Iubirea

Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfinta ca pe un cer de cintec in lumea de dureri. Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncinta. Si-am intilnit durerea. Dar cerul nicaieri.
Am cautat iubirea ca patrie voioasa ca pe-un pamint edenic de pace troienit, sa spun odata clipei: “Ramii, esti prea frumoasa!”
Si-am strabatut pamintul, dar pace n-am gasit
Am cautat iubirea ca pe un cer al firii. Si-am vrut sa-i ies in cale cu ramuri de finic, sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii. Si-am spart in tandari cupa, caci n-am gasit nimic.
Am cautat zadarnic. Dar intr-o primavara, am intilnit in cale deodata un drumet. Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara, o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.


Trecea pe-o cararuie intimpinind batjocuri, lasind sa-i rupa ciinii din haina cite-un fald. Urca pe colti de stinca. Si-n urma Lui, pe-alocuri, vedeai pe piatra rece sclipiri de singe cald.
Si totusi in privire avea un cer de taina cum n-am vazut in lume in ochii nimanui. Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima, caci mult prea grea era povara Lui.
M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma sa aflu ce comoara in sarcina a strins. Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma, cind am privit prin zdrente cutremurat de plins.
Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca, un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri. Tot ce-i murdar si putred in lumea asta-ntreaga vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.
-Dar unde duci straine povara Ta ciudata, povara de osinda sub care-atit Te-apleci? am intrebat, drumetul. Si El mi-a spus in soapta: -Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci...
-Dar tu, vorbi strainul, urcind incet privirea, dar tu pe cine cauti innourat si crunt? -Eu... am soptit in sila, eu... cautam iubirea... -Iubirea? ... fu raspunsul strainului. ....EU SUNT.....

POVESTEA ŞORICELULUI

  Stateam si citeam azi o istorioara care mi-a dat de gandit.

M-am hotarat sa  o impartasesc cu voi.

   Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.

-Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul… Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană.

    Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:

-E o capcană în casă, e o capcană în casă!

Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:

-Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă.

-Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.

Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:

-E o capcană în casă, e o capcană în casă!

Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:

-Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.  

   Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:

-E o capcană în casă, e o capcană în casă!

Vaca îi spuse:

-Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.

   Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se   poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot … Cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel.
   Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos.
Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât putu de repede la spital, dar când o aduse acasă, ea mai avea încă febră. 

   Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă.Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua.  Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul.

   Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi şi muri la scurt timp.La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi.
Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.

   De multe ori si noi intalnim sau auzim poate ca multi dintre prieteni nostri au   probleme.E dificil sa te bagi in problemele altora,dar cateodata este atat de necesar ajutorul tau.  Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte:

   Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc. Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie numită VIATA. Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alţii      

                     Va doresc o zi minunata !!!

“VREAU LINIŞTE!"

    Sunt obosit de atâta muncă şi de văzut aceeaşi oameni în drum spre serviciu. Ajung acasă şi nevastă-mea serveşte acelaşi fel de mâncare la cină. Vreau să intru în baie, apoi să intru în camera mea, să mă întind în pat şi să stau liniştit la televizor, dar fiica mea nu mă lasă, pentru că vrea să se joace cu mine; nu inţelege că SUNT OBOSIT.


    Şi tatăl meu mă deranjează câteodată, soţia mea la fel, ... şi între nevastă, fiică şi tată, încep să înebunesc.


“VREAU LINIŞTE!"
        Unicul lucru bun este somnul, când închid ochii mă liniştesc şi parcă uit de toţi şi toate.


- Salut, vin pentru tine.
- Cine eşti? Cum ai intrat?
- M-a trimis Dumnezeu după tine. Mi-a spus să-ţi ascult plângerile şi... ai dreptate! A venit timpul să te odihneşti.
- Asta nu este posibil, pentru asta ar trebui să mor...
- Asa este, vei muri. Nu ai să mai întâlneşti aceeaşi oameni, nici nu mai trebuie să-ţi suporţi nevasta veşnic nemulţumită, nici pe micuţa ta fiică, nici să asculţi sfaturile tatălui tău.
- Dar ce se va intampla cu totul, cu serviciul meu....?
- Nu-ţi fă probleme, la firma unde lucrezi tu au găsit pe altcineva; şi acesta este foarte fericit, pentru că nu avea servici.

