Cand iti lipseste un (singur)lucru…

   Astazi citisem un editorial foarte interesant dar in acelasi timp foarte adevarat.Este atat de dureros sa citim aceste articole in care si noi poate ne regasim de atatea ori....

   Stateam zilele acestea si ma gandeam la cat de trist poate fi Dumnezeu pe noi.Cata durere este in sufletul LUI....adica ..."Eu imi dau viata pentru tine....iar tu ca recunostinta ...faci ceea ce faci...traiesti asa cum traiesti".Durerea este cu atat mai mare cand vede comportamentul nostru,al celor care il cunoastem pe El....noi cei care am gustat si am experimentat bunatatea Lui.

   Mai jos o sa postez acest editorial pe care l-am preluat de pe http://crestintotal.ro/2011/06/20/cand-iti-lipseste-un-singur-lucru%E2%80%A6/.

de Emanuel Iacob postat

Terminase Isus de predicat in acea zi, in acel loc, si tocmai cand era gata sa plece, vine un tanar, I se inchina, si il intreaba de felul in care poti avea viata vesnica. Ii enumera Isus poruncile iar el confirma ca le-a pazit cu grija. Culmea, Isus nu il contrazice ci il iubeste spunandu-i: “Îţi lipseşte un lucru…”

Urmeaza un paradox…. Tanarul pleaca, si desi Isus il iubeste nu striga dupa el cum ne-am fi asteptat noi: “Hei, tinere, nu-I chiar asa cu pocainta. Vino aici cu ucenicii, umblam impreuna, predicam,  evanghelizam, mai auzi si tu cateva chemari, mai vezi ceva minuni, si in 3-4 ani o sa rezolvi tu si lucrul asta.”. E greu de inteles cum de nu s-a intors Isus catre ucenici sa le spuna: “Dragii mei, eu am fost cam dur cu el…daca mai vin la voi tineri din astia sa le spuneti totusi ca se poate si mai usor cu lucrurile sfinte….”.

Traim vremuri cand sunt pline adunarile de pocaiti la care le lipsesc multe lucruri. Spunea un pastor: “Daca le spun de probleme si pacatele in care traiesc pleaca toti si raman singur”. Si daca nu le spui? Da, iadul va fi plin de pocaiti carora le-a lipsit un singur lucru! Si culmea, cu toate ca Isus i-a iubit!

Citeam cu lacrimi ieri intr-o adunare textul in care Dumnezeu ii spune lui Moise: “Destul! Nu-mi mai vorbi de lucrul acesta!” Sunt infiorat in Duhul meu sa vad ca un om caruia Domnul ii vorbea gura catre gura, care era cel mai bland om pe pamant, care traise zeci de ani cu gandul la Canaan, ramane doar cu o poza a tarii promise, vazute de departe, de pe muntele Pisga. Daca I se intampla asta Mariei sau lui Aaron, mai intelegeam…. Dar lui Moise??? Pentru un singur lucru? Doar pentru ca a lovit stanca si nu i-a vorbit?“Doamne dar chiar asa dur esti?”

Lipsesc atatea lucruri in familii… Familiile crestine plang la filme (“crestine”) impreuna dar nu plang la rugaciune impreuna. Barfesc duminica la amiaza, la masa, pe slujitori, dar nu se roaga pentru ei, desi trimit bilete la amvon la aceiasi slujitori, cand copilul lor e in spital. Ies fetele pocaitilor din casa in blugi stramti la scoala, si in rochii mulate pe corp la biserica, si se mira pastorul de ce nu e har in biserica. Stau baietii pe site-uri murdare in camera lor singuri si se intreaba adunarea de ce grupul de Lauda si Inchinare nu canta cu foc. In cele mai multe familii, jocurile pe calculator ocupa un loc de cinste, iar “Biblia povestita copiilor” e aruncata undeva dupa un dulap. La marturisire, se aduna atatea lucruri lipsa si se intreaba pastorii: “De ce??? Ca doar le-am predicat zeci de ani”. Nu se mai pocaiesc vecinii nostri la evanghelizari, la predici pe puncte, fanfare, cor etc desi Ninivenii s-au pocait la o singura propozitie (nu pentru ca nu sunt predici bune ci pentru ca pocaitii din adunare nu mai traiesc pocainta!).

