Versetul zilei

19 mai 2011

O seară binecuvântată !

O parte din corurile reunite din Timișoara,împreună cu orchestra din Lugoj și Timișoara Betel.
Fr. Daniel Brînzei cu un mesaj  extraordinar.
Fr. Ionel Tutac.

O seară binecuvântată de Domnul petrecută în Biserica Baptistă Betel.
Corul și orchestra ne-au încântat și ne-au hrănit sufletele.
Dumnezeu să binecuvinteze în continuare și seara de mâine.


CONGRESUL UNIUNII BAPTISTE DIN ROMANIA

     Cel de-al XXXV-lea Congres al Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste din Romania va avea loc in perioada 19-20 mai in Biserica Crestina Baptista "Betel" din Timisoara.

   La eveniment au fost invitati sa participe lideri de marca ai miscarii baptiste internationale: John Upton- presedintele Aliantei Mondiale Baptiste, Valeriu Ghiletchi-presedintele Federatiei Europene Baptiste, Tony Peck-secretarul general al Federatiei Europene Baptiste.

Baptistii romani din SUA si Canada vor fi reprezentati de pastorul Daniel Branzei-presedintele Asociatiei



                        stire preluata  :http://www.betel.ro/

Bună dimineața !!!



           Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine. 
  Psalmii 88:13


     Prin rugăciunea adevărată începem să gândim ceea ce gândește Dumnezeu: să dorim ceea ce dorește El, să iubim ceea ce iubește El, să vrem ceea ce vrea El. Treptat învățăm să vedem lucrurile din perspectiva Sa.


                               Vă doresc o zi minunată !!!

Yeshiva Boys Choir -- Kol Hamispalel

18 mai 2011

Altarul unui Dumnezeu necunoscut: Zidiţi în Stânca Mântuirii

Altarul unui Dumnezeu necunoscut: Zidiţi în Stânca Mântuirii: " Pentru Monna Novacescu

O poezie care mi-a fost dedicata si compusa de Mihai Pop.
Multumesc !


 Dă-mi, scumpe Doamne, pacea Ta adâncă,
Să duc cu Tine jugul cel plăcut şi dulce
Zidit  pentru vecie in sfânta Stâncă,
Săpat etern în palmele-ţi la Cruce!

În depărtări văd norii cum se adună,
Culori pe cer din foc şi gheaţă,
Învârtoşaţi de-a mărilor furtună,
O spaimă pentru cel ce-i fără viaţă.

Doar in Christos ne este adăpostul,
De al furiilor din iad dezlănţuire,
Când necredinţa omului pierdut arată neantul,
Noi ştim că in Isus e izbăvire.

Nu îmi lăsa ca credinţa să se stingă,
Când vânturi reci, şuvoaie îngheţate,
S-or prăvăli asupra-mi sa mă învingă,
Căci inima-mi doar pentru Tine bate.

Transformă-mi, Doamne, fiinţa în stejarul
Ce neclintit înfruntă vijelia,
Chiar dacă-şi pierde în furtună ramul,
Învinge cu curaj, mereu stihia.

Dă-mi, Doamne, apă vie din iubirea
Ce se revarsă din Golgotă,
S-o sorb şi să-nţeleg jertfirea,
Căci pe altar ţi-ai pus inima toată.

Dă-mi ajutor căci va veni furtuna,
Iar vântul suflă rece si mai tare,
Ca sufletu-mi sa aibă temelia-n Stâncă,
Să nu stau pe nisip şi să nu văd în zare.

Speranţa şi credinţa mea e doar in Tine,
Când valurile furioase se înalţă,
De mâna tremurândă Tu ne ţine
Şi dăruieşte-ne curaj şi har şi viaţă!

Plangeti cu cei ce plang....?

   In fiecare zi  ne ingrozim daca privim la tv si ne uitam la stirile de la ora cinci.Multi dintre noi nici macar nu le mai privim...sunt prea crude...altii au obosit uitandu-se...dar indiferent ..ca privim sau nu..realitatea asta o traim.
   Viata este dezastroasa. Auzim atatea vesti rele...uragane  care aduc dezastre,inundatii care provoaca moartea a zeci de suflete, dezastre aviatice,teroristii care ucid atatia zeci  si sute de oameni nevinovati,crestini prigoniti,femei si barbati care mor de cancer, parca mai mult ca niciodata cupluri destramate,copii abandonati de parinti,violuri si crime cu sange rece,parinti batuti si maltratati fizic si verbal de copii...si exemplele pot continua...pentru ca din pacate ...ASTA ESTE REALITATEA IN CARE TRAIM !
   
