Jertfa care mi-a adus eliberare !

"Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”

Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet

şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!”....Luca 23:35-37

    Astăzi este cea mai tristă zi ,ziua în care Domnul Isus a îndurat cea mai grea umilință adusă de omenire.A suportat batjocori și cele mai grele chinuri și dureri pe care le-ar putea cunoaște cineva vreodată.
   Era Singurul om fără de păcat și nu a fost găsită nici o vină în El ,dar a avut o singură vină,"ACEEA CĂ NE-A IUBIT"
    Ne-a iubit atât de mult ,încât și-a dat viața pe crucea de la GOLGOTHA pentru noi.


   Și-a dat viața pentru mine,pentru păcatul mizerabil din viața mea,ca eu să pot trăi și să am intrare în Împărăția Lui.
   Asta a îndurat atunci ,"chinuri,lacrimi ,plâns și durere".Asta este tot ceea ce i-a oferit lumea întreagă ATUNCI.....și este tot ceea ce îi oferim și ASTĂZI !!!
   Acolo EL a adus întregii omeniri,IERTARE,RĂSCUMPĂRARE și ÎMPĂCARE.S-a dat ca Miel de Jertfă pentru noi,și tot ceea ce a răbdat acolo....toate aceste chinuri ne-au adus SALVAREA.


  Cel mai minunat lucru și vestea cea mai minunată este că și astăzi jertfa din GOLGOTHA are aceeași putere de a curăta orice păcat.
  Poate curăta și păcatul meu și al tău,pentru că firi slabe și pământești păcătuim în fiecare zi.Și acum îl  trădăm,îl vindem și îl răstignim ...și prin toate aceste lucruri EL,FIU de DUMNEZEU și astăzi îndură batjocuri.
   Dar vin în fața SA,cu umilință și cu toată recunoștința ,să îi mulțumesc pentru  că mă iubește și acum ca și atunci,la fel de mult,să îi cer iertare pentru  nebunia de a-i bate  eu primul cui în palma SA.
    
    Doar datorită dragostei LUI eu astăzi sunt în viață și trăiesc prin HAR...toate acestea se datorează "EROULUI DIN GOLGOTHA"

Şi eu ...şi tu !!!!

"Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi"
Isaia 53:5

    Oricât am încerca să înţelegem tot ce s-a petrecut la  GOLGOTA...nu vom reuşi .În fiecare an cred că, toţi revedem filmul "VIAŢA LUI ISUS"...în care este cuprinsă şi această ultimă parte a vieţii Sale pe pământ.Doar privind  imaginile şi sunt...îngrozitoare..

   Dar ne-am pus vreun moment  în locul LUI ?

Să ştii că nu ai făcut rău NICIODATĂ,NIMĂNUI...ŞI TOTUŞI SĂ FII CONDAMNAT LA MOARTE?

   Noi...facem atât de mult rău în fiecare zi...de multe ori ne facem nouă înşine,si partea gravă este că ne facem cu bună stiinţă,facem celor din jurul nostru şi implicit prin toate faptele noastre rele îi facem şi Domnului Isus,pentru că fiecare gest necugetat,fiecare vorbă aruncată fără să gândim şi multe altele....nu facem altceva,decât participăm la răstignirea  Domnului Isus.

     EI L-AU RĂSTIGNIT ATUNCI...

    NOI ÎL RĂSTIGNIM ÎN FIECARE ZI...

Trist şi totuşi atât  de adevărat !!!

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru cuie L-au pătruns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…

Debora Stoica - Lacrimi

Isus plângea atunci ...şi plânge şi acum !!!

"Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.

Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!” Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea"

 Luca 19:36-41

   Nu s-a întâmplat nimic neobişnuit în aceea zi...Isus îşi primea Slava şi Gloria pe care o merita din plin...singurul lucru neobişnuit în aceea zi de sărbătoare a fost acela că : ISUS PLÂNGEA !!!

   Ce l-a făcut să plângă pe ISUS atunci ?

• Momentul în care îşi dă seama de starea norodului ,dat fiind că El era ATOTŞTIUTOR.Văzând atâta fariseism,aceeaşi oameni în aceea zi îl  proclamau ca REGE....tot ei, peste câteva zile căutau cu disperare modul prin care să fie condamnat şi omorât.Toate minunile săvârşite în mijlocul poporului evreu în cei trei ani si jumătate,brusc ,îşi pierd toată valoarea şi nu mai reprezintă pentru ei nimic.Acest lucru l-a făcut să plângă !!!