Haideti sa ne punem intrebarea: ce lucru imi mai lipseste? Mai bine sa ne-o punem noi acuma decat sa ne spuna Domnul la judecata: “Niciodata nu v-am cunoscut”. “Doamne, dar am cantat in fanfara 10 ani, in cor 12 si chiar am fost la biserica in fiecare duminica dimineata si seara”. “Degeaba, ti-a lipsit un singur lucru. Stiai despre ce e vorba, stiai ca eu cer o pocainta intreaga dar ai sperat mereu ca ‘merge si-asa’.”

Cand iti lipseste un singur lucru… nu intri in Rai.

scris de Cristian Boariu

Credibilitatea !!!!

   Intr-un oras venise un circ, care a stat in localitate pentru ceva timp. Numai ca... intr-o zi, in grajdul in care erau pastrati caii, cineva a umblat cu chibritele si a fost destul ,ca o mica aschie aprinsa sa ajunga la paiele uscate pentru ca acestea sa ia foc. 
Vanzand acestea, directorul circului se uita in jur si il vazu doar pe clownul care ii distra pe oameni in timpul spectacolelor. Atunci, ii spuse in graba: "Mergi si anunta pe oameni ca arde circul!!! Repede!" 
Auzind acestea, fiind constient ca aceasta inseamna ca va ramane fara loc de munca, cel putin pentru un timp, clownul se indrepta spre cei mai apropiati oameni. Se intampla ca acestia sa fie chiar langa o fantana, pentru a scoate apa. Atunci, el le zise: 
- Ooooaameni buni, oameni buni, aaaardeeee circul!!! Sariti, arde ccciiiirrrrcuuuul!! 
- Uitati-va la clownul acesta. Chiar vrea sa il credem, a spus unul dintre ei, si au inceput sa rada. Du-te acum inapoi, ne-ai facut sa radem, ai reusit, esti un clown bun, du-te acum. 
- Oamenilor!!! Nu e nici o gluma acum. Vorbesc serios!! Sariti! Aici aveti si apa, si galeti, trebuie doar sa veniti! Nu mai stati! 
- Da, da, da. Am inteles. Acum mergi. Asta sigur e o reclama pentru ca sa mergem deseara la circ. Du-te, o sa venim deseara. 
- Dar nu intelegeti! - si isi rupse nasul sau rosu de pe fata. Veniti chiar acum. Arde circul! 
- Hai.... Poti sa pleci, ti-am zis ca vom veni la reprezentatie. Vom fi acolo, nu vom lipsi!!! 
- NUUUUU! Haideti ca arde circul!!! Acum! zise clownul rupandu-si hainele sale colorate. Priviti, sunt un om ca si voi! Credeti-ma! Arde! 
Dupa ce in zadar s-a chinuit clownul sa-i convinga pe oameni ca arde circul, acesta in cele din urma s-a facut scrum. De ce? Pentru ca clownul nu a fost crezut. 


 Este lesne de inteles de ce nu a fost crezut ???? 
....totul pleaca de la credibilitate !!!!
Cam asa este si in viata noastra de zi cu zi. Si noi ...ca si bietul clown nu mai avem credibilitate,chiar daca ceea ce spunem sunt lucruri bune si de folos.
Oamenilor le  ramane in memorie trecutul....tot ceea ce au vazut la tine  si la mine .De-atatea ori viata noastra este traita dupa bunul plac.Oameni ... care ai crezut ca sunt plini de "duh"... si i-ai  auzit vorbind   cuvinte minunate in fata  ta  si a multor oameni.... aceeasi oameni isi traiesc viata in cursul saptamanii de parca nu ar exista Dumnezeu.Ei isi fac propriile reguli si porunci.Spun atatea cuvinte fara de folos,mint,fura,inseala,urasc ...si chiar au in viata lor toate  roadele firii pamantesti....si atunci.... vor sa aibe credibilitate?
  Sunt multi care vin si dau invataturi din Sfanta Scriptura:
"Nu va strangeti comori aici pe pamant"....(NOI)....caci EI strang cu ambele maini....
"Sa NU minti".....(NOI).....caci  EI au acest drept....este un mod de viata frecvent...
" Sa nu furi".....valabil doar pentru NOI....EI...????....cat de mult se poate.....
"Fratilor....sa nu va urati,traiti in dragoste unii cu altii"..... NOI.....caci EI...."te-ar bea intr-o lingura de apa"... si te urasc  cu o ura de moarte....
....si cate si mai cate.....si stiti cu toti acest lucru....pentru ca sunt convinsa ca intalniti si dumneavoastra acesti oameni.


Si atunci ma intreb ....poti sa mai crezi asemenea oameni care zic una si fac alta.....EU NU !


   Dar,dau Slava Domnului ca ne-a lasat cel mai bun dreptar al nostru "BIBLIA"In EA gasesc un mod de viata pe care trebuie sa-l urmez.
 Domnul Isus a trait viata asa cum ne-a si lasat scris in  Scriptura
EL trebuie sa fie modelul nostru pentru viata si Cuvantul LUI merita toata credibilitatea.
       O zi minunata.....si nu uitati...nu va uitati la oameni !!!! 

Fiti binecuvantati !

 "Era odata un om care, vazand cat de rea este lumea in ziua de azi si toti sunt intr-o goana nebuna dupa bani, s-a hotarat sa schimbe lumea. Zis si facut.

 A trecut o vreme si omul nostru vazu ca nu se intampla nimic si ca este foarte greu sa schimbi lumea, s-a hotarat sa schimbe tara sa. Un plan maret si acesta. 

De asemenea trecu ceva timp si observa ca este foarte greu sa schimbi si tara ta. Insa el nu se da batut si s-a hotarat sa schimbe orasul sau. 

Un plan care nu este la fel de mare ca primele doua si care are posibilitate de reusita.

 Trecu ceva vreme si de aceasta data, si vazu ca este foarte greu sa schimbi si orasul tau. 

Dar foarte hotarat, omul nostru si-a propus sa schimbe familia sa. Un plan care nu putea sa dea gres, doar erau persoanele apropiate lui, persoanele pe care le iubea. 

Dupa un timp a vazut ca nici acest lucru nu era posibil. 

Deja batran si pe patul de moarte si-a dat seama ca daca vrei sa schimbi familia ta, orasul tau, tara ta sau chiar lumea, trebuie sa incepi prin a te schimba pe tine"

INCEPE ZIUA ASTAZI CU ACEST GAND MINUNAT !!!

Iti doresc o zi minunata si binecuvantata de Domnul Isus !!!

Cristiana - God's Gift: In sfarsit plecam!

   Pentru ca  in urma cu ceva timp incercam sa aduc la cunostinta dumneavoastra, povestea trista a micutei Cristiana...astazi avem si o veste buna:Cristiana pleaca  la tratament !!!
"Dupa doua saptamani in care starea de sanatate a Cristianei a fost foarte critica, deoarece a facut o hemoragie interna, Cristiana se simte..."continuarea  aici:Cristiana - God's Gift: In sfarsit plecam!:

Revelatie !

Dumnezeu ţi-a dat mâinile,ca să-ţi curgă în ele balsam pentru ca, ai atâtea neputinţe pe langa tine,pentru căldură,pentru iubit şi pentru bine.

Dumnezeu ţi-a dat urechile,ca să culegi în ele freamătul stelelor, pentru ca în spatele ochilor tăi să poată fi zărită o geană de lumină spre fiecare inimă străină.Ţi s-au dat cele două buze,să-ţi străjuiască ieşirea spre lume,să măsoare fiecare şoptit,să tacă orice gând nefrumos,să reverse peste prag orice fărâmă de iubit.

Ţi s-a dat ca să dai,ţi s-a luat ca să n-ai !!!!

Dumnezeu a cântărit totul chibzuit!

Într-o zi te vei trezi că tot ce-ai dat te-a-mbogăţit.

Răsplătirile celor mântuiți

Cine va primi răsplată?

“Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” 

(Lc. 6:22-23).

