O poezie care mi-a fost dedicata si compusa de Mihai Pop.
Multumesc !
Dă-mi, scumpe Doamne, pacea Ta adâncă,
Să duc cu Tine jugul cel plăcut şi dulce
Zidit pentru vecie in sfânta Stâncă,
Săpat etern în palmele-ţi la Cruce!
În depărtări văd norii cum se adună,
Culori pe cer din foc şi gheaţă,
Învârtoşaţi de-a mărilor furtună,
O spaimă pentru cel ce-i fără viaţă.
Doar in Christos ne este adăpostul,
De al furiilor din iad dezlănţuire,
Când necredinţa omului pierdut arată neantul,
Noi ştim că in Isus e izbăvire.
Nu îmi lăsa ca credinţa să se stingă,
Când vânturi reci, şuvoaie îngheţate,
S-or prăvăli asupra-mi sa mă învingă,
Căci inima-mi doar pentru Tine bate.
Transformă-mi, Doamne, fiinţa în stejarul
Ce neclintit înfruntă vijelia,
Chiar dacă-şi pierde în furtună ramul,
Învinge cu curaj, mereu stihia.
Dă-mi, Doamne, apă vie din iubirea
Ce se revarsă din Golgotă,
S-o sorb şi să-nţeleg jertfirea,
Căci pe altar ţi-ai pus inima toată.
Dă-mi ajutor căci va veni furtuna,
Iar vântul suflă rece si mai tare,
Ca sufletu-mi sa aibă temelia-n Stâncă,
Să nu stau pe nisip şi să nu văd în zare.
Speranţa şi credinţa mea e doar in Tine,
Când valurile furioase se înalţă,
De mâna tremurândă Tu ne ţine
Şi dăruieşte-ne curaj şi har şi viaţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu