Sase pui si-o biata mama !

Mai de mult, o rândunica avea-n cuibu-i sase pui

Si privea la ei sarmana, ca la chipul soarelui:

De cu zori pornea -sageata- cautând, pe deal si vai, 

Hrana pentru puii sai

Si-n iubirea-i nu odata

S-a culcat ea nemâncata, 

Dar destul de fericita ca nu s-a-ntâmplat nicicând:

Dintre pui, s-adoarma vre-unul ars de sete sau flamând, 

Nici n-a fost mai mândra mama decât ea-ntre rândunici, 

Când vazu-ntr-o zi ca puii se facusera voinici, 

Si n-a mai avut odihna nici cât ai clipi, sub soare, 

Pâna când, pe fiecare pui nu l-a-nvatat sa zboare, 

Dar, când toti puteau sa plece încotro voiau sub slava, 

Rândunica, istovita, a cazut în cuib bolnava

Si cu ochii plini de lacrimi tinta-n ochii fiecui, 

Zise celor sase pui:

Dragii mamii, eu de-aseara, simt în inima un cui:

Aripile greu ma dor

Si nici vorba sa mai zbor...

Dumnezeu mi-a dat putere, - oricât am avut nevoi, -

Sa gasesc într-una hrana pentru voi...

Astazi fiindca sunt bolnava, dragii mamii, se cuvine, -

Mari cum v-a facut maicuta, sa-ngrijiti si voi de mine

Si ca nimeni dintre puii-mi sa nu simta ca mi-e rob, 

Fiecare, sa-mi aduceti, zilnic, numai câte-un bob;

Ale voastre sase boabe milostive, ma vor tine

Pâna când o sa vrea cerul sa ma faca iarasi bine...

Ascultând cuvântul mamei, au zburat cei sase pui

Si-au adus, vre-o sase zile, fiecare bobul lui...

Mai departe însa puii, - beti de-al slavilor înalt, -

Fiecare-având nadejdea ca-i va duce celalalt, -

N-a mai dus nici unul bobul si, uitata mucenica, 

A murit atunci de foame cea mai sfânta rândunica.

Si-a ramas apoi povestea trista, neluata-n seama, 

Orisicui ai sta s-o spui, 

Ca o mama îsi hraneste:sase, opt sau zece pui, 

Însa zece pui, adesea, nu pot toti hrani o mama.

Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.

Filipeni 3:15

Increzatoare in Domnul !

          Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. Ps.119:66

Fiecare  anotimp are frumusetea lui.Chiar daca este primavara si in mod normal ar fi trebuit sa avem parte de soare,sunt deja cateva zile bune, de cand  ploua mocaneste de parca ar fi toamna.Dar cum am invatat sa ma adaptez  in orice situatie....deja devine placut.

Placut ca ...in aceste momente parca ai mai mult timp pentru a-ti face o analiza a drumului pe care il parcurgi, o analiza a vietii pe care o duci, o analiza a situatiilor prin care treci si nu in ultimul rand  o analiza a oamenilor care ii ai sau i-ai avut in jurul tau ....de-aceea iubesc aceste momente.

Azi trezindu-ma mai devreme, am avut un timp  minunat de dimineata in care am putut sa meditez si sa admir  tot ceea ce ma inconjoara, sa imi amintesc toate binecuvantarile primite in ultima saptamana..si nu sunt putine la numar... si totul  imi confirma ca DUMNEZEU ma iubeste enorm.

Si pentru ca ma iubeste enorm.....si ma vrea cu gelozie doar pentru EL, m-a ajutat sa ma debarasez de tot ceea nu a fost dupa voia Sa, sa inteleg multe lucruri care pe moment nu le-am inteles si pentru moment pareau fara o logica.

Dar  cum Dumnezeu  nu ne lasa niciodata "in  ceata"....cu atat mai mult daca cerem sa ne  si descopere lucrurile pe care nu le intelegem, tot  astfel am facut si eu. Ii multumesc ca mi-a descoperit multe lucruri ,mi-a deschis ochii sa inteleg unele situatii, dar si mai mult m-a  facut sa inteleg planul Lui cu privire la mine.

