O zi minunata !

Când viaţa are sens, eşti gata să înduri orice; când viaţa nu are sens, totul devine insuportabil.

Incearca sa dai un sens vietii tale !

Sa aveti un timp minunat alaturi de cei dragi. Bucurati-va alaturi de ei si spuneti-i cat ii iubiti, ASTAZI.....pentru ca maine va fi o zi, dar poate nu ii vom mai avea langa noi !

Cinci paini si doi pesti !!!

In pelerinajul Domnul Isus pe pamant,mergand si  vestind Evanghelia, a ajuns dincolo de Marea Galileii,  la Marea Tiberiadei. Acolo, ca in multele locuri pe unde a trecut, a facut o minune. Citind aceasta pilda, am vazut niste oameni ai lui Hristos care desi erau ucenicii Lui, au avut momente in care le lipsea credinta cu desavarsire.Desi L-au vazut facand atatea minuni, totusi vedem  in acel moment niste oameni fara credinta speriati de numarul multimii care a venit sa asculte Cuvantul lui Dumnezeu si stiind ca nu au mancare sa hraneasca atatea suflete,  in mintea lor nu era decat un singur gand "sa ii trimita acasa cat mai repede"

Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” Matei 14:15

Aici eu vad niste ucenici care  nu ii erau de nici un folos, desi erau oamenii alesi de El.

Printre multimea care a venit sa asculte cuvantul, era si un copil.

„Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?”

Ioan 6:9

Binecuvantarea a venit  in acel moment, poate de la cea mai neinsemnata persoana din acel loc....un copilas. Un copil plin de bunatate si supunere, pune la dispozitia  Domnului tot ce are, doua paini si doi pesti.

Prin binecuvantarea Domnului,aceasta hrana  va satura toata multimea care era adunata acolo, si stim ca nu erau putini...erau cinci mii de suflete.

De multe ori asteptam ca Domnul sa ne binecuvinteze si asteptam s-o faca prin oameni mari, puternici, oameni  consacrati, dar sa nu uitam ca de multe ori Domnul poate binecuvanta prin cele mai neinsemnate persoane.Oamenii care in ochii lumii nu valoreaza nimic si sunt mici in fata noastra, Domnul ii foloseste si lucreaza prin ei.

Poate in fata lumii esti neinsemnat, nu ai functii si scoli inalte, dar il ai in inima ta pe Dumnezeu, si de fapt asta e tot ce conteaza in ochii Lui. Sa fii mare in ochii LUI !

Stim ca El nu se uita la  fata oamenilor, si dau slava pentru asta,dar daca te pui la dispozitia Lui, daca te lasi folosit  si prelucrat de El, daca pui in fata Lui tot ce ai,  poti fi o binecuvantare pentru cei din jur.

Hrana ta zilnica !

1 Mai Exod 20.1-17

Acum ni se prezintă Legea pe care a dat-o Domnul poporului Său. Ea scoate în evidenţă răutatea omului, care este înclinat să comită fiecare faptă interzisă aici. Necesitatea acestor porunci nu face decât să arate perversitatea firii omului (citiţi 1 Timotei 1.9 ...).

Primele patru porunci privesc relaţia omului cu Dumnezeu: Un singur Dumnezeu, care este Duh, care este Sfânt, dar şi plin de bunătate, pregătind odihnă pentru ai Săi.

Conform poruncii a cincea, părinţii sunt următorii după Dumnezeu cărora le datorăm onoare.

Urmează apoi patru porunci cu privire la relaţiile cu vecinii noştri în viaţa socială.

In sfârşit, ultima poruncă ne priveşte pe noi înşine, individual, ea sondând adâncurile inimii noastre pentru a dezvălui cele mai intime dorinţe, despre care nu spunem nimic nimănui. Pe scurt, esenţa Legii este iubirea. „Cine iubeşte pe altul a împlinit Legea - le scrie Pavel romanilor - Pentru că: «să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu pofteşti» şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Romani 13.8, 9;  Matei 22.34-40).

Hrana ta zilnica!

30 Aprilie Exod 19:16-25

Când un copil mic susţine că poate face ceva care-i este imposibil, de exemplu să ridice un sac de cincizeci de kilograme, ce-i spune tatăl? „încearcă!" 

Numai după ce, dând greş, copilul s-a convins că tatăl are dreptate, el se poate încrede în tatăl său, ca să facă el acest lucru în locul lui.

Aceasta este lecţia pe care va trebui s-o înveţe Israel lângă Muntele Sinai.

Poporul crede că poate face tot ceea ce cere Domnul? Aşa să fie, atunci să li se facă înţelese cerinţele Lui sfinte.