- Şi sotia mea, copilul meu?
- Soţia ta a întâlnit un bărbat bun, care o respectă şi o admiră pentru calităţile sale, şi are răbdare s-o asculte cu plăcere, fără să-i reproşeze nimic. Şi-n plus, are grijă de fiica ta, o iubeşte mult ca şi cum ar fi fost a lui, mai
ales că el este steril; şi oricât de obosit ar veni de la serviciu, are răbdare să se joace cu ea şi sunt foarte fericiţi.
- Nu, nu pot să mor...
- Îmi pare rău dar decizia a fost luată.
- Dar asta înseamnă că nu-mi mai pot săruta fiica niciodată, că nu-i mai pot spune "TE IUBESC" soţiei mele şi nici nu îmi mai pot îmbrăţisa tatăl. Nu, nu vreau să mor, vreau să trăiesc, nu vreau să mor încă...
- Dar, nu asta doreai? . . . . ODIHNĂ. Acum te poţi odihni etern; dormi pentru veşnicie.
- Nu, nu vreau, te rog, Dumnezeule...!
- Ce ai iubitule? Ai un coşmar? îmi şopti soţia mea, trezindu-mă.
- Nu . . . nu a fost un coşmar..." a fost încă o şansă"

Legenda ghiocelului !!!!

Va doresc o viata senina ca primavara insotita de multe bucurii !!!!! 

   A fost odata o raza de soare – era chiar fata cea mai mica si rasfatata a astrului luminos. Si tocmai pentru ca era cea mai mica si mai rasfatata, tatal ei o lasa sa zburde pe unde ii dorea inima. Si iata ca, intr-o buna zi, raza de soare a hotarat sa se plimbe intr-o gradina.      Acolo era Raiul pe pamant, nu altceva: flori care mai de care mai colorate si mai parfumate se unduiau sub adierea blanda a vanticelului cald de primavara!
-Ce-ar fi sa aleg eu o floare frumoasa pe care sa mi-o prind in par? a spus raza de soare. Si, repezita cum era, s-a napustit asupra gradinii, a cules o floare si s-a inaltat din nou in vazduh. 
Toate florile din gradina au privit mirate catre cer si au inceput sa murmure:
-Ati vazut-o? Era frumoasa? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales printesa?
-Cu siguranta ca a cules o un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat si rosu, pe care boabele de roua straluceau ca diamantele in soare.
-Ba eu cred ca a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbena, iar suratele ei dadeau din capete incantate.
-Nici vorba de asa ceva! Le-a retezat-o un crin mandru. A fost unul dintre frati mei. Nu vedeti ce frumosi si parfumati suntem?
Pana si o violeta mica, dar intr-adevar splendida, a sustinut ca raza de soare culesese o violeta, si nu altceva.
Numai intr-un colt cineva plangea. Era un ghiocel mic si firav, a carui codita fusese rupta de trena rochiei de aur a printesei.
   Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit si i-a parut tare rau. Si a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrima ca o perla, care a cazut pe codita cea rupta a ghiocelului, vindecand-o pe data.
  Dar nu a fost numai atat. Printesa-raza de soare a venit langa ghiocel si i-a spus asa:
-Biata floricica firava, imi pare tare rau ca te-am facut sa suferi! Ce dorinta vrei sa-ti indeplinesc pentru a-mi repara greseala?
-Nu vreau nimic, a raspuns ghiocelul, lasandu-si frumosul capusor in jos.
-Nu vrei frumusetea trandafirului, parfumul crinului, stralucirea lalelei? a insistat raza de soare.
-Bine, a incuviintat ghiocelul. Daca vrei intr-adevar sa-mi faci un dar, da-mi voie sa rasar primul dintre toate florile, de sub zapada rece, iar parfumul meu abia simtit sa-i faca pe oameni sa se bucure si sa stie ca a venit primavara! 
   Si chiar asa a fost!!!!
  
  Raza de soare l-a sarutat pe ghiocel si vraja a fost facuta. Apoi a disparut in inaltul cerului, de unde venise.

  De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zambeste dintre peticele de zapada in fiecare primavera, si toata lumea stie ca vremea cea urata este pe sfarsite.

Emma a fost operata !!!

Dupa cum stim,ieri Emma a fost operata .

