Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.

Filipeni 3:15

Increzatoare in Domnul !

          Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. Ps.119:66

Fiecare  anotimp are frumusetea lui.Chiar daca este primavara si in mod normal ar fi trebuit sa avem parte de soare,sunt deja cateva zile bune, de cand  ploua mocaneste de parca ar fi toamna.Dar cum am invatat sa ma adaptez  in orice situatie....deja devine placut.

Placut ca ...in aceste momente parca ai mai mult timp pentru a-ti face o analiza a drumului pe care il parcurgi, o analiza a vietii pe care o duci, o analiza a situatiilor prin care treci si nu in ultimul rand  o analiza a oamenilor care ii ai sau i-ai avut in jurul tau ....de-aceea iubesc aceste momente.

Azi trezindu-ma mai devreme, am avut un timp  minunat de dimineata in care am putut sa meditez si sa admir  tot ceea ce ma inconjoara, sa imi amintesc toate binecuvantarile primite in ultima saptamana..si nu sunt putine la numar... si totul  imi confirma ca DUMNEZEU ma iubeste enorm.

Si pentru ca ma iubeste enorm.....si ma vrea cu gelozie doar pentru EL, m-a ajutat sa ma debarasez de tot ceea nu a fost dupa voia Sa, sa inteleg multe lucruri care pe moment nu le-am inteles si pentru moment pareau fara o logica.

Dar  cum Dumnezeu  nu ne lasa niciodata "in  ceata"....cu atat mai mult daca cerem sa ne  si descopere lucrurile pe care nu le intelegem, tot  astfel am facut si eu. Ii multumesc ca mi-a descoperit multe lucruri ,mi-a deschis ochii sa inteleg unele situatii, dar si mai mult m-a  facut sa inteleg planul Lui cu privire la mine.

Un lucru este cert: daca vrei ca sa  traiesti o viata dupa voia LUI s-ar putea sa nu placi celor din jur, dar asta prea putin conteaza si cred ca e ultimul lucru care ar trebuie sa ne preocupe.Preocuparea noastra trebuie sa fie una singura: SA  FIM PLACUTI  INAINTEA LUI !

Daca vrei sa auzi vocea lui Dumnezeu si daca vrei ca Voia Sa sa se faca in viata ta, trebuie sa te lasi la dispozitia Lui, chiar daca uneori  esti de neinteles pentru cei din jur si poate chiar de tine insuti....tu sa mergi increzator "pe Mana LUI" , si-atunci binecuvantarile Sale nu vor intarzia sa apara.

Hrana ta zilnica !

16 Mai Exod 28.31-43

Mantia în întregime albastră pe care Aaron trebuia s-o poarte sub efod ne vorbeşte despre caracterul ceresc al Marelui nostru Preot. In timp ce Hristos a fost înălţat „mai presus decât cerurile" (Evrei 7.26), de pe pământ îi este adusă o mărturie din partea „fraţilor uniţi împreună", susţinuţi de preoţia Lui cerească şi care constituie „marginea veşmintelor lui" (Psalmul 133.1, 2).

Clopoţeii ne fac să medităm la ce ar trebui să se audă în vieţile copiilor lui Dumnezeu. Zornăitul lor era dovada că preotul era viu. Le arătăm noi oare tuturor celor din jur că Hristos este viu? Rodiile reprezintă fructele: ceea ce trebuie să se vadă în vieţile sfinţilor, dacă rămân legaţi de „mantia" Omului ceresc (compară cu Ioan 15.5). Şi subliniem că, din vreme ce clopoţeii şi rodiile sunt în număr egal, vorbele şi faptele trebuie să meargă împreună în viaţa fiecărui copil al lui Dumnezeu. 

Dar, dacă ne simţim slabi şi dăm greş în această mărturie şi slujbă, avem o resursă: Isus înaintea lui Dumnezeu în sfinţenia Lui absolută, având pe frunte placa de am „Sfinţenie Domnului". Privind la El nu vom mai fi preocupaţi de slăbiciunea noastră, ci de perfecţiunea Lui.

Ultima parte a capitolului descrie îmbrăcămintea fiilor lui Aaron şi ne face să ne gândim la promisiunea din Psalmul 132.16.

Noapte buna !

O seara  binecuvantata  si o noapte

 in care Dumnezeu sa ne daruiasca pace si liniste in sufletele noastre !

Hrana ta zilnica !

15 Mai Exod 28.15-30

Peste efod, în faţă, era prins „pieptarul", ca un fel de şorţ în faţă. Pe el erau fixate douăsprezece pietre preţioase, după numele celor douăsprezece seminţii care erau astfel necurmat pe inima lui Aaron (v.30). Imagine mişcătoare a locului pe care-l ocupăm noi ca iubiţi ai Domnului! Suntem pe umerii Lui puternici, dar suntem şi pe inima Lui, subiecte ale necontenitei Sale griji (comp. cu Ioan 13.23). Numele erau gravate ca o pecete, ca un semn al proprietăţii (Cântarea Cântărilor 8.6; Hagai 2.23).

„Necurmat" este cuvântul de subliniat în acest capitol (v. 29 sf., 30, 38). Din imaginea acestor pietre fixate de neclintit vedem că pe cei care sunt ai Domnului nimic nu îi poate despărţi, nici de puterea Lui cea mare (Ioan 10.28 sf), nici de dragostea Lui (Romani 8.35).

