Ce asteptam...?

  Au trecut si alegerile..unii am votat, unii nu....unii am asteptat schimbare, altii ne-am  multumit  cu ceea ce este, unii inca mai avem sperante, altii le-am pierdut-o..... cert este ca fiecare dorim ceva si avem asteptari de la politicienii nostri.

Dar ce speram....?

Ce asteptari avem de la oamenii pusi in slujba poporului...?

An de an societatea noastra a decazut si decade continuu. An de an insasi, OMUL decade parca tot mai mult.Nu mai exista respect, nu mai exista bun simt, nu mai exista....nimic.

Care este vinovatul pentru subminarea demnitatii si pierderea sfinteniei caminului?

Care este vinovatul pentru criza in care am intrat si parca nu mai intrezarim  luminita la capatul tunelului ?

Care este vinovat si raspunzator pentru goana aceasta care a pus stapanire pe noi si parca nu mai gasim pedala de frana.Goana dupa bani, goana dupa avere, goana dupa placeri, goana dupa sex, etc.....goana si iar goana...

In Psalmul 33:12 , psalmistul David scrie: "Ferice de poporul al carui  Dumnezeu este Domnul ! Ferice de poporul pe care si-L alege EL de mostenire!"

Poporul  care Il alege ca si Domn !!!! 

Incet, incet  asistam la alterarea religiei noastre.Credinta  a ramas doar o forma de evlavie, pentru ca multi Ii pun puterea la indoiala.

".... având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia." 

2 Timotei 3:5

Indiferent de natiune, fie ca suntem romani sau orice alta natiune, nu putem astepta binecuvantarile Sale daca  noi,  poporul nostru si tara in care traim, nu este sub autoritatea lui Dumnezeu !

Acuma poate multi dintre noi spunem....."arata-mi mie tara aceea care a  trait sub autoritatea lui Dumnezeu in permanenta", drept e....dar aratati-mi si mie tara aceea in care curge numai lapte si miere aici pe pamant in permanenta...! 

Fostul presedinte al Statelor Unite George Washington, spunea:

"Este imposibil sa guvernezi bine lumea fara Dumnezeu si fara Biblie",

si mare adevar a spus...

Atata timp cat se voteaza legi si se aproba decrete care nu sunt in concordanta cu legile lui Dumnezeu, sa nu asteptam binecuvantare.

Ce putem face noi ca si crestini...?

"Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte, caci nu este  stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care  sunt, au fost randuite de Dumnezeu ." 

 De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea."

Romani 13:1-3

Hrana ta zilnica!

13 Iunie Levitic 2.1-16

Dacă arderea-de-tot vorbeşte de mireasma plăcută a lui Hristos în moartea Lui, darul de mâncare corespunde perfecţiunii vieţii Lui ca om pe pământ. Într-adevăr, această jertfă nu cere sacrificarea unui animal, nici sânge, ci numai făină, untdelemn, tămâie şi sare. Umanitatea Domnului: bobul de grâu măcinat fin; născut şi botezat cu Duh Sfânt: frământat şi uns cu untdelemn; încercat prin suferinţă, fie văzută, fie ascunsă: focul sobei, al tigăii sau al cuptorului. Toate acestea au fost pentru Tatăl o mireasmă extrem de preţioasă. Credinciosul, oferindu-I lui Dumnezeu această viaţă perfectă a lui Isus, obţine din ea propria lui hrană. Să privim acest Om minunat în Evanghelii. 

Dependenţa Sa, răbdarea Sa, încrederea Sa în Dumnezeu, blândeţea Sa, înţelepciunea Sa, bunătatea Sa, dăruirea Sa care a rămas neschimbată în toate suferinţele Lui, iată câteva subiecte admirabile care vin în legătură cu darul de mâncare presărat cu tămâie. Este „ceva preasfânt" (v.3, 10). Aluatul, imagine a păcatului, nu intra deloc, nici mierea, simbol al afecţiunilor omeneşti. In schimb, sarea separării pentru Dumnezeu, care împiedică degradarea, a marcat viaţa Domnului Isus şi nu trebuie să lipsească deloc nici din vieţile noastre (Marcu 9.50; Coloseni 4.6).

