O NOAPTE LINISTITA !
Bunătatea lui Dumnezeu e ca răsăritul soarelui, se revarsă pe pământ fără a privi la merite!
Versetul zilei
16 februarie 2012
Hrana ta zilnica !
16 Februarie Geneza 28.1-22
Iacov părăseşte casa tatălui său, dar Dumnezeu îl va face să cunoască însăşi Casa Lui (Betel înseamnă „casa lui Dumnezeu"). Singurătatea - lipsa ocrotirii din adăpostul familiei - este uneori ocazia de a-L întâlni pe Domnul. Într-o zi sau alta, această întâlnire trebuie sâ aibă loc şi Dumnezeul părinţilor noştri trebuie să devină şi Dumnezeul nostru.
Ce vis ciudat are Iacov! Care este semnificaţia acestei scări pe care urcă şi coboară îngeri? înfăţişează relaţiile dintre cer şi pământ şi ne gândim la Cel care le-a stabilit pentru noi coborând aici jos şi apoi întorcându-Se în glorie (Ioan 3.13, 31; Efeseni 4.10). Harul lui Dumnezeu îi arată sărmanului păcătos obosit poarta cerurilor şi îi dă promisiuni glorioase. „Cât de înfricoşător este locul acesta!" strigă călătorul când se trezeşte. O conştiinţă vinovată nu poate avea pace în prezenţa Dumnezeului harului (comparaţi cu Luca 5.8). În acest târg ciudat pe care îndrăzneşte să I-1 propună Domnului, Iacov transformă în condiţii (dacă ...) promisiunile categorice pe care i le dăduse Dumnezeu şi se oferă să-I slujească în schimbul binefacerilor pe care le va primi. Mulţi, asemenea lui, ezită să ia prin credinţă darul fără plată al lui Dumnezeu şi gândesc că prin eforturile lor trebuie să se facă vrednici de favoarea Lui.
Iacov părăseşte casa tatălui său, dar Dumnezeu îl va face să cunoască însăşi Casa Lui (Betel înseamnă „casa lui Dumnezeu"). Singurătatea - lipsa ocrotirii din adăpostul familiei - este uneori ocazia de a-L întâlni pe Domnul. Într-o zi sau alta, această întâlnire trebuie sâ aibă loc şi Dumnezeul părinţilor noştri trebuie să devină şi Dumnezeul nostru.
Ce vis ciudat are Iacov! Care este semnificaţia acestei scări pe care urcă şi coboară îngeri? înfăţişează relaţiile dintre cer şi pământ şi ne gândim la Cel care le-a stabilit pentru noi coborând aici jos şi apoi întorcându-Se în glorie (Ioan 3.13, 31; Efeseni 4.10). Harul lui Dumnezeu îi arată sărmanului păcătos obosit poarta cerurilor şi îi dă promisiuni glorioase. „Cât de înfricoşător este locul acesta!" strigă călătorul când se trezeşte. O conştiinţă vinovată nu poate avea pace în prezenţa Dumnezeului harului (comparaţi cu Luca 5.8). În acest târg ciudat pe care îndrăzneşte să I-1 propună Domnului, Iacov transformă în condiţii (dacă ...) promisiunile categorice pe care i le dăduse Dumnezeu şi se oferă să-I slujească în schimbul binefacerilor pe care le va primi. Mulţi, asemenea lui, ezită să ia prin credinţă darul fără plată al lui Dumnezeu şi gândesc că prin eforturile lor trebuie să se facă vrednici de favoarea Lui.
15 februarie 2012
Hrana ta zilnica !