"Sunt zdrobit de durerea ficei poporului meu,ma doare si m-apuca groaza"
...spune profetul Ieremia in cap.8 vers. 21.
El a plans  nu pentru cele ce s-au petrecut...ci pentru ceea ce avea sa vina asupra poporului Israel.Stia ca urma sa vina o vreme in care dusmanul va veni sa ucida si sa ia poporul in robie...de-aceea a inceput sa planga. Eu cred ca a plans foarte mult dovada ca si a fost numit "profetul plangerilor"
   Cum esti tu dragul meu ,in fata acestor probleme pe care le auzi ca se petrec in jurul tau?
   Cat de tare te afecteaza cand auzi ca s-a intamplat o tragedie?
   Daca nu simti nimic,roaga-te la Dumnezeu sa te sensibilizeze,iar daca poti face ceva pentru acele persoane..FA TOT CE POTI CA SA LE AJUTI .
   Poate ca nu poti ajuta financiar sau nici macar cu o incurajare directa...dar stiu un singur lucru...ca ceea ce poti sa faci..."POTI SA TE ROGI".
  Sunt multe persoane care au nevoie de sprijinul nostru.




 "Doamne ajuta-ma sa plang cu cei ce plang, si  atunci cand viata nu-i usoara ,foloseste-ma sa pot ajuta la vindecarea unor rani"

Continental-Tu ma inalti

O dihotomie inselatoare

Se strecoară în mintea noastră, mai devreme sau mai târziu, ideea că atunci când suntem la (în) biserică ne comportăm întrun fel și când suntem acasă ne putem comporta, și chiar ne comportăm altfel. În anumite locuri , sacre sau nefamiliare, ne permitem o autocenzură, iar în altele, familiare, redevenim noi – așa cum ne știm și așa cum ne știu cei apropiați . Ne obișnuim cu această dihotomie, trăire cu standarde duble, că nici nu o mai conștientizăm; ea ne devine atât de naturală și de normală că nici nu o mai observăm. Dar dihotomia nu se mulțumește să stea doar în acest sertăraș ci se furișează și în altele. Ne urmărește ca o umbră pe drumul aglomerat cu  șoferi impertinenți și grăbiți, la cumpărături printre cărucioare aproape goale sau burdușite, la școala cu profesori stresați și elevi silitori sau chiulangii, sau la jobul cu șefi mereu nemulțumiți.
De ce suntem altfel când suntem singuri?
De ce nu mai avem răbdare când suntem cu cei familiari nouă?
Dar, când suntem singuri? Singuri … cu adevărat.
Niciodată!
Domnul Dumnezeu este omniprezent.
Ochiul Lui vede tot, până și gândurile și motivațiile inimilor noastre.
Iar în atmosfera invizibilă (pentru noi) îngerii și demonii sunt martori și implicați activ în viața noastră cea de toate zilele.
Tot ce faceți să faceți ca pentru Domnul Cristos – spune Pavel în Coloseni.
Dincolo de realitatea vizibilă, copii sănătoși sau bolnavi, părinți grijulii sau distanți, copii rebeli sau cuminți, profesori indolenți sau interesați, șefi cumpătați sau indiferenți, angajați delăsători sau conștiincioși există o realitate spirituală invizibilă care interferează și interacționează cu lumea vizibilă.  
Dincolo de realitatea vizibilă imediat este realitatea ultimă și incontestabilă a Domnului Înviat a cărui putere lucrează în aleșii, sfinții și preaiubiții Săi.
Trăirea în lumina acestei realități scoate la iveală dihotomia trăirii cu standarde duble (indiferent în ce domeniu s-ar ascunde ea) și convinge creștinul la schimbarea vieții spre o trăire standard, uniformă, indiferent de contextul sacru sau familiar în care se manifestă aceasta. Indiferent de locul în care ne mișcăm, familiar sau străin, bisericos sau păgân, el devine sacru prin subordonarea noastră conștientă lucrării sfințitoare și răscumpărătoare a Celui prin care și pentru care sunt toate lucrurile!Orice muncă … de pastorat, de rugăciune, de spălat vase, de încasat bani, de măturat străzile, de schimbat scutece, de făcut mâncare, de condus mașina, de predare, de săpat șanțuri este sacră sau sfințită în măsura în care este făcută ca și pentru Domnul! Aceasta înseamnă atitudine de supunere, respect, conștiinciozitate, timp, calitate, eficiență. Adică nu de mântuială, nu cu întârzieri și trageri de timp, nu cu lehamite și sictireală, nu în dezordine și cu indolență. 
"Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni …!”

          
                                      editorial preluat:http://pomulvietii.abcr.ro/