Pietrele erau foarte diferite, răsfrângând fiecare într-o manieră particulară lumina aceluiaşi sfeşnic. Tot astfel, cei mântuiţi sunt diferiţi unul de altul, fiecare reflectând o anumită trăsătură morală a lui Isus. Şi fiecare este preţios pentru inima Celui care îl poartă. Când suntem pe punctul de a critica un alt creştin, să ne amintim că Domnul îl iubeşte. In sfârşit, pentru ca toate aceste nestemate sau, mai degrabă, pentru ca toţi aceşti credincioşi să reflecte deplin lumina din sanctuar, trebuia să fie tăiate şi şlefuite: aceasta este lucrarea răbdătoare a Duhului Sfânt.

In credinta !

CE FEL DE CREDINTA AI ?

Si fiindca imi place sa notez  ideile din mesajele pe care Domnul vrea sa ni le transmita, la randul meu impartasesc si eu altora.
 "Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni" 

spune ap.Pavel in Efeseni 2: 8-9, iar pe de alta parte citim in Iacov 2: 17-20

 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele"

Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!

 Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?"

Sa fie oare o contradictie  intre cei doi...?...nu cred....

Multi oameni si ma refer in special la "unii crestini" din ziua de azi, care au isi traiesc viata dupa bunul plac, dupa pofta firii, savarsind pacat dupa pacat, desi cred in  Domnul Isus si il marturisesc cu putere....acestia au  ajuns sa creada ca, daca sunt mantuiti prin har pot face ce vor, ca Domnul e bun si milos , iertator si doar Harul Sau  le este salvarea.

La aceasta categorie se refera Iacov : "SI DRACII CRED SI SE INFIOARA"

 Versetul 14 : Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte...

La ce ne ajuta sa avem o credinta doar la nivel declarativ?

Credinta mantuitoare doar la stadiul de declaratii si in schimb fara dovezi...este o credinta moarta.

Toate vorbele pe care le spunem, toata ravna cu care Il proclamam ca "EL E FIUL LUI DUMNEZEU" este in zadar daca viata noastra dovedeste altceva.

Este absurd sa credem ca putem insela pe Dumnezeu.De multe ori nu  mai reusim nici macar pe oameni sa ii mai inselam....dar pe Dumnezeu .....NICIDECUM.

Duminica il proclamam pe Dumnezeu....dar  comportamentul nostru, de luni si pana sambata  ne contrazice.

Credinta mantuitoare spune fr. Doru Hnatiuc, in mesajul lui de aseara, este o armonie intre declaratii si dovezi! 

In Noul Testament gasim o multime de afirmatii uluitoare ale dracilor la adresa lui Dumnezeu.Il recunosc ca este "sfantul lui Israel", recunosc ca El a murit si a inviat, recunosc ca EL este Fiul lui Dumnezeu,

 "Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui." Luca 8:28, recunosc aproape totul...singurul lucru care nu il pot recunoaste si nici nu vor sa il accepte este : "acceptarea  lui Isus ca DOMNUL  vietii  lor"

Acceptarea lui Isus ca Domn in viata noastra , trebuie sa  ne faca sa recunoastem starea de pacat in care suntem si renuntarea la toate lucrurile care sunt placute pentru noi, dar nu sunt placute inaintea LUI.

Oh...dar aici este problema cea mai mare !!!

Cum sa renunt la ceea ce imi face placere....?

Recunosc tot, te  declar peste tot, fac multe lucruri in Numele Tau...dar Doamne....

"nu-mi cere sa renunt la ceea ce imi place...asta-i prea mult .... !"

Credinta manifestata in public trebuie sa fie si in privat. Credinta din intimitate trebuie sa fie si in public.

Nimic nu este mai tragic decat sa pasesti in iad cantand cantari de lauda pentru Dumnezeu si propavaduindu-i  Evanghelia  la altii....!!!

Dumnezeu sa ne dea intelepciune, sa intelegem ca inca ne iubeste si ne mai da o sansa de a ne intoarce din drumul nostru, de a ne strivi orgoliul in fata Lui, pentru ca la urma urmei nu facem rau nimanui...decat noua insine !

"Nimic intinat nu va intra în ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna; ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului" Apocalipsa 21:27

Hrana ta zilnica !

14 Mai Exod 28.1-14

Aaron este un simbol al lui Hristos în caracterul Său de Mare Preot. El era purtătorul de cuvânt pentru poporul Domnului, aşa cum este acum Hristos, înaintea lui Dumnezeu, reprezentantul celor care-I aparţin. Îmbrăcămintea Lui prezintă simbolic tot ceea ce este legat de slujba pe care o înfăptuieşte Isus în cer în favoarea poporului Său răscumpărat. Fie ca Duhul Sfânt să ne dea înţelepciune (v.3) pentru a examina aspectele diferite ale acestei slujbe. Ele ilustrează, în fapt, atât caracteristicile glorioase ale Marelui nostru Preot, cât şi adevărurile cu care venim în contact direct.

Efodul, un fel de tunică fără mâneci, era elementul principal şi caracteristic. Ca şi perdeaua, era ţesut şi brodat cu fire de diferite culori, a căror semnificaţie deja am aflat-o. Spre deosebire de perdea, avea şi fire de aur, o adăugare importantă. Efodul era completat de doi „umerari", cu rol de legătură între partea din faţă şi cea din spate, pe care erau montate pietre de onix, în care erau săpate într-un fel de neşters, pentru aducere-aminte, numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Frumoasă imagine, nu-i aşa, a modului în care Isus îi susţine şi îi poartă pe răscumpăraţii Săi! 

Ei sunt cunoscuţi pe nume şi sunt neîncetat în gândurile Lui (compară cu Luca 15.5). 

Şi, mai mult chiar, ei fac parte din gloria şi podoaba Lui (v. 2).