Rugaciunea unei fetite !

   Aseara la momentele de rugaciune si inclusiv la studiu biblic... a fost un indemn minunat.Printre alte indemnuri,a fost acesta.....tot ce veti cere cu credinta veti capata.

Imi place sa cred acest lucru...cu-atat mai mult cand experimentez cu Dumnezeu in fiecare zi. 

" Adevarat va spun ca daca  nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi,

cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor."

Matei 18:3

   Intr-o noapte am lucrat din greu ca sa asist o mama la nastere, dar in ciuda tuturor stradaniilor noastre, ea a murit lasand in urma un bebelus mititel, nascut prematur, si o fetita de doi ani, plangand. A fost dificil sa pastram bebelusul in viata, deoarece nu aveam incubator (nu era electricitate pentru alimentarea unui incubator) si nimic care sa faciliteze metodele necesare si speciale de hranire.

   Cu toate ca ne aflam la ecuator, noptile erau deseori friguroase, cu accese inselatoare. Una din moasele studente a mers dupa cutia pe care o aveam pentru asemenea copii si dupa scutecul de bumbac in care bebelusul avea sa fie infasurat. Alta a mers sa puna lemne pe foc si sa umple o sticla cu apa fierbinte. Putin mai tarziu, a venit inapoi suparata si mi-a spus ca, in timp ce umplea sticla, aceasta s-a crapat. Cauciucul se distruge usor in climatul tropical.

“Si era ultima noastra sticla pentru apa fierbinte !” exclama ea.

   Asa cum in Vest nu are nici un rost sa plangi pentru laptele varsat, asa si in Africa Centrala poate fi considerat fara rost sa plangi dupa sticle sparte. Dar nu cresc in copaci si nu sunt nici magazine pe cararile padurii.

“Bine”, i-am spus “pune copilul langa foc cat se poate de aproape ca sa fie in siguranta si tu culca-te intre bebelus si usa ca sa-l aperi de curent. Misiunea ta e sa tii copilul cald.”

   Urmatoarea zi, pe la pranz, asa cum faceam in majoritatea zilelor, am mers sa ma rog cu fiecare dintre copiii orfani care voiau sa ma insoteasca. Le-am dat celor mici diferite sugestii pentru motive de rugaciune si le-am spus si despre bebelus. Le-am explicat problema noastra, aceea de a tine copilul tot timpul destul de cald, mentionand si despre sticla pentru apa fierbinte. Bebelusul putea muri imediat daca facea friguri. Le-am spus si despre sora lui de doi ani, care plange pentru ca mama ei a murit. O fetita de zece ani, Ruth, s-a rugat cu obisnuita sinceritate concisa a copiilor nostri africani.

“Doamne, te rog”, s-a rugat ea “trimite-ne o sticla. Nu maine, ca n-ar mai fi de nici un folos pentru ca maine copilul va fi mort, ci trimite-o, te rugam, in dupa-amiaza asta.”

  In timp ce ma sufocam in mine din pricina indraznelii rugaciunii, ea a adaugat in incheiere:

“Si daca tot te ocupi de asta, n-ai vrea sa trimiti si o papusica pentru fetita, astfel incat sa stie ca Tu te gandesti la ea ?”

  Asa cum se intampla deseori la rugaciunile copiilor, eram pusa intr-o situatie dificila. Puteam sa spun din toata inima: “Amin” ?! Pur si simplu nu credeam ca Dumnezeu ar putea face asta. O, da, stiam ca El poate face orice. Asa spune Biblia. Dar sunt limite, nu-i asa ? Singurul mod prin care Dumnezeu putea raspunde acestei rugaciuni aparte era primirea unui pachet de acasa. Eram in Africa de mai mult de patru ani si niciodata nu primisem nici macar un pachet de acasa; si chiar daca cineva mi-ar fi trimis un pachet, cine ar fi pus in el o sticla pentru apa fierbinte ? Eram doar la ecuator !

