Iz de toamna!

   Minunata este toata creatia lui Dumnezeu! 

 Stralucirea soarelui in aceste ultime zile de vara, imi arata frumusetea si splendoarea maretiei Sale.Razele soarelui bland imi arata dragostea lui Dumnezeu. Rasaritul si apusul, soarele si luna, stelele, schimbarea anotimpurilor arata intelepciunea nemarginita a Creatorului. Toate au fost create de Dumnezeu si toate au fost create doar  pentru noi.

   Astazi,  am mai avut ocazia  inca o data, sa admir splendoarea ultimelor zile de vara. Vrem, nu vrem, timpul trece, vara trece, anii trec si iata-ne in pragul toamnei. Intotdeauna, in prima zi a lui septembrie am simtit toamna. Cu toate ca si azi au fost destule grade in aer, acest iz de toamna s-a facut simtit.Dar, fie ca e vara , fie ca e toamna, sau alt anotimp, toate imi spun cat de maret este DUMNEZEU si fiecare zi, este o zi de har pentru mine. Nu pot decat sa ii multumesc si sa ma bucur de tot ceea ce mi-a pregatit.

Nu pot decat sa spun "MULTUMESC TATA" !

Doresc ca fiecare sa-i multumim pentru tot ceea ce am primit, si sa ne bucuram  de ziua care a facut Domnul pentru noi, "aceasta e ziua  pe care a facut-o Domnul , sa ne bucuram si sa ne veselim in ea !"

Hrana ta zilnica !

1 Septembrie Numeri 20.1-13

„Nu era apă!" Murmurele se reaprind. Poporul se îmbulzeşte şi se ceartă ca la Meriba (Exod 17). N-au făcut ei nici un progres de la începutul călătoriei prin deşert, în ciuda bogatelor experienţe ale dragostei lui Dumnezeu? „Şi de ce ... şi de ce ..." (v. 4 şi 5) nu e apă? Totuşi stânca este întotdeauna acolo.

DOMNUL este obligat să-i amintească aceasta chiar şi lui Moise. Dar numai repetarea acestor „de ce-uri" nu poate face să curgă apă. Trebuie să i se vorbească stâncii. Nu găsiţi că este o minunată imagine a rugăciunii? Dumnezeu ne poate da tot ce ne este necesar, fără să aştepte vreodată să ducem lipsă. Dar doreşte să-I cerem tocmai pentru a ne aminti că depindem de El. Moise face aici o gravă greşeală. In loc să vorbească stâncii, cum îi spusese DOMNUL, o loveşte cu nerăbdare şi bruscheţe. Gest aparent lipsit de importanţă, dar în realitate grav prin semnificaţie! După cum stânca lovită o dată la Horeb (Exod 17.6) nu mai trebuia lovită din nou, tot astfel Hristos a primit odată pentru totdeauna cupa judecăţii divine.

De atunci încoace El nu mai trebuie să sufere şi să moară. Lucrarea Lui este suficientă pentru a le da din belşug alor Săi apa cea vie în tot drumul prin pustiu. Cu condiţia să-I vorbim.

Facem noi aceasta?

Aceasta este Tatal meu !

 Dumnezeu este :  VIU SI ADEVARAT................Ieremia10:10

 Dumnezeu este :  ETERN.....................................Romani 16:26

 Dumnezeu este : CREATORUL..........................Coloseni 1:16

 Dumnezeu este : NESCHIMBAT........................Maleahi 3:6

 Dumnezeu este : SFANT......................................Isaia 6:3

 Dumnezeu este : SUVERAN.................................Daniel 4:5

 Dumnezeu este : MANTUITOR..........................Isaia 12:2

 Dumnezeu este : PLIN DE DRAGOSTE............Ieremia 31:3

 Dumnezeu este : CARE JUDECA.......................2 Tesaloniceni:1: 7-9

 Dumnezeu este : CARE IARTA..........................Mica 7:

 Dumnezeul  :  PACII............................................Romani 15:33

 Dumnezeul :  INTELEPCIUNII..........................Romani 16:27    

 Dumnezeul :  PUTERII........................................1 Corinteni 29:11

 Dumnezeul :  RABDARII....................................Romani 15:5

 Dumnezeul :  SPERANTEI..................................Romani 15:13

 Dumnezeul :  HARULUI......................................2 Corinteni 9:8 

 Dumnezeul :  MANGAIERII...............................2 Corinteni 1:2-4 

 Dumnezeul :  INDURARARII.............................Plangerii 3:22. 

 Dumnezeul : GLORIEI.........................................Ioan 1:14 

 DUMNEZEU ESTE TATAL MEU...................Romani 1 :7

   Este atat de minunat sa il avem si  sa-l putem declara TATAL NOSTRU  !!!!

ASCULTAREA - o prioritate !

 Doua porunci pe care ucenicii le-au primit, iar EI... AU ASCULTAT.

Fapte 1: 4

" Pa cand se afla cu ei , le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta TATALUI  pe care le-a zis EL, ati auzit-o de la mine "

SA NU SE DEPARTEZE si  SA ASTEPTE ! Fagaduinta Tatalui era, botezul cu Duhul Sfant care urma, dupa botezul cu apa facut de Ioan.