Capitolul 12 din Evrei (v. 18-19) tocmai la această scenă se referă când prezintă în antiteză muntele „care nu se putea atinge" cu cel al Sionului, cu alte cuvinte, harul prin care suntem chemaţi să ne apropiem. Şi nu Moise mijloceşte pentru noi pe munte, ci Isus, care este în cer. „De aceea", conchide scriitorul acestei epistole, „să avem har, prin care să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect şi cu teamă evlavioasă" (Evrei 12.28). Această teamă de a nu fi pe plac Domnului, în cazul nostru, nu se naşte din porunci stricte, nici din angajamente îndrăzneţe pe care le-am făcut noi, nici, ca aici, pornind de la o demonstraţie solemnă a puterii lui Dumnezeu. Ea este răspunsul inimilor noastre faţă de harul Lui nemăsurat pentru noi (Psalmul 130.4).

Hrana ta zilnica!

29 Aprilie Exod 19:1-15

După pustiul Şur (15.22) şi cel din Sin (16.1), poporul ajunge în pustiul Sinai. Purtaţi „pe aripi de vultur" (simbol al puterii; v.4), sosesc acum la locul unde Domnul le va face descoperiri şi îi va învăţa cum doreşte El să fie slujit (10.26). Cum am văzut, în Egipt închinarea era imposibilă. 

În contrast cu Egiptul, de îndată ce s-a împlinit răscumpărarea şi

Dumnezeu i-a pus deoparte pe ai Săi, El aşteaptă de la ei slujba laudei. „îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi naţiune sfântă", declară El în v.6. „Ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată ...", completează 1 Petru 2.9.

Cu capitolul acesta începe o nouă parte a cărţii. Până aici am văzut ceea ce a făcut Domnul în har pentru poporul Său. Începând de aici vom vedea ce aşteaptă El în schimb de la ai Săi. Dumnezeu începe întotdeauna prin a dărui, înainte de a cere. 

Vai! Bietul popor nu ajunsese să se cunoască pe sine, în ciuda evenimentelor de la Masa şi de la Meriba (17.7). Ei răspund printr-o promisiune nebunească, pe care Dumnezeu nu le-o ceruse: „Vom face tot ce a zis Domnul!" (v.8). Nu peste mult timp se va vedea incapacitatea lor de a respecta acest angajament.

Tu cat esti dispus sa dai...?

    Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin. 

 O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.

"E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou?"   

Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba: "Cati bani ai?"   

Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli. Cazusera cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine.

  "Ajung?" intreba ea cu mandrie. "Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei."   

   Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia.    

 "Ia-o", spuse el fetitei. "Si du-o cu grija."

   Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu. O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati.

 Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse:    "Colierul acesta a fost cumparat de aici?"   

"Da, domnisoara."   

"Si cat a costat?"   

"Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale: nu privesc decat pe client si pe mine."   

"Dar sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!"

"Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei.  

  "Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: 

a dat tot ceea ce avea."

Daca plec.....?????