  La jumatatea dupa-amiezii, in timp ce predam la scoala de asistente, am primit un mesaj ca era o masina la usa din fata a casei mele. Cand am ajuns acasa, masina plecase, dar acolo, pe veranda, era un pachet mare, de mai multe kilograme. Am simtit cum mi se adunau lacrimi in ochi. N-am putut sa deschid singura pachetul, asa ca am trimis dupa copiii orfani. Impreuna am scos snurul, desfacand cu grija fiecare nod. Am impaturit hartia, avand grija ca sa nu o rupem degeaba. Curiozitatea si emotia cresteau.    Treizeci sau patruzeci de ochi priveau cu cea mai mare atentie cutia cea mare de carton. Intai am scos pulovere impletite, frumos colorate. Ochii le straluceau cand le-am impartit. Apoi am gasit bandaje tricotate pentru pacientii leprozeriei si copiii pareau putin plictisiti. A urmat o cutie de stafide – aveam sa facem umplem un cuptor cu minunate chifle pentru week-end. Cand am controlat din nou cu mana in cutie, am simtit… ar fi putut fi ? Am apucat si am scos din cutie – “da, o sticla de cauciuc pentru apa fierbinte, nou-nouta !” am strigat.

   Nu-I cerusem lui Dumnezeu s-o trimita; de fapt nici n-am crezut ca el va trimite asa ceva.

Ruth era in primul rand de copii. S-a repezit in fata, strigand:

“Daca Dumnezeu a trimis sticla, sigur este si papusa !”

   Scotocind prin cutie, ea scoase o papusa mica, imbracata minunat. Ochii ii stralucira ! Nu se indoise deloc. Uitandu-se la mine, intreba:  

“As putea merge cu tine, mami, sa dau papusica acelei fetite ca sa stie ca Isus cu adevarat o iubeste ?” 

  Acel pachet calatorise timp de cinci luni. Fusese trimis de fostul meu instructor de la Scoala Duminicala, al carei lider a auzit si a ascultat indemnul lui Dumnezeu de a trimite o sticla pentru apa fierbinte chiar la ecuator. Si o fetita pusese inauntru o papusa pentru un copil african – cu cinci luni inainte – ca raspuns la rugaciunea plina de credinta a uneia de zece ani care a spus “in dupa amiaza asta”.

“Inainte ca sa ma cheme, le voi raspunde !”

Isaia 65:24

Cererea ta e pe masa lui Dumnezeu...indrazneste  sa ceri lucruri mari .

Un vis spulberat !!!

Am atatea lucruri neimpartasite...

Am atatea intrebari fara raspuns....

Am atatea dorinte si vise neimplinite ...

Am atatea lacrimi ce curg..

Mi-as fi dorit sa ramanem alaturi

La bine si greu ne-ncetat

Mi-as fi dorit sa-mpartim bucuria

Ti-ai fi dorit...mi-as fi dorit....

Mi-as fi dorit sa pot  sa-ti urez "LA MULTI ANI" in miez de noapte ..asa cum am facut-o de fiecare data...mi-as fi dorit sa te simt aproape si sa iti spun cat te iubesc....mi-as fi dorit sa te vad despachetand cu atat bucurie cadoul primit.....dar....din pacate...raman doar dorintele...

Chiar daca anii trec si  timpul  zboara....amintirea ta este aceeasi ..la fel de vie ca intotdeauna si dragostea mea va ramane pentru tine  aceeasi.

Stiu ca viata isi are cursul ei....stiu ca mi-ai spus sa fiu fericita...stiu  tot ce ti-ai fi dorit pentru mine...dar nu stii un singur lucru.....NU STII CAT DE GREU IMI ESTE FARA TINE.

Prietenul meu ISUS !

    Cu totii avem in viata momente cand suntem parasiti de cei dragi sau poate ne simtim singuri,dar atunci cand trecem printr-o asemenea stare....este UNUL care nu ne lasa singuri NICIODATA...
....numele  Lui este ISUS !

   Sunt momente in care  ne pierdem orice speranta....dar este UNUL care  ne traseaza  traiectoria si ne da un sens vietii...
...numele  Lui este ISUS !
   Poate vom avea momente in care incetam sa mai zambim....dar este Unul care , prin tot ceea ce a creat in jurul nostru, ne spune ca viata este frumoasa...
...numele  Lui este ISUS !
   Daca ajungem sa ne pierdem iubirea fata de cei din jurul nostru....este UNUL care ne invata ce este dragostea...pentru ca Insasi El este dragoste...
...numele  Lui este ISUS !
   Daca vom ajunge sa ne pierdem credinta....este UNUL care ne ajuta s-o recapatam...
...numele  Lui este ISUS !
   Daca vom gresi in viata....si cu siguranta gresim in fiecare zi...este UNUL  care ne invata sa ne cerm iertare...
...numele  Lui este ISUS !
  
                       E minunat sa il ai prieten pe ISUS !

FIUL MEU....

Sări în picioare de cum îl văzu pe chirurg ieşind din sala de operaţii.
Întrebă: „E băieţelul meu? Se simte bine? Cand pot să-l văd?”
Chirurgul îi răspunse: „Îmi pare nespus de rău. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă.”

Sally rosti: „De ce, oare, se îmbolnăvesc copiii de cancer?
Lui Dumnezeu nu-i pasă că sunt copii?
Unde erai, Doamne, cand fiul meu a avut nevoie de Tine?”

Chirurgul o întrebă: „Vreţi să rămaneţi o clipă singură cu fiul dumneavoastră?
O să vină o infirmieră în cateva clipe, înainte să fie dus la Universitate.”

Sally o rugă pe infirmieră să rămană acolo, în vreme ce ea îşi lua rămas-bun de la fiul ei.
Îşi petrecu degetele, cu dragoste, prin părul lui des şi plin de bucle.
„Vreţi o şuviţă?” întrebă infiermiera.

Sally dădu afirmativ din cap. Infirmiera tăie o şuviţă din părul băiatului, o puse într-o punguliţă de plastic şi i-o dădu mamei.

Sally zise: „A fost ideea lui Jimmy să-şi doneze trupul universităţii, pentru studiu.
Spunea că ar putea, în felul acesta, să ajute pe cineva.
Întai, m-am opus, dar Jimmy a zis: „Mamă, după ce mor, n-am să-i mai fiu nimănui de folos.
Poate că asta o să ajute alt băieţel să stea alături de mama lui măcar o zi în plus.”
Continuă îngandurată: „Jimmy al meu avea o inimă de aur.
Era mereu gata să-i ajute pe ceilalţi, dacă-i stătea în putinţă

Sally părăsi “Children’s Mercy Hospital” pentru ultima oară, după ce, vreme de şase luni, îşi petrecuse aproape tot timpul acolo.
În automobil, aşeză rucsacul lui Jimmy pe scaunul de alături. Îi fu greu să parcurgă drumul pană acasă. Şi mai greu îi fu să intre în căminul acum pustiu.
Luă lucruşoarele lui Jimmy împreună cu şuviţa de păr şi se duse în camera fiului ei. Începu să aşeze maşinuţele şi celelalte obiecte personale în încăpere, exact acolo unde obişnuia el să le ţină.
Se întinse de-a lungul patului, strangand perna în braţe şi adormi plangand.

Pe la miezul nopţii, Sally se trezi.
Pe pat, langă ea,văzu o scrisoare împăturită. Iată ce scria:

„Dragă mamă, ştiu c-o să-ţi fie dor de mine, dar să nu crezi că te voi uita vreodată sau că voi înceta să te iubesc, numai pentru că nu sunt alături de tine, ca să ţi-o spun. Te voi iubi mereu, mamă, tot mai mult, zi după zi.Ne vom revedea, candva. Pană atunci, dacă vrei să adopţi un băieţel... n-ai să te mai simţi aşa singură.
Poate să stea în camera mea şi să se joace cu jucăriile mele. Însă dacă te hotărăşti să iei o fetiţă, nu va agrea, poate, aceleaşi lucruri ca noi, băieţii, aşa că va trebui să-i cumperi păpuşi şi tot felul de fleacuri pentru fete; ştii tu…

Nu te întrista cand te gandeşti la mine. Aici e tare frumos. De cum am ajuns, m-au întampinat bunicul şi bunica şi m-au plimbat prinprejur, insă e nevoie de mult timp să pot vedea totul. Îngerii sunt marfă!

Îmi place să mă uit la ei cum zboară.
Şi, ştii ceva? Iisus nu seamănă cu niciuna dintre imaginile Sale!
Totuşi, mi-am dat seama că e El de cum L-am văzut.
Însuşi Isus m-a dus să-l văd pe Dumnezeu.
Şi, n-ai să ghiceşti, mamă!
M-am aşezat pe genunchii Lui şi-am stat de vorbă amandoi, de parcă aş fi fost cine ştie ce persoană

importantă.
Atunci I-am spus că aş dori să-ţi scriu, ca să-mi iau rămas bun şi să-ţi mai povestesc cate ceva.
Ei, bine, ştii, Dumnezeu mi-a adus nişte hartie şi mi-a dat propriul Lui stilou, ca să-ţi scriu. Cred că îngerul care îţi va aduce această scrisoare se numeşte Gabriel. Dumnezeu m-a pus să-ţi dau
răspunsul la una dintre întrebările tale: “unde era atunci cand ai avut nevoie de El ?!” Dumnezeu a zis că era în acelaşi loc, ca şi mine, după ce Fiul Lui, Isus, a fost răstignit.
Era acolo, dintotdeauna, alături de toţi copiii Săi.
O, mamă, de fapt, nimeni afară de tine nu poate citi ce-am scris.
Pentru toţi ceilalţi nu e decat o coală albă de hartie.
Nu-i aşa că-i marfă?
Acum trebuie să-I înapoiez stiloul lui Dumnezeu.
Are nevoie de el să mai scrie nişte nume în Cartea Vieţii. În seara aceasta voi fi primit să iau cina cu Isus. Sunt sigur că mancarea o să fie bună.O, era să uit! Nu mai sunt bolnav. Cancerul s-a dus! Mă bucur, pentru că nu mai suportam durerea
şi nici Dumnezeu nu mai suporta să vadă atata suferinţă. Atunci l-a trimis pe Îngerul Milosteniei să mă caute. Acesta a spus că sunt O LIVRARE SPECIALĂ!
Nu-i rău, nu-i aşa?

Semnez cu iubirea lui Dumnezeu, a lui Isus şi a mea.

Idei de retinut

   Se intampla de atatea ori sa ne confruntam cu diferite probleme prin  incaperea noastra...si nu stim nici o solutie pentru rezolvarea lor...?
 Acum poti gasi ...poate una dintre solutii la problema ta!

Furnicilor nu le plac castravetii. Inconjurati ascunzisurile acestora cu coji de castravete. 

Daca vrei sa obtii un cub transparent de gheata, fierbe apa inainte.

Oglinda ta va straluci, daca o cureti cu White Spirt (diluant de vopsele). 

S-a imprimat o guma de mestecat in materialul hainelor tale ? Pune-le pentru o ora in congelator.  

Lacrimezi, daca tai ceapa ?, - mesteca o guma de mestecat. 

Hainele tale albe nu sant suficient de albe ? Inmoaie-le in apa calda timp de 10 minute, impreuna cu o felie de lamaie.  

Parul tau nu are luciu suficient? Umezeste-ti parul cu o lingurita de otet, si pe urma sa-l speli. 

Ca sa reusesti sa storci integral zeama  lamailor, tine-le o ora in apa calda inainte de a le stoarce. 

Pentru a evita mirosul neplacut la fierberea verzei, pune o felie de paine pe varza. Pentru a nu amesteca painea cu varza, felia se introduce intr-o punga de panza rara. 

Pentru a fierbe mai repede cartofii, decojeste-i numai pe o parte. 

Pata de cerneala pe haine ? Pune un strat gros de pasta de dinti pe pata, lasa-l sa se usuce si numai dupa aceea sa-o speli. 

Vrei sa scapi de soareci si sobolani, presara praf de piper negru in zona unde se ascund. Se vor duce in alta parte ! 

Unul dintre proverbe spune: 
Daca tu poti profita de un lucru, ce ti-a fost impartasit de altii,  la randul tau ai si tu obligatia, de a-l impartasi cu altii ! 

Lasa-l pe Dumnezeu sa aleaga !!!!

"Casa si averea le mostenim de la parinti,dar o nevasta priceputa este un dar de la Dumnezeu !"   Prov. 19: 14

   Statea zilele acestea si ma gandeam la acest verset.Intr-adevar este o binecuvantare sa fii fericit in casnicie.