15 Februarie Geneza 27.30-46
Evrei 12.16, 17 leagă această scenă de cea din capitolul 25. Esau cel lumesc doreşte cu ardoare să moştenească binecuvântarea, dar, cu toate lacrimile lui, este respins; cândva şi-a dispreţuit moştenirea, iar acum este prea târziu (Proverbe 1.28-31). Scena lumii este plină de oameni care, asemeni acestuia, îşi vând sufletul preţios în schimbul unor plăceri trecătoare. Dumnezeul lor „este pântecele şi ... gândesc cele pământeşti" (Filipeni 3.19). Ei sunt oameni din lume şi îşi au răsplata în lumea aceasta (Psalmul 17.14). O deşteptare înspăimântătoare îi aşteaptă când, «mai târziu», îşi vor recunoaşte nebunia. Toate lacrimile vărsate în locul înfiorător caracterizat de „plânsul şi scrâşnirea dinţilor" vor fi la fel de inutile ca şi cele ale lui Esau aici, care nu-i pot reda binecuvântarea pierdută numai din vina lui.
Pentru Iacov greutăţile abia încep. Ura fratelui său, stârnită din invidie şi gelozie, îl obligă să plece de acasă. El nu-şi va mai vedea mama, deşi ea prevedea o despărţire doar pentru câteva zile (v. 44). Prin urmare, Rebeca va suferi şi ea consecinţele înşelăciunii puse la cale împreună.
Dând o asemenea importanţă istoriei vieţii lui Iacov, Scriptura ne va permite să admirăm îndelungata şi răbdătoarea lucrare a harului lui Dumnezeu pentru ai Săi.
14 februarie 2012
Roaga-te pentru ei !
„Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” Matei 25:40
Citisem o istorioara astazi si sincer m-a facut sa ma gandesc din nou la cei care sunt in nevoie.In fiecare zi,auzim sau vedem la tv,situatia celor din tara.In zona noastra(partea de vest) lucrurile nu stau atat de rau,dar sunt oameni care sunt in celalat capat de tara si au nevoie de ajutorul nostru.Chiar daca locuim in partea opusa de cei care au nevoie de ajutor,nu inseamna ca nu ii putem ajuta.
Care dintre noi nu avem nevoie de rugaciune?
Care dintre noi nu avem probleme?
Care nu dorim sa fim sustinuti in rugaciune in mijlocul necazului nostru?
Da....acesta este unul din ajutoarele pe care il putem oferi celor in necaz.
Chiar daca ajutorul tau nu este vazut de nimeni,dar poate fi auzit ce CEL care poate oferi sprijin in nevoi.
Roaga-te pentru zonele care sunt afectate de caderile masive de zapada.Roaga-te pentru copiii din zonele acestea care stau in frig sau poate nu au ce manca.Roaga-te pentru batranii din aceste zone care nu mai au medicamente si au dureri.
Roaga-te,pentru ca ajutorul CELUI de SUS este cel mai important in astfel de momente,pentru ca va veni o vreme cand si altii se vor ruga pentru tine .
Un om, trecand pe o strada, a vazut in fata unei biserici un batran sarman, un cersetor, ce traia din milostenia credinciosilor. De batran, s-a apropiat o fetita care i-a intins cativa banuti. Impresionat de gestul ei, trecatorul a intrebat-o pe copila:
- Spune-mi, de ce i-ai dat batranului banutii tai ?
- Stiti, domnule, tatal meu a murit, iar mama, desi munceste mult, nu prea are bani, asa ca o ducem destul de greu. Dar aseara mama mi-a spus ca, atunci cand faci un bine, Dumnezeu te rasplateste negresit. Asa ca azi, am luat banutii acestia pe care eu i-am strans si i-am dat batranului din fata bisericii. El are, cu siguranta, mai multa nevoie de ei. Iar Dumnezeu, fiindca am facut un bine, se va indura si de mine.
Cucerit de bunatatea fetei, omul a intrebat-o ce isi doreste ea cel mai mult.
- O, a spus fata, as vrea un cojocel, ca vine iarna si va fi foarte frig. Anul trecut am racit rau de tot, fiindca nu am umblat bine imbracata, dar Dumnezeu mi-a ajutat si m-a insanatosit. Mama a vrut sa-mi cumpere un cojocel, dar e tare scump si nu se poate.
- E, uite ca se poate, i-a mai spus omul. Vino cu mine!