    Filip, tatal lui Alexandru Macedon, invatase pe servitorul sau sa ii spuna in fiecare dimineata cateva cuvinte:
"Domnul meu, adu-ti aminte ca vei muri !" Aceleasi cuvinte le spunea stapanului sau si seara la culcare.
   Ciudat mesaj asa-i....???  Dar, asta il facea sa traiasca permanenta cu bagare de seama.
   Sa fim sinceri, cum ar fi  sa auzim in fiecare zi ....ba mai mult de doua ori pe zi...."ai grija ca vei  muri"....adevarul ca nu ar fi placut deloc, dar poate asta ne-ar face sa constientizam cat suntem de  trecatori.
  Acum doua zile am participat la o inmormantare si din pacate azi mai  am parte de inca una. Pentru cei ramasi  este dureroasa despartirea....pentru cel care a parasit pamantul si este copil al lui Dumnezeu este cea mai mare bucurie.
  Atunci cand traiesti o viata dupa voia lui Dumnezeu, atunci cand viata ta a fost un exemplu pentru cei din jur, atunci cand toata viata ai incurajat  si ai fost un sprijin pentru pentru cei care aveau nevoie, raman in urma ta  o multime de aprecieri si de ganduri bune.Raman amintirile placute,dar cel mai mult ramane ce este mai important....raman urmele pasilor tai....ramane un exemplu demn de urmat .Tot asa poate ramane  si un exemplu negativ de care nimeni sa nu mai vrea sa isi aminteasca. Din fericire, sora care a plecat acasa, a fost un exemplu pentru toti.Poate spune: "M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa, de-acum ma asteapta cununa....."
2 Timotei 4: 7
   Toata viata aici pe pamant este o alergare continua si o lupta pemanenta cu ispita, cu diavolul. Important este sa alergam continuu si sa luptam nu doar o zi, nu  doua .... nu zece ani....NU....ci toata viata, ca sa si ispravim alergarea. Credinta pe care am primit-o sa o pastram pana la capat neschimbata si neadaptata modernizarii acestui veac , pentru caci numai asa vom putea primii cununa cereasca din mana TATALUI.Auzim de multe ori...."oh,aceeia sunt prea conservatori,biserica e prea conservatoare", dar cred ca insasi Cuvantul lui Dumnezeu este conservator. ISUS este acelasi ieri, azi si in veci . 
Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!  ne spune  Ioan in Apocalipsa 2: 25
   Sincer ma bucur cand un copil de a lui Dumnezeu ajunge ACASA la DOMNUL, un copil care a fost exemplu,si asta putem vedea dupa roadele sale.
  Ce poate fi mai frumos decat intalnirea aceea mareata !!!!!!
  Acum doua zile a plecat sora, a plecat si Radu  Muresan si am auzit cu toti despre trista veste, si Domnul stie pe cati i-a chemat acasa in aceste zile.Azi mai particip la inca una......Acesti oameni si-au terminat maratonul.Fiecare pleaca cu ceea ce a facut pentru Domnul.
   Noi inca suntem pe pista de alergare, dar maine s-ar putea sa  trecem  si noi linia finala.
   Ce ramane in urma noastra?
   Care sunt urmele pasilor nostri ?
   Ce exemplu ramane dupa noi ?
   Vom primi cununa ?
   Ne vom intalni cu IMPARATUL ?
   Sunt zeci de intrebari care ar trebuie sa ne de-a de gandit si sa nu ne lase sa dormim noaptea.
   Doamne, indura-te de noi si nu ne lasa sa plecam de aici pana nu suntem in relatii bune cu Tine.Nu ne lasa sa traim dupa voia noastra ci dupa voia Ta.Vrem sa fim un exemplu pentru cei din jur si pentru cei care vor ramane dupa noi. Vrem sa ne intalnim cu Tine.Vrem sa vedem locul pe care  te-ai dus sa ni-l pregatesti.
  Da-ne intelepciune sa vedem cat suntem de trecatori.Suntem  un abur care acum se inalta si in cateva secunde dispare. Si o spun din experienta pe care am avut-o cu decesul sotului meu.Intr-o clipita dintr-un om care nu dadea semne ca are absolut nimic......in secunda urmatoare a fost secerat fara veste.....si este cumplit.
 Spunea cineva care a avut un accident acum nu demult,dar care din fericire nu a patit absolut nimic,desi si-a vazut moartea cu ochii, imi spunea....:"crede-ma ,nu ai timp sa spui nici macar, DOAMNE IARTA-MA"....
   Nu este cumplit sa fii luat asa pe nepregatite....?  Sa fii neimpacat cu sotia, cu sotul, cu vecinul etc.....? Sa traiesti o viata dubla crezand ca esti tanar si mai ai timp pana mori ?
Multi traim cu acest gand, Dumnezeu e bun si ne iarta pentru ca suntem copii LUI.
   GRESIT , FALS !
Dumnezeu  e bun si ne iarta atata timp cat venim si cadem zdrobiti la picioarele LUI cerandu-ne iertare aici cat suntem in viata. Dupa moarte nu mai putem schimba nimic.
Nu poti sa traiesti cu acelasi pacat, rugandu-te sa te ierte azi si maine il faci din nou desi stii ca ESTE PACAT.
Un om nascut din nou, este o faptura noua si nu traieste EL, ci HRISTOS traieste in el.
  Domnul este bun si are o indelunga rabdare,dar in acelasi timp sa nu uitam: "Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme" Psalmii  7: 11
  Vegheati dar, ca nu stiti nici ziua si nici ceasul cand vom pleca de aici de pe pamant!

      Daca plec....unde plec.....???

Hrana ta zilnica!

28 Aprilie Exod 18:13-27

Ietro l-a îndemnat pe Moise să încredinţeze altora o parte din lucrarea sa. A fost un sfat aparent înţelept, dar Ietro nu înţelegea puterea Duhului lui Dumnezeu! Acesta este unul dintre principiile care au stat la baza instituirii clerului: oameni sunt desemnaţi şi investiţi cu autoritate de către alţi oameni, după o ierarhie, ca intermediari între Dumnezeu şi simplii «credincioşi». Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu recunoaşte în Biserică decât un singur Cap, care este perfect capabil să Se ocupe de tot ceea ce îi priveşte pe ai Săi (Efeseni 4.5). Şi Isus nu Se ocupă numai cu „lucrurile grele", ci cu orice lucru care ne priveşte, pentru că nici unul nu este fără însemnătate pentru El. Să nu ne fie niciodată teamă să contăm direct pe El (1 Petru 5.7).

Sub aspect profetic, acest capitol arată că administrarea împărăţiei (Matei 19.28) nu va fi înfăptuită de Hristos singur. Când El va veni în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, se va instaura o guvernare cu diverse responsabilităţi, în totul spre gloria lui Dumnezeu.

În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi urmează calea prin deşert (v. 27), Ietro se întoarce în ţara lui. Viaţa de credinţă, statutul de străin şi de călător nu-l atrag. 

Cât de mulţi creştini i se aseamănă!