Wilbur M. Smith a scris: “Tema aceasta a răsplăţii pe care le vor primi în cer cei credincioşi este pomenită rareori în biserici şi chiar în instituţiile în care se studiază Biblia. Cu toate acestea, tema este o sursă de bucurie şi un îndemn la seriozitate. Ea ar trebui să servească drept motivaţie pentru o mai mare sfinţenie în viaţa fiecăruia dintre noi.”

Există acei pedanţi pseudospirituali pentru care subiectul răsplătirilor este clasificat drept unul de mâna a doua, bun doar pentru copilăria credinţei. Ei îl aseamănă cu bomboanele promise copiilor care sunt “cuminţi.” Însă. Domnul Isus nu este de acord cu ei. Textul citat din Predica de pe Munte este o dovadă în acest sens, ca şi multe alte pasaje din discursurile Lui. Apostolul Pavel adaugă la această temă câteva pasaje foarte proeminente în Epistolele sale.

Mântuirea şi răsplata nu sunt unul şi acelaşi lucru. 

Mântuirea este prin har şi nimic din ceea ce am putea face noi nu ne-o poate asigura. Ea este darul fără plată oferit de Dumnezeu celor ce cred în jertfa ispăşitoare a Domnului Isus Cristos. Mântuirea se dă celor pierduţi (Lc. 19:10), însă, răsplata este pentru cei deja mântuiţi, ca o consecinţă a credincioşiei lor în slujire (Evr. 10:35; Mat.5:11-12).

Răsplata începe în această viaţă şi continuă în viaţa viitoare: (Lc. 18:29-30).Noul Testament debutează cu o promisiune a răsplătirii făcută în renumitele “Fericiri” (Mat.5:11-12).… şi se încheie cu o alta din Apoc.:“Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” (Apoc. 22:12).Iată ce spune apostolul Pavel despre răsplătiri:“Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea  scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Cor.5:10).

Pasajul ne spune că la acel scaun de judecată nu se va mai discuta despre mântuirea credincioşilor, ci doar despre răsplata cuvenită fiecăruia dintre ei. Problemamântuirii a fost rezolvată odată pentru totdeauna de Cristos la Cruce. Fiul lui Dumnezeu a purtat pedeapsa în locul nostru(F.A. 13:38-39).Cine primeşte această ofertă prin credinţă şi se întoarce la Dumnezeu cu pocăinţă “nu  mai vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5:24). Credincioşii nu vor mai fi “osândiţi odată cu lumea” (1 Cor.11:32).“Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei  ce sunt în Cristos Isus” (Rom. 8:1).

Ei se prezintă înaintea scaunului de judecată al lui Cristos “la rândul cetei lor”, doar pentru a-şi primi răsplata care să le compenseze  credincioşia faţă de Stăpânul lor (Mt. 25:21, 23).Credincioşii n-au de ce să se mai teamă că s-ar putea să piardă viaţa veşnică când vor ajunge la judecată.

Bine, bine, va spune cineva, dar noi ştim că însuşi apostolul Pavel se temea “ca nu cumva să fie lepădat”! Oare nu înseamnă acest “lepădat”că va fi aruncat departe de faţa lui Dumnezeu, pierzându-şi astfel mântuirea ? Toate traducerile dau naştere la astfel de neînţelegeri. Termenul folosit de apostolul Pavel în 1 Cor. 9:27 este un termen sportiv sau care se referă la calitate. El s-ar putea traduce astăzi prin “descalificat” sau “neomologat”. În contextul jocurilor corintice la care face apostolul aluzie aici, exista pericolul ca cei care se osteneau să alerge cursa până la capăt să nu primească totuşi premiul pentru că n-au alergat “după rânduieli”. Se putea şi ca unul care-i învăţa pe alţii cum să alerge să fie el însuşi descalificat. Iată întregul pasaj: (1 Cor.9:24-27).

Viaţa veşnică este un dar al harului pentru cei credincioşi (Rom: 6.23), nu un premiu care se poate obţine prin strădaniile şi prin faptele noastre: “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă.Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efes. 2:4-9).Faptele meritorii vin după mântuire şi trebuie făcute nu din iniţiative personale, ci într-o deplină ascultare de Dumnezeu: (Efes. 2:10).