In Fapte 5 :32 , Petru spune: " Noi suntem martori ai acestor lucruri ca si Duhul Sfant, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de EL"

Conditia  care sta la baza, este ASCULTAREA DE DOMNUL ! Nu putem spera si nici nu ne putem amagi ca avem Duhul lui Dumnezeu in noi, daca nu traim in ascultare de DOMNUL. Duhul  Sfant a fost dat si este dat din belsug si astazi, atentie...!!!! 

"DOAR CELOR CARE TRAIESC IN ASCULTARE DE DOMNUL ". Dumnezeu nu tine cont cine suntem, de unde venim, ce studii avem, ce functii detinem, etc...singura conditie..SA ASCULTAM.

Ascultarea deschide usa lui Dumnezeu si inchide usa diavolului, iar puterea pacatului nu poate fi biruita decat de un duh mai puternic, si acesta este doar Duhul lui Dumnezeu.

In 1 Ioan 4:4, ap. Ioan scrie: "Voi copilasilor, sunteti din Dumnezeu: si i-ati biruit, pentruca Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume"

CEL ce este in noi e mai tare decat duhul veacului...

"Doamne ajuta-ne sa stam in ascultare de  Tine si  prioritate in viata noastra sa facem ceea ce scrie in versetul 29 din Fapte 5: 

" TREBUIE SA ASCULTAM MAI MULT DE DUMNEZEU DECAT DE OAMENI"

Pentru noi aici...o noapte linistita, 

pentru cei de peste ocean ...o zi binecuvantata,

 Domnul sa ne binecuvinteze pe toti !

Invataturi din proverbele lui Solomon !

Am ajuns la finalul proverbelor lui Solomon, capitolul 31, si nu putea Solomon decat sa incheie cu un verset foarte frumos.

"Cine poate gasi o femeie cinstita? Ea este mai de pret decat margaritarele !"

Asa ca, stimati barbati....daca ati gasit o femeie cinstita, sunteti posesorii unei adevarate comori !!!

O zi frumoasa !

Hrana ta zilnica !

31 August Numeri 19.11-22

Puterea apei care conţinea cenuşa viţelei era pe măsura feluritelor împrejurări în care a avut loc întinarea în timpul călătoriei prin pustiu. Atingerea unui trup mort sau a unor oseminte omeneşti corespunde, în cazul nostru, unui contact cu corupţia şi violenţa acestei lumi. Manifestările „cărnii" se pot arăta în familie (cortul: v. 14), deci mare atenţie la copii, aceste „vase deschise", atât de uşor de întinat (v. 15; Luca 17.2). Ele pot apărea şi afară, la slujbă (pe câmp: v. 16). O mică înşelăciune, o defăimare, un cuvânt nebunesc sau o glumă nepotrivită (Efeseni 5.4) - fiecare poate face lista acestor mici „oase" (v. 16), manifestări carnale pe lângă care trecem adesea fără a le acorda atenţia. 

Ei bine, credinciosul este întinat prin aceste scăpări. Ele nu par prea importante pentru cei care nu-L cunosc pe Isus, dar noi, care îl iubim, le luăm în serios, pentru că ne amintim că El a suferit şi a murit pentru a ispăşi şi cele mai mici lucruri. De fiecare dată trebuie să înnoim ceea ce corespunde acestui lung proces de curăţire: judecata de sine în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi o nouă recunoaştere a eficacităţii lucrării lui Hristos.

Invataturi din proverbele lui Solomon !

Mai sunt doua capitole din proverbe.Azi citim capitolul 30 si mi-au placut tare mult, doua versete.

" Departeaza de la mine neadevarul si cuvantul mincinos, nu-mi  da nici saracie , nici bogatie, da-mi painea care-mi trebuie.Ca nu cumva, la belsug sa ma leapad de Tine, si sa zic: Cine este Domnul? Sau ca nu cumva in saracie, sa fur si sa iau in desert Numele Dumnezeului meu" Amin !

O zi minunata alaturi de cei dragi !

Hrana ta zilnica !

30 August Numeri 19.1-10

Jertfa viţelei roşii ocupă un loc deosebit la mijlocul cărţii pustiului, pentru că este văzută ca un simbol al nevoilor din deşert. Ca şi celelalte jertfe, aceasta reprezintă anumite aspecte ale persoanei şi lucrării lui Hristos. Această „viţea roşie fără cusur, în care nu este cusur şi peste care n-a fost jug niciodată" (v. 2), îl evocă pe Cel care a fost victima fără pată şi care nu a cunoscut grozavul jug al păcatului, aşa cum îl cunoaştem noi.

După ce jertfa era adusă în afara taberei, sângele ei se stropea înaintea cortului întâlnirii. Apoi aceasta era arsă complet. Grăsimea ei nu era oferită Domnului, nici preotul nu mânca nimic din ea. Dimpotrivă, se strângea cenuşa şi se procura o mare cantitate de „apă de curăţire", suficientă pentru a spăla orice întinare a fiecărui israelit pe tot parcursul călătoriei prin pustiu. Această jertfă nu corespunde, ca cele din Levitic 4, la nevoile celor neîntorşi la Dumnezeu, ci la cele ale credincioşilor care au căzut. Lucrarea pe care a făcut-o Isus o singură dată este o resursă pentru a-i curaţi de păcate şi pentru a-i păstra în părtăşie pe răscumpăraţii Săi care sunt expuşi întinării. Prin Cuvânt (apa), Duhul Sfânt aminteşte inimii şi aduce în conştiinţa credinciosului căzut suferinţele lui Hristos (cenuşa)