Hrana ta zilnica !

4 Septembrie Numeri 21.16-35

La porunca Domnului, poporul se strânge în jurul fântânii (Beer). Căpeteniile şi mai-marii poporului (numiţi: prinţii şi nobilii) au săpat pământul şi apa ţâşneşte din adâncimi pentru a-i înviora pe toţi - simbol al Cuvântului pus în lumină de slujitorii lui Dumnezeu pentru îmbogăţirea noastră. Suntem responsabili să fructificăm scrierile pe care ni le-au lăsat aceşti conducători. Căpeteniile angajate în lucrarea rodnică (cei care se ostenesc sunt cei care conduc, potrivit cu 1 Tes. 5.12), aceşti «nobili ai poporului», asemeni bereenilor (celor din Bereea) - „mai aleşi decât cei din Tesalonic" (Fapte 17.11) - se consacră studiului Scripturilor. 

Iată «nobleţea» pe care o recunoaşte Biblia şi pe care ne-o propune şi nouă, pentru că fiecare copil al lui Dumnezeu este invitat să cerceteze Scripturile (Ioan 5.39). Împrospătarea spirituală trăită în jurul fântânii a înviorat inima poporului. „Este cineva bucuros? Să cânte psalmi" (Iacov 5.13). Şi Israel cântă. De patruzeci de ani, de când trecuseră Marea Roşie, nu i-am mai văzut făcând aceasta (în afară de cântecele şi jocurile păgâne din jurul viţelului de aur). Acum, în sfârşit, lauda ia locul murmurelor.

Odată cu bucuria, Israel a găsit şi puterea (Neemia 8.10 sf: „Bucuria Domnului este tăria voastră"). Îşi va dezvălui această putere dând primele sale bătălii împotriva lui Sihon şi a lui Og şi obţinând victorii răsunătoare.

Jumatati de masura...?

In foarte multe locuri din Scriptura, Biblia ne spune ca, Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu gelos.

ex. Deuteronom 4:24, Exod 20:5, Exod 34:14, Deuteronom 5:9, Deuteronom 6:15,Iosua 24:19, Naum 1:2, toate aceste versete vorbesc despre gelozia lui Dumnezeu. 

Termenul "gelozie":  tii la cineva foarte mult si ti-e frica sa nu il pierzi!

In dragostea Sa imensa,El  este un Dumnezeu doritor, care vrea sa il slujim cu intreaga fiinta, si nu cu jumatati de masura.

Citeam despre un om, care din pricina constiintei pe care o avea si care il macina, a trimis biroului de incasare a impozitelor, urmatoarea scrisoare:

" Nu mai pot sa dorm, am mustrari de constiinta , pentru ca in trecut am completat un formular si am declarat intentionat castigul meu, cu mult mai putin decat in realitate, de-aceea, azi va trimit  un cec cu suma de 150 de dolari, si daca nici acum nu voi  putea dormi, am sa va trimit si restul"

La prima vedere, gestul sau ni se pare demn de lauda....dar vaznd finalul scrisorii, vedem ca regretul sau a fost superficial si a fost doar o parere de rau nesincera,"cu jumatate de masura".

Cam asa facem si noi de multe ori, venim inaintea Domnului, cu regrete, cu marturisiri, dar aducem inaintea Domnului franturi, (asta  nu inseamna ca EL nu ar cunoaste realitatea). Isus a promis ca in sangele Sau avem iertare de pacate si cred acest lucru din toata inima, dar, tot din toata inima cred si afirm ca marturisirea partiala si inima care nu este sincera in totalitate, Dumnezeu o vede, o cerceteaza si  o cunoaste, iar daca gaseste in noi o inima care pe jumatate este dedicata Domnului sau poate chiar si  99 la suta ...dar  intr-un coltisor mai tinem ascunse taine pe care doar noi vrem sa le stim....nu putem sa ne bucuram de partasia cu Dumnezeu pe deplin. Dumnezeu nu isi poate face lucrarea pe deplin cu noi, daca micul coltisor al nostru mai pastreaza secrete.

In 1 Ioan avem scris:

"Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire"

Elibereaza-ti coltul  secret al inimii tale si Dumnezeu va face lucrari mari in viata ta !

Azi te-ai rugat?