Umblarea creştinului !

      De cele mai multe ori vorbele noastre nu fac, cât face purtarea noastră. Aproape întotdeauna, comportametul nostru îi  influenţează pe cei din jurul nostru. Deci, comportamentul şi purtarea noastră în societate arată adevăratul nostru caracter.În Noul Testament, Pavel este unul dintre apostolii care ne vorbeşte foarte mult despre umblarea creştinului.

     În cuvântul "creştin", se includ tare mulţi, şi când spun creştin nu mă  refer  la un anumit cult sau denominaţiune, ci la toţi cei care cred  în Domnul Isus şi în jertfa Sa de la Golgota.  Dacă nu veghem în umblarea noastra, riscul este sa ne împotmolim pe cale, ba chiar ce este mai rău...să pierdem veşnicia !

    Nu declararea crezului nostru  este cel care ne catalogheazaă ceea ce  suntem ....ci comportamentul din viaţa de zi cu zi! Dacă citim carţile Noului Testament scrise de ap. Pavel găsim câteva învăţături în ele.

• Creştinul trebuie să umble într-o "viaţă nouă" ! 

Romani 6:4

Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

• Creştinul trebuie să umble frumos şi în permanentă "ca în timpul zilei" !

Romani l3:13

Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă...

• Umblarea creştinului trebuie să fie "ca a unui Fiu al luminii " !

Efeseni 5:8

Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.

• Creştinul trebuie să umble într-un chip vrednic de Domnul !

Coloseni 1:10

  "....pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu"

• Creştinul trebuie să umble şi să arate că este un om cu înţelepciune !

Coloseni 4:5

Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea.

• Creştinul trebuie să umble nu după îndemnurile firii, ci după îndemnurile  Duhului !

Romani 8:1

Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

• Umblarea în fiecare zi a creştinului trebuie să fie cu băgare de seamă  !

Efeseni 5:15

 Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.

      "Dacă umblăm  pe calea dreaptă nu avem cum să devenim strâmbi"

Biruinta !!!

 "Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.....

.....Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.”1 Samuel 17: 40 ;47

DAVID, copilul cel mai mic, copilul cel mai  simplu de la oi, dar in acelasi timp era copilul  care stia ce isi doreste.A plecat hotarat sa il biruiasca pe Goliat, şi-a ales din pârâu cinci pietre, nu una...nu doua...ci cinci pietre...si pentru ca Domnul a vazut in el atata hotarare, nu a avut nevoie de toate cele cinci pietre...UNA a fost indeajuns, si Goliat a fost rapus.

Cand te increzi in Domnul si pornesti pregatit sa castigi nu ai nevoie de prea multe arme.

Trebuie sa stim un lucru:

DUMNEZEU  DA BIRUINTA  PRIN  MANA  CELOR  CARE   SUNT  PREGATITI   SA BIRUIASCA !!!!!

Hrana ta zilnica!

12 Iunie Levitic 1.1-17

Leviticul este o carte închisă pentru cine nu are „cheia" divină. Aici îl găsim pe Hristos în aspectele jertfei şi ale preoţiei Sale. Credinciosul are o singură jertfă, adusă „odată pentru totdeauna", deplin suficientă (Evrei 10.10). Dar, pentru a descrie această jertfă sub diferitele ei înfăţişări, Duhul lui Dumnezeu ne oferă imagini variate şi complementare.

Arderea-de-tot este amintită prima, pentru că reprezintă partea care îi revine lui Dumnezeu din lucrarea lui Hristos. Este exprimată în Noul Testament prin pasaje ca: loan 10.17; Efeseni 5.2; Filipeni 2.8. Dragi prieteni creştini, când ne gândim la cruce, în loc să vedem în primul rând mântuirea noastră, să luăm în considerare mai întâi satisfacţia pe care Dumnezeu Şi-a găsit-o în Persoana şi în lucrarea Fiului Său sfânt.