Multumim lui Dumnezeu ca operatia a decurs foarte bine, nu au aparut complicatii si mana Lui a fost peste mana medicului.. sa ne rugam in continuare sa aline Domnul durerile de dupa operatie in special din seara si noaptea asta…sa poata dormi si sa treaca noaptea cu bine, totodata sa nu apara complicatii. Multumim pentru rugaciuni si incurajari si toata slava sa fie a Domnului! 

Cristi Repede

Sursa :http://crestintotal.ro/

Bucurie in necazuri

Soon Ok Lee a fost prizoniera in Coreea de Nord din 1987 pana in 1992. Ea a devenit crestina dupa ce a fugit in Coreea de Sud. Cand l-a primit pe Cristos, ea a marturisit ceea ce vazuse si auzise despre crestini in inchisoare.

Erau lucruri simple, ca, exemplu acelor crestini care cantau in timp ce erau dusi sa fie executati. La acea data, ea nu intelegea si credea ca sunt nebuni. N-avea voie sa comunice cu ceilalti prizonieri asa ca n-a avut niciodata ocazia sa vorbeasca cu vreunul dintre crestini. Soon isi aminteste ca ii auzea rostind des cuvantul „Amin".

„Cat timp am fost in inchisoare, n-am vazut nici un crestin care sa se lepede de credinta lui. NICI UNUL! Cand taceau, gardienii deveneau furiosi si incepeau sa-i bata. Pe atunci nu intelegeam de ce isi risca vietile, cand puteau foarte usor sa zica „Nu cred!" si sa faca ce le cereau ofiterii. Chiar i-am vazut pe multi cantand imnuri crestine, in timp ce erau batuti din ce in ce mai tare. Ofiterii ii numeau nebuni si ii duceau pe scaunul electric. Multi au murit in acest fel."

Simplul fapt ca acei oameni cantau, a ramas in memoria lui Soon Ok Lee. Poate tocmai acest cantec al sfintilor a plantat prima samanta in sufletul ei si a condus-o spre Cristos.

In lume sunt foarte multi oameni curiosi sa vada ce inseamna crestinismul adevarat si de multe ori, la fel ca spionii, ei observa vietile credinciosilor pentru a vedea diferenta. Ei trag cu urechea. Privesc. Isi iau notite in minte.De fiecare data cand crestinii trec prin necazuri, acesti observatori tacuti spera de multe ori sa vada cum cad credinciosii, pentru a se asigura pe ei insisi ca pana la urma „crestinii sunt ca noi toti ceilalti."

Totusi, cand intr-o situatie dificila crestinii zambesc, ceilalti sunt nedumeriti. Cand crestinii bat din palme in loc sa planga, ceilalti raman uimiti. Cand ucenicii lui Cristos canta in mijlocul durerii si al suferintei, ceilalti sunt atrasi in mod inexplicabil.

Daca treci chiar acum printr-o incercare, sa stii ca ai o ocazie uriasa sa fii o marturie pentru Cristos. Roaga-te ca exemplul tau plin de bucurie sa-i inspire si sa-i atraga pe altii!

Stai si asculta !!!!!

Linistea aduce cu ea  o mare putere.Uneori DUMNEZEU nu poate lucra prin noi sau pentru noi datorita activitatii noastre febrile.  Într-adevar, Domnul a spus:"În liniste si odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra.    Un om care lucra mai demult intr-un depozit de gheata a pierdut un ceas in rumegus.A oferit o recompensa  si, cu toate ca mai multi oameni au scormonit rumegusul cu greblele, nu l-au putut gasi.Cand au plecat din cladire pentru masa de pranz,un baietel a intrat in depozitul de gheata si, după numai cateva minute, a iesit afara radiind de bucurie, cu ceasul in mana.Muncitorii l-au intrebat cum a reusit sa-l gaseasca si el a raspuns:   "N-am facut decat sa ma intind pe rumegus si sa ascult si,in cele din urma ,am auzit ceasul ticăind."     Unii dintre noi am pierdut mai mult decat un ceas. Daca vom sta linistiti si vom asculta cu mare atentie,Domnul ne va vorbi si va arata exact unde ne-am pierdut puterea si biruinta a caror lipsa o simtim atat de dureros.                                       O zi binecuvantata....!