Ajunsi in fata unui magazin mare, ce se afla peste drum, omul i-a cumparat fetei un cojocel calduros si tare frumos. Fetita nu stia cum sa-i mai multumeasca strainului ce se indurase de ea.
- Vezi, i-a mai spus omul, mama ta a avut dreptate. Dumnezeu totdeauna te rasplateste pentru binele facut. Tu l-ai ajutat pe batran, iar Domnul mi-a dat mie ocazia sa te intalnesc tocmai in acel ceas. Eu te-am ajutat acum pe tine, si, fii sigura, Dumnezeu imi va ajuta si mie mai tarziu, fiindca atunci cand ne ajutam unii pe ceilalti, si Dumnezeu ne ajuta pe noi...!
Cugetari !
"Dacă dragoste nu e, nimic nu e." (Marin Preda)
"Un cuvânt plin de iubire pretuieste atât de mult si totusi el costă atât de putin " (Nicolae Iorga)
"Trăinicia fericirii tale atârnă de chipul cum îti vei întelege si construi viata" (Alexandru Vlahutã)
"Dacă vrei sa fii iubit , iubeşte "– (Seneca)
“Dragostea înseamna să pui fericirea persoanei iubite mai presus de propria fericire”. (H. Jackson Brown, Jr.)
"Dragostea este primul lucru capabil să schimbe total viaţa unei persoane de la o clipă la alta" – (Paulo Coelho)
" Principiile şi condiţiile puse de oameni sunt cele mai mari bariere care ne împiedică să ne aratăm dragostea unul faţă de celălalt"
" Iubirea înseamnă suferinţă şi cum mulţi fug de suferinţă, puţini ştiu să iubească"
"Să dăruieşti totul, să sacrifici totul fără speranţă de răsplată, asta înseamnă iubire"
"Iubirea este singurul lucru care poate fi împărţit la infinit fără să se micşoreze"
"Doar pentru că cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubeşte cu toată fiinţa sa"(G. J. G. Marquez)
"Cursul dragostei adevarate nu a fost niciodata neted" (William Shakespeare)
"Prietenul adevărat iubeşte oricând,şi în nenorocire ajunge ca un frate")Prov.17:17
"Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine" (G. J. G. Marquez)
"Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legamântul Meu de pace nu se va clatina....."(Isaia 54:10)
Hrana ta zilnica !
14 Februarie Geneza 27.1-29
Iată o familie în care, deşi este cunoscut Dumnezeu, se manifestă, în mod trist, poftele, înşelătoriile şi minciunile. Isaac a orbit şi este orb şi din punct de vedere spiritual. Şi-a pierdut într-atât discernământul spiritual, încât o mâncare gustoasă este mai importantă pentru el decât starea morală a copiilor săi. Fără să caute gândul lui Dumnezeu, el se pregăteşte să-1 binecuvânteze pe fiul preferat. Rebeca, de parte ei, îl sfătuieşte pe Iacov să-şi „jefuiască" fratele de această binecuvântare şi să-şi înşele tatăl. Numai Esau ne-ar putea părea plăcut în această familie. Dar Dumnezeu îi cunoştea inima firească şi, prin această aparentă nedreptate, se împlineşte voia Lui. Isaac trebuie să recunoască aceasta (sf. v. 33).
Iacov îşi atinge scopul. Cu complicitatea mamei sale, el obţine binecuvântarea pe care o preţuia atât de mult. Dar, dacă s-ar fi încrezut în Dumnezeu că i-o va da, în loc să intervină cu vicleşug, oare nu ar fi primit-o? Dumnezeu, care declarase înainte de naşterea lui: „Cel mai mare va sluji celui mai mic" (25.23), nu-si putea abandona cuvântul, nici nu putea permite vreo eroare. Astfel Iacov ar fi fost cruţat de durere şi de timp pierdut. Calea Domnului pentru noi este întotdeauna simplă, dar de câte ori noi o complicăm prin intervenţiile noastre nefericite (Ps. 27.11)!
13 februarie 2012
Esti pregatit ?