Pentru jertfă puteau fi aduse trei feluri de animale şi erau unele diferenţe nete în modul lor de sacrificare. De exemplu, numai jertfele de animale erau tăiate în bucăţi şi aşezate pe altar. Dar, în fiecare caz, se înălţa o „mireasmă plăcută Domnului". Acesta era efectul focului judecăţii care a căzut asupra Jertfei sfinte de pe cruce: ea a dat la iveală până în cele mai mici detalii perfecţiunea jertfei „fără pată" (Evrei 9.14).

Hrana ta zilnica!

11 Iunie Exod 40.20-38

Sanctuarul şi obiectele necesare pentru închinare au fost pregătite până în cele mai mici detalii şi au fost aşezate fiecare la locul potrivit. Moise a terminat lucrarea, ceea ce ne aminteşte de Cel care i-a putut spune Tatălui: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac" (Ioan 17.4). Dar credincioşia lui Moise peste toată casa lui Dumnezeu, menţionată în Evrei 3.2, ... este numai o umbră a credincioşiei Fiului, „credincios Celui ce L-a rânduit". El L-a descoperit pe Tatăl, Şi-a sfinţit „fraţii", a ridicat adevăratul cort al cărui Mare Preot este, a stabilit o nouă ordine a lucrurilor (nu a celor văzute, materiale), prin care îl putem cunoaşte pe Dumnezeu, ne putem apropia de El şi îi putem sluji (vezi şi Evrei 8.1, 2). Minunatul Cort, cu care ajungem la sfârşitul studiului asupra cărţii Exod, a ilustrat pentru noi multe aspecte ale lucrării lui Hristos şi consecinţele acesteia. Cea dintâi consecinţă este că Dumnezeu coboară în glorie ca să locuiască în mijlocul poporului Său (v.34, 35). Astfel că, pe temeiul lucrării terminate a lui Hristos, Dumnezeu Duhul Sfânt a coborât pentru a alcătui Biserica, pentru a fi, conform Ef. 2.22, „o locuinţă a lui Dumnezeu în Duh". De atunci, în ciuda declinului, El este prezent acolo ca o călăuză divină, conducând poporul lui Dumnezeu, aşa cum o făcea pentru Israel norul de deasupra cortului.

EL este stanca mea !!!

"Chiar daca tu poti tremura pe stanca, NU UITA......stanca nu va tremura sub picioarele tale"

Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea! - Psalmii 18:2
Căci Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. - Psalmii 31:3

Hrana ta zilnica!

10 Iunie Exod 40.1-19

În ziua întâi a lunii întâi, Moise este invitat să ridice cortul cu mobilierul lui, imagine a noilor relaţii ale lui Dumnezeu cu poporul Său. Toate lucrurile au fost făcute noi şi Domnul însuşi S-a îngrijit de toate. Rămânea să fie puşi în slujbă preoţii: „Să apropii pe Aaron şi pe fiii lui" (v.12). Ne gândim la omul care a pregătit o cină mare şi 1-a trimis pe robul său să spună invitaţilor: „Veniţi, pentru că acum toate sunt gata!" (Luca 14.17).

Sanctuarul fusese pregătit pentru închinător, era nevoie ca şi închinătorul să fie pregătit pentru sanctuar. „să-i speli ... să-i îmbraci ... să-i ungi". «Spălaţi, îndreptăţiţi, desăvârşiţi, intrăm în Locul Sfânt ...» -spune o cântare. Şi pentru preot începeau îndatoririle sfinte, în ordinea potrivită: altarul de bronz, ligheanul, intrarea în Locul Sfânt, arderea tămâiei pe altarul de aur. Să mai zăbovim noi, când Dumnezeu însuşi spune: „Să apropii", când Marele nostru Preot, adevăratul Aaron, introducându-Şi fiii în sanctuarul ceresc, spune:

 „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu" (Evrei 2.13)?