Intr-o dimineata m-am trezit, si mi-am inceput ziua grabit

Aveam atatea lucruri de facut, incat timp de rugaciune n-am mai avut

Problemele se revarsau asupra mea, si fiecare era parca tot mai grea.

M-am intrebat: "De ce nu ma ajuta Dumnezeu?"

Si mi-a raspuns: "Nu ai cerut copilul meu!"

Voiam sa vad frumusete si bucurie, 

Dar ziua se scurgea intunecata si cenusie,

"De ce nu imi arata Dumnezeu?", m-am intrebat

Si El mi-a spus; "Copile, nu ai cautat!"

Sa intru in prezenta Lui am incercat, dar nici o cheie lacatul n-a descuiat.

Cu blandete si iubire Domnul m-a mustrat:

"Copilul meu, sa bati tu ai uitat!"

In aceasta dimineata devreme m-am trezit

Si inainte de-a incepe ziua m-am oprit.

Aveam atatea azi de rezolvat,

Mi-am facut timp si-n ruga m-am plecat !!!

                                                            Anonim 

Sa aveti o zi binecuvantata cu DOMNUL !

HRANA TA ZILNICA !

3 Septembrie Numeri 21.1-15

Victoria de la Horma («Nimicire totală») este câştigată la patruzeci de ani după înfrângerea suferită în acelaşi loc (14.45). Dar, trist de constatat, curând după aceasta, deznădejdea reintră în scenă: „nu este pâine ... nu este apă" (v. 5). Mana nu lipseşte, însă este dispreţuită. Stânca a fost lovită, dar nu se gândesc să-i vorbească -imagine a ceea ce se întâmplă când neglijăm Cuvântul şi rugăciunea. Pierderea conştientei cu privire la aceste resurse ne face să ne cufundăm în descurajare şi în nemulţumiri, expunându-ne atacurilor lui Satan. Muşcătura şarpelui îl determină pe Israel să simtă şi să-şi mărturisească păcatele. Atunci Moise mijloceşte - încă o dată -şi Domnul dispune un remediu: acest şarpe de aramă înălţat pe o prăjină. O singură privire îndreptată spre el aducea vindecarea. Domnul Isus, în discuţia Sa cu Nicodim, îi explică tocmai semnificaţia spirituală a acestui episod din deşert. Şarpele de aramă înălţat de Moise este El, Fiul Omului înălţat pe cruce, este Hristos „făcut păcat pentru noi" (2 Corinteni 5.21), făcut la fel chiar cu puterea răului, pentru a-i purta condamnarea. Atât de mare este măsura dragostei lui Dumnezeu pentru lume! (Ioan 3.14-16).

Drag prieten care citeşti aceste rânduri, ţi-ai îndreptat privirea credinţei spre Salvatorul înălţat pe cruce?

Ai tu viaţa eternă?

Franturi din marturia intoarcerii mele la Domnul !

    Multumesc Domnului ca in toate momentele vietii mele Dumnezeu si-a aratat puterea si Slava Sa. Desi mi-am spus marturia mea in multe locuri, in multe biserici, la multe persoane, nu am spus-o  pentru faptul a-mi cunoaste altii viata mea, ci pentru a-L cunoaste altii pe Domnul si a-I cunoaste si altii puterea Lui mareata.

Astazi, inainte de momentele in care am putut sta la masa cu Domnul, au fost prezentate cateva marturii in care Dumnezeu a lucrat cu putere.

Una din marturiile prezentate este si marturia mea. Sunt cateva franturi care au fost spuse de fr. pastor Mot Dumitru...dar cred ca sunt suficiente, pentru a intelege ca ISUS este DOMNUL, EL este REGELE tuturor, fie ca IL acceptam fie ca nu, EL RAMANE DOMN, iar eu LUI ii slujesc.

Hrana ta zilnica !

2 Septembrie Numeri 20.14-29

O privire rapidă asupra hărţii arată că, pentru a ajunge din pustiu la câmpia Iordanului, ocolind Marea Moartă, trebuia traversat Seirul, ţara lui Edom. Amintindu-şi de relaţia cu acest popor (Esau, strămoşul lui Edom, era fratele lui Iacov), Israel cere permisiunea să treacă. Edom însă răspunde cu un refuz tăios, însoţit de ameninţări.