Ce îl face să plângă acum pe ISUS ?

• Starea noastră jalnică în care ne găsim.Aceeaşi oameni care duminica mergem şi îi aducem laudă şi închinare...aceeaşi oameni pentru care Dumnezeu revarsă binecuvântările Sale zi de zi,aceeaşi oameni care de-atâtea ori am văzut minuni în viaţa noastră...aceeaşi oameni îl RĂSTIGNIM în fiecare zi. Îl răstignim prin comportamentul nostru,prin vorba noastră ,prin fapta,prin gândul nostru murdar...prin tot ceea ce ştim că nu îi place ...ŞI TOTUŞI FACEM...Noi Îl  facem zi de zi să plângă.Noi suntem fariseii zilelor noastre....Starea noastră  în care ne găsim poate produce bucurie sau jale,zâmbet sau lacrimi.Depinde în ce stare suntem...

    Ce face azi ISUS...plânge  pentru mine sau se bucură...?????

    E momentul ca fiecare să ne facem o analiză a stării noastre în care ne găsim si să vedem ce îi producem lui ISUS,bucurie sau întristare.

                              O zi binecuvântată !!!!

Sărbătoarea Floriilor !

"Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe"
Zaharia 9:9


     Neprihănit şi Biruitor---------------Smerit şi călare pe un măgar !!!
    Aceeași persoană ...și totuși în două ipostaze atât de diferite.

   "Neprihanit si Biruitor"....un om FĂRĂ  de păcat,având  toată puterea în cer si pe pământ,biruitor în toate,El Fiu de Dumnezeu....și totuși,același om "smerit și călare pe un măgar".....sună așa ciudat...NU...?
  TU  care ești ATOTPUTERNIC,ești SFĂNT,ești DREPT..tu să te smerești până într-acolo....să intri în Ierusalim călare pe măgărus...???
...și totuși s-a smerit,s-a umilit...iar mai apoi s-a jertfit ,pentru MINE și pentru TINE,dragul meu.
  Noi  până unde acceptăm să ne smerim de dragul LUI ?
 El a făcut-o  pentru noi !!!
   Îmi doresc atât de mult să înțelegem adevăratul sens al acestei  sărbători ,care  de fapt ne pregătește pentru Sărbătoarea Jertfirii și Învierii lui ISUS HRISTOS .
Sunt atâtea tradiții  și obiceiuri  de această sărbătoare,dar aș dori ca să lăsăm deoparte tradițiile care nu fac altceva decât ne depărtează de ISUS și să acceptăm jertfa de la GOLGOTA
                                  O zi binecuvântată !!!

O zi cu soare în suflet !!!!!!

"Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere,dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară,atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine" Proverbe 2:19

    Înţelepciunea ,cea mai importantă calitate a unui om.Dacă ai înţelepciune, tot ceea ce faci,tot ceea ce spui,poate aduce binecuvântare atât ţie cât şi celor dragi din jurul tău.Tratăm cu atâta uşurinţă acest cuvânt...dar este cel mai important lucru pe care nu trebuie să îl uităm de a-l cere în fiecare rugăciune.

  Personal ,mă rog ca Dumnezeu să îmi dăruiască acest lucru !

                           Un sfârşit de săptămână minunat !!!

O seară binecuvântată !

   "Binecuvântă, dar, casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! 
     Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!"


            Doresc o seară minunată tuturor , iar Dumnezeu să                        vegheze asupra noastră și în această noapte!

CELE TREI PORŢI !

     Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-tidau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti.
Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta,cu inima si cu trupul.
 Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
    Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea  citi:
SCHIMBA LUMEA.

    Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il  impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
- Ce-ai invatat tu pe acest drum?
-Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa,ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in  puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: 
SCHIMBA-I PE CEILALTI.

   Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere,bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari. El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.
   Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de
 a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau  necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
 Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta.     Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria:
SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.

    Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile,sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese,dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept,care-l intreba:
- Ce ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar  impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs,raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:
 ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.

   Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
  In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
    Printul  zari  in  departare  cea  de-a  doua  poarta, pe spatele careia  scria:
 ACCEPTA-I PE CEILALTI.

    Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa  pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii  minte.
Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei::
ACCEPTA LUMEA.


    Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca,s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea,ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile  pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.

   Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!

   Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru  totdeauna.