Faptele bune măsoară râvna noastră pentruDumnezeul care ne-a mântuit şi există pericolul ca această râvnă să se micşoreze şi să astfel să ne pierdem răsplata:“Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.” (2 Ioan 8).

În Pilda polilor şi în Pilda talanţilor, Domnul Isus ne spune că fiecare credincios al Său are anumite abilităţi şi talente. Aceasta este o realitate stabilită de Dumnezeu şi noi nu avem nici o contribuţie personală.“Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Cor.4:7).

Pilda polilor ne învaţă că inegalitatea în credincioşie conduce la diferenţe în răsplătire.Pe de altă parte, din Pilda talanţilor învăţăm că slujitorii care au dovedit aceeaşi credincioşie  vor fi răsplătiţi la fel. Răsplătirea se va acorda în funcţie de ascultarea şi credincioşia fiecărui creştin faţă de Stăpânul său. Această realitate cerească trebuie să ne determine să trăim cu înţelepciune şi “să răscumpărăm vremea” (Efes. 5:16), pentru ca să nu fim daţi de ruşine în ziua marii judecăţi (1 Pet. 4:17).

Ce simbolizează cununile?

“M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit  alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Tim. 4:8).

Răsplătirile cereşti sunt prezentate uneori sub forma unor cununi date învingătorilor.

Termenul grecesc este “stefanos”, spre deosebire de termenul “diadema” careidentifică o cunună regală. “Diadema” va fi purtată numai de Domnul Isus Cristos!În esenţa lor, cununile sunt tot o expresie a harului lui Dumnezeu. Ca slujitori ai Săi, nici unul dintre noi n-ar trebui răsplătit, aşa cum ni se spune pe şleau în Luca 17:1-10

Eu cred că aceste cununi nu vor fi doar podoabe cu care să ne împopoţonăm în Cer, ci mai degrabă nişte capacităţi care ne vor înlesni şi mai mult slujirea.

John MacArthur le numeşte “o măsură îndoită de vitalitate cerească, de bucurie, de binecuvântare”.

Chiar şi aceste cununi vor servi nu spre slava noastră, ci spre slava Celui care “lucrează  în noi şi ne dă, după plăcerea Lui şi voinţa şi  îndeplinirea… “ (Apoc. 4:10-11).

Iată câteva “stefanos” amintite în textul Noului Testament:

1. Cununa vieţii

“Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a  fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iac.1:12).

“Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apoc. 2:10b).

Această cunună este acordată celor care au suferit în ispite şi persecuţii până acolo că şi-audat viaţa ca martiri. Motivaţia acestor suferinţea fost iubirea faţă de Dumnezeu (“celor ce-L iubesc”).Numele acestor martiri completează lista eroilor credinţei din Evrei 11:32-38.Pribegia este un fel de stabilire în eternitate. (Evr. 11:13-16).

2. Cununa neprihănirii“

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi  tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2Tim. 4:8).

Aceasta este cununa acordată celor care şi-au isprăvit alergarea în care s-au angajat în momentul naşterii lor din nou, şi au încheiat cursa cu integritate şi consecvenţă, având ochii aţintiţi spre venirea Domnului Isus. Ea este răsplata pentru împlinirea misiunii încredinţate.

Distanţa de la pământ la Cer (sau dimensiunea alergării lor!) nu este o problemă de altitudine, ci o chestiune de atitudine.

O credinţă mică te poate duce în Cer, dar una mare poate să aducă Cerul la tine Viaţa este un marş de la inocenţă, prin ispită, fie spre virtute, fie spre viciu. Ar fi foarte bine dacă fiecare ar trăi aşa cum ar vrea să moară. Reputaţia este pentru o vreme, caracterul pentru eternitate. În clipa morţii lăsăm în urmă tot ce avem, dar luăm cu noi tot ceea ce suntem.

3. Cununa nepieritoare

“Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se  supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul  acesta ca să capete o cunună, care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veşteji.” (1 Cor.9:25).

Este cununa acordată celor care au tins mereu către desăvârşire. Apostolul Pavel foloseşte ilustraţia unui atlet de la pentatlon, care se supunea la un efort extraordinar. Cununa aceasta este acordată celor disciplinaţi, celor înfrânaţi, celor dispuşi să renunţe la plăcerile de acum pentru bucuriile viitoare.