Astazi...tot mai multe casnicii sunt in pragul dezastrului.Tot mai multe cupluri vorbesc de separare,de divort..vedem casnicii distruse si copii  care sufera.
   Tot mai putini cupluri.....sunt intr-adevar fericiti.
Ne intrebam ...si ne miram....cum doua persoane care s-au iubit atat de mult cu cativa ani in urma ,ajung sa se priveasca ca doi dusmani si ajung sa se si urasca chiar.
   Simplu.....! Daca nu ai cerut lui Dumnezeu sa iti dea intelepciune in alegerea pe care o faci...daca nu il rogi sa iti daruiasca  El o sotie sau un sot ,atunci....DA...va fi un esec aceasta alegere a ta.
   Zilele trecute vorbeam cu cineva referitor la acest subiect,si spuneam ca e bine sa lasam pe  Dumnezeu sa faca aceasta alegere.A fost umpic mirat.....cred...
   DA....Dumnezeu  este cel care ne face acest dar minunat   fie ca este vorba de o sotie sau un sot.
  Un sot ...sau o sotie....nu este o bluza sau o rochie....pe care sa o porti  un an...dupa care sa o schimbi...sau  o arunci ca s-a invechit sau s-a demodat.O casnicie este pentru toata viata !
   Atunci cand nu il consulti pe Dumnezeu...este un ESEC total...fie ca se intampla mai devreme sau mai tarziu....si credeti-ma ca stiu ce spun !
Biblia insasi ne spune:" o sotie priceputa este un dar de la Dumnezeu".
   Noi ca oameni alegem sa facem un cadou unei persoane pe care o iubim  sau unei persoane care insista si chiar ne roaga sa ii  daruim acel lucru.Care dintre noi am face cadou unui  dusman..?
Cei care beneficiaza de acest dar din partea lui Dumnezeu sunt doar  acei oameni care aleg sa il iubeasca  neconditionat si  acei oameni ii incredinteaza  lui Dumnezeu aceasta sarcina de a le cauta un ajutor potrivit,ca mai apoi  Dumnezeu sa le daruiasca acel ajutor .
Eu stiu ca un cadou il fac baietelui meu...doar in anumite conditii:

• in primul rand pentru ca  il iubesc....si ma iubeste
• pentru a isi doreste cu ardoare un lucru...si ma roaga sa il daruiesc
• pentru ca merita 

  Credeti  ca Dumnezeu procedeaza altfel...eu nu cred.
Daca esti in pragul unei alegeri.....lasa-l pe Dumnezeu sa faca alegerea in locul tau.cu siguranta va stii mult mai bine ce sa aleaga !

Am iesit din spital!

   Fiecare veste  despre starea sanatatii  acestui mic ingeras nu poate decat sa ne bucure.
 In mod deosebit ...ne bucuram ca rugaciunile parintilor si a multor oameni au fost ascultate.Este modul prin care Dumnezeu ne arata si astazi ca puterea lui de vindecare este aceeasi....ne trebuie doar credinta.Mai jos...am preluat articolul de pe http://cristianaverdet.blogspot.com/

Prin Mila si Harul Domnului la sfarsitul saptamanii trecute Cristiana a parasit Clinica Saint-Luc, urmand ca de cateva ori pe saptamana sa mergem si sa facem analize pentru a verifica cum decurge insanatorirea printesei noastre. Starea ei de sanatate este din ce in ce mai buna, dar rejectul care a aparut saptamana trecuta inca nu a este complet inlaturat. Acum pentru cateva saptamani vom locui la un loc de cazare in apropierea clinicii si ne bucuram de progresul pe care il face fetita noastra in fiecare zi. Dupa patru saptamani de la transplant, Cristiana sta singura in fundulet (ceea ce inainte de transplant era imposibil pentru ea); mananca ca un copilas normal si incepe sa gangureasca tot mai mult in fiecare zi. Zambetele care inainte erau foarte rare si subtile au devenit un obicei zilnic; chiar ne bucuram de fiecare zambet pe care fetita noastra ni-l ofera dupa un somnic linistit.

Ceea ce putem spune acum din toata inima este ca Dumnezeu (care a fost si este bun cu noi) ne-a daruit-o din nou pe Cristiana, care este pe zi ce trece tot mai scumpa.

Deoarece ati fost alaturi de noi cand am trecut prin suferinta si durere, acum dorim sa va impartasim si bucuriile de care avem parte! Va multumim din nou!