Incerc sa exprim ceea ce simt....e greu...si nu reusesc...
An de an...trec prin aceeasi stare.
Astazi, cand se implinesc trei ani..nu pot sa nu imi aduc aminte de cel care mi-a oferit cei mai frumosi ani.Nu pot sa il uit pe cel care m-a facut fericita,si nu pot sa nu retraiesc in gand toate amintirile frumoase pe care le-am avut impreuna.Stiu ca m-a iubit enorm....si tot la fel de bine stiu ca l-am iubit la fel de mult.
Se spune ca:" timpul vindeca ranile",dar nu stiu daca acest lucru este valabil la toti. Si totusi......stiu ca ranile mele le-a vindecat Dumnezeu, si nu timpul.
Sunt trei ani in care m-a purtat pe bratul Sau,intr-un mod aparte. M-a purtat si atunci cand am fost in incercari...si mi-a dat putere si atunci cand am crezut ca sunt la capat.
Privind in urma am momente in care as putea spune ca "e imposibil "...si totusi .... "nimic nu este imposibil alaturi de Dumnezeu".
Nu pot decat sa ii multumesc pentru toate, si acum imi vine in minte versurile unui cantec preferat de mine:
"Doamne te slavesc si iti multumesc,
Pentru bunatatea-ti mare
Pentru incercari,binecuvantari
Doamne azi iti multumesc "!