Câtă duritate! 

„Necazul care a dat peste" fratele său pe cale (v. 14) îl lasă insensibil. Egoismul, teama de a nu fi deranjat, trece înaintea oricăror alte sentimente. Edom şi regele său reprezintă lumea cu-al ei prinţ, care ar vrea să-i împiedice pe copiii lui Dumnezeu să ajungă în căminul lor ceresc. 

Este frumoasă cererea lui Israel! Mărturiseşte despre starea sa anterioară şi despre ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei. Anunţă apoi că nu au nevoie de nimic; vor trece numai „cu picioarele" (v. 19), fără a se îndatora faţă de nimeni. Nici câmpurile, nici viile (pentru noi, afacerile vieţii şi bucuriile lumii), nici fântânile Edomului. De vreme ce a fost regăsită stânca, nimic din toate acestea nu poate nici atrage, nici abate poporul aflat în drum spre patrie.

Aşa cum îl anunţase Domnul în v. 12, Aaron moare înainte de intrarea în Canaan şi fiul său, Eleazar, îi succedă.

Iz de toamna!

   Minunata este toata creatia lui Dumnezeu! 

 Stralucirea soarelui in aceste ultime zile de vara, imi arata frumusetea si splendoarea maretiei Sale.Razele soarelui bland imi arata dragostea lui Dumnezeu. Rasaritul si apusul, soarele si luna, stelele, schimbarea anotimpurilor arata intelepciunea nemarginita a Creatorului. Toate au fost create de Dumnezeu si toate au fost create doar  pentru noi.

   Astazi,  am mai avut ocazia  inca o data, sa admir splendoarea ultimelor zile de vara. Vrem, nu vrem, timpul trece, vara trece, anii trec si iata-ne in pragul toamnei. Intotdeauna, in prima zi a lui septembrie am simtit toamna. Cu toate ca si azi au fost destule grade in aer, acest iz de toamna s-a facut simtit.Dar, fie ca e vara , fie ca e toamna, sau alt anotimp, toate imi spun cat de maret este DUMNEZEU si fiecare zi, este o zi de har pentru mine. Nu pot decat sa ii multumesc si sa ma bucur de tot ceea ce mi-a pregatit.

Nu pot decat sa spun "MULTUMESC TATA" !

Doresc ca fiecare sa-i multumim pentru tot ceea ce am primit, si sa ne bucuram  de ziua care a facut Domnul pentru noi, "aceasta e ziua  pe care a facut-o Domnul , sa ne bucuram si sa ne veselim in ea !"

Hrana ta zilnica !

1 Septembrie Numeri 20.1-13

„Nu era apă!" Murmurele se reaprind. Poporul se îmbulzeşte şi se ceartă ca la Meriba (Exod 17). N-au făcut ei nici un progres de la începutul călătoriei prin deşert, în ciuda bogatelor experienţe ale dragostei lui Dumnezeu? „Şi de ce ... şi de ce ..." (v. 4 şi 5) nu e apă? Totuşi stânca este întotdeauna acolo.

DOMNUL este obligat să-i amintească aceasta chiar şi lui Moise. Dar numai repetarea acestor „de ce-uri" nu poate face să curgă apă. Trebuie să i se vorbească stâncii. Nu găsiţi că este o minunată imagine a rugăciunii? Dumnezeu ne poate da tot ce ne este necesar, fără să aştepte vreodată să ducem lipsă. Dar doreşte să-I cerem tocmai pentru a ne aminti că depindem de El. Moise face aici o gravă greşeală. In loc să vorbească stâncii, cum îi spusese DOMNUL, o loveşte cu nerăbdare şi bruscheţe. Gest aparent lipsit de importanţă, dar în realitate grav prin semnificaţie! După cum stânca lovită o dată la Horeb (Exod 17.6) nu mai trebuia lovită din nou, tot astfel Hristos a primit odată pentru totdeauna cupa judecăţii divine.

De atunci încoace El nu mai trebuie să sufere şi să moară. Lucrarea Lui este suficientă pentru a le da din belşug alor Săi apa cea vie în tot drumul prin pustiu. Cu condiţia să-I vorbim.

Facem noi aceasta?