4. Cununa bucuriei

“Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Cristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.” (1 Tes. 2:19).Aceasta este cununa câştigătorului de suflete. Va fi o mare bucurie să ne întâlnim înceruri cu aceia care au fost aduşi la Cristos prin mărturia şi slujirea noastră! Mult mai mulţi oameni sunt călăuziţi spre Cer prin urme de paşi, decât prin semne indicatoare. Orice credincios poate câştiga această cunună.

5. Cununa slavei

“Sfătuiesc pe prezbiterii (bătrânii) dintre voi,  eu, care sunt un prezbiter (bătrân) ca şi ei, un  martor al patimilor lui Cristos, şi părtaş al slavei care va fi descoperită: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine”… (1Pet. 5:1-4).

Este cununa promisă celor ce păstoresc în adunările copiilor lui Dumnezeu. Ea ar trebui să fie o puternică motivaţie pentru o slujire exemplară!

Mântuiţi fără cunună?

Trebuie să spunem că aceste cununi nu sunt date în mod automat.Există condiţii care trebuie împlinite, şi este posibil să pierzi privilegiul de a fi răsplătit la judecata Bisericii.

Iată ce avertisment puternic le dă Domnul Isus credincioşilor din Filadelfia:“Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să  vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.” (Apoc.3:10-11).Asa dar fiecare dintre noi trebuie să fie foarte atent la ceea ce clădeşte deasupra temeliei credinţei. (1 Cor.3:10-15).

 Material primit pe email: pastor  Mihai Fisteag

                                          

EUGEN RUJE E ZIUA CERCETARII

Rece sau in clocot ?

"O,daca ai fi rece sau in clocot"..... Apocalipsa 3:15

    Nu stiu cum va place dumneavoastra...dar de cate ori mananc supa  imi place sa fie fierbinte,fierbinte...iar daca beau apa....imi place sa fie rece ca gheata. Chiar am vara o problema cu apa...daca nu e rece...prefer sa nu beau.
   Stateam si citeam textul din Apocalipsa,si Domnul Isus are aceeasi atuitudine pentru Copiii Sai,ori reci,ori in clocot....situatia de mijloc nu ii place, de fapt nu exista nici a treia cale....si nici al treilea loc....Ori esti cu mine ,ori cu mamona...ceea ce inseamna impotriva LUI .
Oare chiar prefera Domnul Isus "RECE" in locul "CALDICEL"? Chiar vrea o inima de gheata decat o inima impartita...?
   Da ,cred ca da !

 
   In apropirea Laodicei,mai exact in Hierapolis ,existau niste izvoare minerale fierbinti,iar la Colosse  erau  izvoare  de apa reci. Cele fierbinti....si stim cu toti ca baile termale aduc vindecare ...iar cele reci aduc inviorare. Dar ganditi-va ,ce folos ar avea o apa caldicica....????? Niciunul  !!!
  Cam asa este si cu starea noastra spirituala.
Ori suntem in clocot pentru Domnul....ori daca nu.....atunci nu are nici un rost...crestini doar pe hartie.
Sunt multi in starea de caldicel...si foarte multi pozam in crestini,mergem la biserica ,duminica ne comportam ca atare....iar de luni....Domnul cu mila.Nu avem curajul sa spunem lucrurilor pe nume si ne gandim tot timpul "vai,ce va zice lumea"......
Dar ne-am pus intrebarea "CE VA ZICE DUMNEZEU?"
   Care este starea mea? Prin faptele mele aduc eu inviorare sau vindecare celor de langa noi?
 Ii trezesc  din starea de nepasare si ii trezesc pe cei indiferenti?

  Daca avem si noi o stare de caldicel...nu avem cum sa facem acest lucru....si aceasta stare a noastra nu ii ajuta cu nimic pe cei din jur....si nici nu ii poate schimba.

  Sunt situatii cand este nevoie sa fim ori reci ori in clocot,dupa cum o cere nevoia.Domnul Isus vrea asta de la noi,sa ne cercetam starea si sa facem o  schimbare,pentru ca o a treia cale  nu  NU EXISTA !