Un lucru este cert: daca vrei ca sa  traiesti o viata dupa voia LUI s-ar putea sa nu placi celor din jur, dar asta prea putin conteaza si cred ca e ultimul lucru care ar trebuie sa ne preocupe.Preocuparea noastra trebuie sa fie una singura: SA  FIM PLACUTI  INAINTEA LUI !

Daca vrei sa auzi vocea lui Dumnezeu si daca vrei ca Voia Sa sa se faca in viata ta, trebuie sa te lasi la dispozitia Lui, chiar daca uneori  esti de neinteles pentru cei din jur si poate chiar de tine insuti....tu sa mergi increzator "pe Mana LUI" , si-atunci binecuvantarile Sale nu vor intarzia sa apara.

Hrana ta zilnica !

16 Mai Exod 28.31-43

Mantia în întregime albastră pe care Aaron trebuia s-o poarte sub efod ne vorbeşte despre caracterul ceresc al Marelui nostru Preot. In timp ce Hristos a fost înălţat „mai presus decât cerurile" (Evrei 7.26), de pe pământ îi este adusă o mărturie din partea „fraţilor uniţi împreună", susţinuţi de preoţia Lui cerească şi care constituie „marginea veşmintelor lui" (Psalmul 133.1, 2).

Clopoţeii ne fac să medităm la ce ar trebui să se audă în vieţile copiilor lui Dumnezeu. Zornăitul lor era dovada că preotul era viu. Le arătăm noi oare tuturor celor din jur că Hristos este viu? Rodiile reprezintă fructele: ceea ce trebuie să se vadă în vieţile sfinţilor, dacă rămân legaţi de „mantia" Omului ceresc (compară cu Ioan 15.5). Şi subliniem că, din vreme ce clopoţeii şi rodiile sunt în număr egal, vorbele şi faptele trebuie să meargă împreună în viaţa fiecărui copil al lui Dumnezeu. 

Dar, dacă ne simţim slabi şi dăm greş în această mărturie şi slujbă, avem o resursă: Isus înaintea lui Dumnezeu în sfinţenia Lui absolută, având pe frunte placa de am „Sfinţenie Domnului". Privind la El nu vom mai fi preocupaţi de slăbiciunea noastră, ci de perfecţiunea Lui.

Ultima parte a capitolului descrie îmbrăcămintea fiilor lui Aaron şi ne face să ne gândim la promisiunea din Psalmul 132.16.

Noapte buna !

O seara  binecuvantata  si o noapte

 in care Dumnezeu sa ne daruiasca pace si liniste in sufletele noastre !

Hrana ta zilnica !

15 Mai Exod 28.15-30

Peste efod, în faţă, era prins „pieptarul", ca un fel de şorţ în faţă. Pe el erau fixate douăsprezece pietre preţioase, după numele celor douăsprezece seminţii care erau astfel necurmat pe inima lui Aaron (v.30). Imagine mişcătoare a locului pe care-l ocupăm noi ca iubiţi ai Domnului! Suntem pe umerii Lui puternici, dar suntem şi pe inima Lui, subiecte ale necontenitei Sale griji (comp. cu Ioan 13.23). Numele erau gravate ca o pecete, ca un semn al proprietăţii (Cântarea Cântărilor 8.6; Hagai 2.23).

„Necurmat" este cuvântul de subliniat în acest capitol (v. 29 sf., 30, 38). Din imaginea acestor pietre fixate de neclintit vedem că pe cei care sunt ai Domnului nimic nu îi poate despărţi, nici de puterea Lui cea mare (Ioan 10.28 sf), nici de dragostea Lui (Romani 8.35).

