Mă rog ...

Mă rog pentru tine când ziua-i trecută,

Mă rog să ai pace, răbdare şi har;

Mă rog ca-n tumultul ce-ţi zbuciumă fiinţa

Să poţi să priveşti mereu spre Calvar.

 

Mă rog pentru tine când noaptea-i târzie

Şi capul ţi-l pleci obosit, când adormi,

Mă rog să-i iubeşti pe cei ce-ţi înşală

Speranţa, credinţa şi fiinţa-ţi răpun.

 

Mă rog pentru tine, natura când doarme,

Când capul în taine se-nvăluie-adânc,

Mă rog să slujeşti şi-n ziua de mâine

Aşa precum Isus, picioare spălând.

 

Mă rog pentru tine când ora-i trecută

Şi clopotele-n noapte se-ngână uşor,

Mă rog ca puterea divină şi sfântă

Să-ţi umple fiinţa şi-n bine s-ai spor.

 

Mă rog pentru tine, eu încă mai stărui,

Mă rog să ai pace, răbdare şi har;

Mă rog ca-n tumultul ce-ţi zbuciumă fiinţa

Să poţi să priveşti şi să urci pe Calvar.

 

Te roagă cu mine să fim o lumină,

Să fim o chemare, să fim un îndemn;

Te roagă cu mine ca-n orice clipită

S-avem în noi Viaţa, şi-altora s-o dăm

ZIUA DE AZI E O ZI SPECIALA

    Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cand am ajuns la o comanda, la 2 : 30 AM , cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter... 
     In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. 
Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa . 
Deci am mers si-am batut la usa . -" Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. 
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. 
Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica 
de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. 
Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea,ca si o femeie dintr-un film din anii'40. 
   Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. 
Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. 
Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla. 
-"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea. 
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea. 
-"Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata

   
" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea. 
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat : -" Ai putea sa conduci prin centrul orasului?" 
-"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid. 
-" Oh, nu conteza" spuse ea. -" Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...". 
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori... -"Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea-"Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. -"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" am intrebat. 
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. 
Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. 
Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor 
cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. 
Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata : 
-"Sunt obosita... Hai sa mergem." 
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. 
Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita.. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile. 
-"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul. 
-"Nimic" am zis eu. 
-"Dar trebuie si tu sa te intretii." 
-"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu.. Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere.. 
-"Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. -"Multumesc." 
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii. 
In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. 
Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi. 
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?... 
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?.. 
   Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. 
  Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. 


OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!


"Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!!"

LUCRURILE MICI CONTEAZĂ

"Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari..." Luca, 16:10      Când Michelangelo a pictat Capela Sixtină, a petrecut nenumărate ceasuri întins pe schele, perfectând detaliile. Un prieten, curios în privinţa motivului pentru care alegea lucrări care puteau fi văzute în ansamblu doar de la distanţă, l-a întrebat: "însă cine va şti dacă este sau nu reuşită?" "Eu", a răspuns Michelangelo.     Isus a spus: "Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari...", înainte ca DUMNEZEU să-ţi încredinţeze o mare însărcinare, te va testa cu una măruntă. Singura modalitate de a afla dacă eşti pregătit pentru mai mult, este verificarea modului în care gestionezi posesiile curente. Dumnezeu nu te va promova dincolo de nivelul competenţei şi dedicării tale actuale, ci te va întoarce mereu la anumite domenii care trebuie perfecţionate. De fapt, evreii care n-au crezut că-i va duce în ţara promisă, au murit mergând în cerc, la numai circa 18km de aceasta.       Atât de aproape! Atât de trist!    Umblând cu Dumnezeu, E! îţi va mări credinţa testându-te în domeniile care necesită credinţă puţină.   Trecând examenul, te va aşeza în situaţii care necesită mai multă credinţă.   De fiecare dată când eşti dispus să te încrezi în El la un nivel superior, îţi va dezvălui încă puţin din măreţia Sa, răsplătindu-te cu şi mai multe binecuvântări.   Fiecare pas mărunt al credinţei duce la o relaţie mai bogată şi binecuvântată cu El. Deci, cum te raportezi azi la lucrurile mărunte?

Ce lasam in urma noastra?????

      Cu citiva ani in urma un pastor care venea din alt stat, a acceptat o pozitie la o Biserica din Hudson, Texas.. Dupa citeva saptamini de la sosire, a avut ocazia sa mearga cu autobuzul de la el de acasa pina in partea veche a orasului. S-a urcat in autobuz, si-a cumparat bilet, dar cind s-a asezat jos pe scaun si s-a uitat la restul ce l-a primit, a realizat ca soferul autobuzului i-a dat mai mult inapoi decit trebuia. In mintea lui considera ce are de facut si gindii cam asa …”mai bine sa-i dau cei 25 de centi inapoi”…gindi el…”nu e drept sa-i tin”…Apoi se gindi iara…”Nu sint decit 25 de centi cui ii pasa de atita?                                
Compania de autobuze si asa ne ia prea multi bani, n-o sa le lipseasca tocmai banutii astia. Ii accept ca pe un dar de la Dumnezeu si-mi vad de treaba…”

      Cind veni insa statia unde trebuia sa se dea jos, se oprii in fata soferului pentru citeva clipe si ii spuse…
-”Uite tine aici , ca mi-ai dat prea mult rest cind am cumparat biletul…”Soferul zimbii si raspunse…

-“Nu esti tu noul pastor din oras?”