E atat de trist sa auzi vestea ca cineva drag...."a murit". Chiar sa nu iti fie o persoana draga...si parca vestea aceasta e atat de urata...
In fiecare zi aproape auzim despre cineva ca a trecut la cele vesnice.Din pacate moartea nu ne intreaba cati ani avem,nu ne va intreba nici daca pe cei care ii lasam in urma mai au nevoie de noi sau nu....nu ne intreaba nici ce avere lasam,si din pacate nu ne intreba nici daca suntem pregatiti.
Auzim vestea despre altii...dar ne-am gandit ca intr-o zi aceasta usa se va deschide si in fata noastra???
Unii mor de moarte naturala,altii mor in accident,altii fac infarct,altii mor fe frig,alti mor.....de prea mult bine .
Da.....mor de prea mult bine !!!!
In ultima vreme atatea persoane si-au pus capat zilelor din diferite motive.Uitati-va nu mai departe la vestea mortii atator artisti,care au castigat atatia bani,au avut tot ce le trebuia,au avut in fata o cariera si totusi au fost atat de goi in interiorul sufletului lor,atat de nefericiti sau poate de prea multa fericire au incercat ceva nou consumul de droguri ,alcoolul si o viata dezordonata i-a dus spre o moarte sigura.
Sa iti dea Dumnezeu zile...si tu sa ti le iei....si altii sa-si doreasca inca o zi....si sa nu aibe acest har.....
Nu cred ca trebuie o boala sa apara ca sa te gandesti la moarte,nu cred ca trebuie sa ai ani grei in spate ca sa iti amintesti ca moartea exista si este ceva real,ca poate aparea oricand si la oricine.
In general toate lucrurile se fac cu o programare.La dentist te programezi,la coafor faci la fel,la manichiura,daca vrei sa faci o vizita unui prieten suni cu cel putin doua zile inainte si iti anunti vizita,insa singurul lucru pe care nu il poti programa este.....moartea.
Suna atat de sinsistru acest cuvant...si totusi este atat de real.
Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece. Psalmii 144: 4
Intrebarea este :suntem pregatiti pentru a-i trece pragul?
Pentru a putea sta linistit si pentru a fi sigur de vesnicie,exista o singura sansa :
ISUS HRISTOS !
Omul isi numara anii care au trecut; Dumnezeu ii numără zilele care au rămas.
Hrana ta zilnica !
13 Februarie Geneza 26.17-35
Una câte una, Isaac sapă din nou fântânile lui Avraam astupate de filisteni. Să cerem Domnului aceeaşi energie şi aceeaşi perseverenţă pentru a ne însuşi adevărurile prin care au trăit predecesorii noştri, pentru ca, printr-un efort personal, ele să devină, să spunem aşa, proprietatea noastră. La fiecare efort al vrăjmaşului de a-1 lipsi de roadele muncii sale, Isaac răspunde săpând în altă parte, fără să se descurajeze. Dar el nu se ceartă cu ei, ilustrând îndemnul din 2 Timotei 2.24: „un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi". Blândeţea lui poate fi „cunoscută de toţi oamenii" (Filipeni 4.5). Suferind nedreptate, el nu ameninţă, ci lasă aceasta în seama Celui care „judecă drept" (1 Petru 2.23). In acelaşi timp el poartă şi mărturia credinţei sale. Moştenirea îi aparţine; la ce bun s-o ia prin forţă? Domnul promisese seminţei lui „toate ţările acestea" (v. 4). Isaac se bizuie pe El că le va primi la timpul potrivit.
Versetele 34 şi 35 ni-1 arată din nou pe Esau nesocotind voia lui Dumnezeu, luându-şi neveste dintre fetele lui Canaan, de care Domnul îi despărţise complet familia (24.3, 37). Prin aceasta produce suferinţe profunde lui Isaac şi Rebecăi. Ce contrast între istoria lui Esau si cea a părinţilor lui, care au trăit încrezându-se în Dumnezeu şi depinzând de El!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)