Pietrele erau foarte diferite, răsfrângând fiecare într-o manieră particulară lumina aceluiaşi sfeşnic. Tot astfel, cei mântuiţi sunt diferiţi unul de altul, fiecare reflectând o anumită trăsătură morală a lui Isus. Şi fiecare este preţios pentru inima Celui care îl poartă. Când suntem pe punctul de a critica un alt creştin, să ne amintim că Domnul îl iubeşte. In sfârşit, pentru ca toate aceste nestemate sau, mai degrabă, pentru ca toţi aceşti credincioşi să reflecte deplin lumina din sanctuar, trebuia să fie tăiate şi şlefuite: aceasta este lucrarea răbdătoare a Duhului Sfânt.

In credinta !

CE FEL DE CREDINTA AI ?

Si fiindca imi place sa notez  ideile din mesajele pe care Domnul vrea sa ni le transmita, la randul meu impartasesc si eu altora.
 "Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni" 

spune ap.Pavel in Efeseni 2: 8-9, iar pe de alta parte citim in Iacov 2: 17-20

 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele"

Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!

 Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?"

Sa fie oare o contradictie  intre cei doi...?...nu cred....

Multi oameni si ma refer in special la "unii crestini" din ziua de azi, care au isi traiesc viata dupa bunul plac, dupa pofta firii, savarsind pacat dupa pacat, desi cred in  Domnul Isus si il marturisesc cu putere....acestia au  ajuns sa creada ca, daca sunt mantuiti prin har pot face ce vor, ca Domnul e bun si milos , iertator si doar Harul Sau  le este salvarea.

La aceasta categorie se refera Iacov : "SI DRACII CRED SI SE INFIOARA"

 Versetul 14 : Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte...

La ce ne ajuta sa avem o credinta doar la nivel declarativ?

Credinta mantuitoare doar la stadiul de declaratii si in schimb fara dovezi...este o credinta moarta.

Toate vorbele pe care le spunem, toata ravna cu care Il proclamam ca "EL E FIUL LUI DUMNEZEU" este in zadar daca viata noastra dovedeste altceva.

Este absurd sa credem ca putem insela pe Dumnezeu.De multe ori nu  mai reusim nici macar pe oameni sa ii mai inselam....dar pe Dumnezeu .....NICIDECUM.

Duminica il proclamam pe Dumnezeu....dar  comportamentul nostru, de luni si pana sambata  ne contrazice.

Credinta mantuitoare spune fr. Doru Hnatiuc, in mesajul lui de aseara, este o armonie intre declaratii si dovezi! 

In Noul Testament gasim o multime de afirmatii uluitoare ale dracilor la adresa lui Dumnezeu.Il recunosc ca este "sfantul lui Israel", recunosc ca El a murit si a inviat, recunosc ca EL este Fiul lui Dumnezeu,

 "Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui." Luca 8:28, recunosc aproape totul...singurul lucru care nu il pot recunoaste si nici nu vor sa il accepte este : "acceptarea  lui Isus ca DOMNUL  vietii  lor"

Acceptarea lui Isus ca Domn in viata noastra , trebuie sa  ne faca sa recunoastem starea de pacat in care suntem si renuntarea la toate lucrurile care sunt placute pentru noi, dar nu sunt placute inaintea LUI.

Oh...dar aici este problema cea mai mare !!!

Cum sa renunt la ceea ce imi face placere....?

Recunosc tot, te  declar peste tot, fac multe lucruri in Numele Tau...dar Doamne....

"nu-mi cere sa renunt la ceea ce imi place...asta-i prea mult .... !"

Credinta manifestata in public trebuie sa fie si in privat. Credinta din intimitate trebuie sa fie si in public.

Nimic nu este mai tragic decat sa pasesti in iad cantand cantari de lauda pentru Dumnezeu si propavaduindu-i  Evanghelia  la altii....!!!

Dumnezeu sa ne dea intelepciune, sa intelegem ca inca ne iubeste si ne mai da o sansa de a ne intoarce din drumul nostru, de a ne strivi orgoliul in fata Lui, pentru ca la urma urmei nu facem rau nimanui...decat noua insine !

"Nimic intinat nu va intra în ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna; ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului" Apocalipsa 21:27