-“Da” raspunse acesta…

-In ultima vreme m-am gindit sa ma duc si eu la o biserica sa ma inchin. Asa ca intentionat ti-am dat mai mult inapoi sa vad ce faci. Te vad duminica la Biserica…”

      Pastorul pasi jos de pe treapta autobuzului si in mod real se prinse cu amindoua miinile de primul stilp intilnit in cale…sa nu cada…se tinu de el si spuse stins…”Doamne…aproape ca ti-am vindut din nou Fiul…pentru 25 de centi…”

…………………...................................................................... Pazeste-ti gindurile ca ele vor deveni cuvinte…ai grija de cuvinte, ca ele devin actiuni. Fii atent la actiunile tale ca ele devin obiceiuri, iar acestea iti vor daltui caracterul. 
Caracterul tau este mai la urma destinul tau.Viata noastra este probabil singura Biblie pe care unii oameni o vor citi . Imaginati-va citi oameni va privesc si va pun uneori in fata unor teste. Fiti totdeauna pregatiti sa dati socoteala de faptele voastre.…Numele de crestin pe care l-am primit ne va putea fi marturia noastra in fata judecatii...de noi depinde in ce fel va fi ,spre osanda  sau spre fericirea  si mostenirea vietii vesnice.

Nu-l da pe o nimica toata…nu-l pretui cu ceva maruntis…ISUS merita mult mai mult!!!!!!!!

     O abordare corecta, din perspectiva crestina, este aceasta: trebuie sa-ti rezolvi toate problemele, nu doar unele, sau pe jumatate.



Atunci cand Cristos ne rezolva problema pacatului, El face mult mai mult decat sa ne implineasca o nevoie. El doreste sa transforme un dezastru intr-un succes extraordinar! Si puteti fi siguri ca nu se va multumi cu mai putin de atat!


                                                   Jay Adams

Sa ai curajul sa spui DA

Sa ai curajul sa spui NU
Si-n orice clipa grea a vietii
Sa ai curajul sa fii tu !!!

"Sa poti sa crezi
Cînd unii te însală

Să te ridici

Cînd alţii te doboară

Să poţi păstra

Ce alţii vor să alunge

Să razi, chiar dacă sufletul tău plînge

Si cald tu să ramai chiar dacă afara ninge"
ACEASTA ESTE ARTA DE-A INVINGE !"

                                              FITI BINECUVANTATI !!!!

LEONARDO DA VINCI-CINA CEA DE TAINA

Cand a conceput aceasta scena, Leonardo da Vinci s-a izbit de o mare dificultate: trebuia sa picteze Binele - sub chipul lui Iisus - si Raul - sub chipul lui Iuda, prietenul care se hotaraste sa il tradeze in timpul mesei. Si-a intrerupt lucrul la jumatate pana cand avea sa gaseasca modelele ideale.         Intr-o zi, in timp ce asista la repetitia unui cor bisericesc, a vazut intr-unul dintre baieti imaginea desavarsita a lui Hristos. L-a invitat la el in atelier si i-a reprodus trasaturile in studii si schite.        Au trecut ani, Cina cea de taina era aproape gata -, Da Vinci insa nu gasise modelul ideal pentru Iuda.       Dupa mai multe zile irosite zadarnic, pictorul a intalnit un tanar imbatranit prematur, zdrentaros, beat, lungit in sant. Cu mare greutate, le ceru ajutoarelor sale sa-l duca la biserica, deoarece nu mai avea timp sa faca schite.       Cersetorul a fost carat pana acolo, fara sa-si deaseama ce se intampla cu el: ajutoarele il tineau in picioare, in timp ce Da Vinci copia trasaturile necredintei, ale pacatului, ale egoismului,atat de bine imprimate pe fata lui.      Cand pictorul a terminat, cersetorul, revenindu-si oarecum din betie - deschise ochii si vazu pictura din fata lui. Si zise, cu un amestec de groaza si tristete: - Am mai vazut pictura asta! - Cand? intreba da Vinci surprins. - Acum trei ani, inainte de a fi pierdut tot ce-aveam. Pe vremea cand cantam in cor si duceam o viata plina de vise, iar artistul m-a convins sa pozez ca model pentru chipul lui Iisus. - Cu alte cuvinte, Binele si Raul au unul si acelasi chip; totul depinde de momentul in care unul sau altul ii taie calea oricarei fiinte umane.

TREI LUCRURI....

Despre trei lucruri sa nu vorbesti  !!!!


1.Despre Dumnezeu,pana ce nu-ti intaresti credinta in EL !
2.Despre pacatul altuia,pana ce nu-l cunosti pe al tau !
3.Despre ziua de maine ,pana ce nu se lumineaza de ziua !