Nava si farul

      De cate ori primesc cate-o ilustratie sau ceva materiale pentru citit....,tot de atatea ori ma bucur ca am ocazia, si pot sa vi le impartasesc si eu la randul meu.Cred ca avem de invatat din fiecare ilustratie,din fiecare prezentare....Toata viata vom invata !!!
   Multumesc pe aceasta cale persoanei care imi trimite cate o ilustratie sau vre-un material... din care pot invata  cate ceva.

    In cea mai intunecata parte a noptii, capitanul isi conducea nava prin apele peste care se lasase si ceata. Cu ochii concentrati la maxim, el scruta intunecimea, cautand eventualele pericole. Cele mai adanci sentimente de frica au aparut cand a vazut o lumina puternica chiar in directia sa. Parea sa fie o alta nava a carei curs prevestea o coliziune cu nava sa

       Pentru a avertiza asupra potentialului dezastru, a transmis prin radio: "Sunt capitanul Jeremiah Smith. Va rog sa va modificati cursul cu 10 grade Sud! Terminat!"
       Spre uimirea sa, lumina ce se indrepta spre ei nu si-a schimbat cursul. Dimpotriva a auzit raspunsul prin radio: "Capitane Smith, sunt soldat Thomas Johnson. Va rog sa va modificati imediat cursul cu 10 grade spre Nord! Terminat."
       Enervat de mesajul radiofonic, capitanul a strigat inapoi prin radio: "Soldat Johnson, sunt capitanul Smith si iti ordon sa schimbi imediat cursul cu 10 grade spre Sud! Terminat!"
       Pentru a doua oara, lumina din fata nu si-a schimbat cursul. "Cu tot respectul, domnule capitan Smith" s-a auzit din nou vocea soldatului "va ordon eu, sa va modificati cursul cu 10 grade spre Nord. Terminat."
       Enervat si frustrat de acest marinar inconstient, care punea in pericol vietile echipajului sau, capitanul a luat din nou emitatorul: "Soldat Johnson, as putea sa te trimit in fata tribunalului militar pentru asta! Pentru ultima data, iti comand cu autoritatea investita mie de guvernul Statelor Unite ale Americii sa iti modifici cursul cu 10 grade spre Sud! Sunt o nava de razboi!"
       Raspunsul final transmis de catre soldat a fost calm si rece: "Cu tot respectul domnule, ma vad nevoit sa va comand din nou sa va modificati cursul cu 10 grade spre Nord! Sunt Farul!"

    Multi dintre noi in aceasta lume, avem putin respect fata de autoritate. Ne comportam ca si cum regulile si legile pot (sau ar trebui) sa fie schimbate dupa nevoile noastre personale. Reclamele ne imping spre "Fa cum iti place tie". In realitate, nu putem sa le avem pe toate, dupa bunul nostru plac. Trebuie sa ne conformam vietile dupa un adevar mai inalt, o autoritate mai inalta - Cuvantul lui Dumnezeu.
       Adevarul lui Dumnezeu este asemenea unui far. Nu se schimba doar ca sa ne faca noua pe plac. Noi suntem cei care trebuie sa ne schimbam si sa ne conformam vietile dupa ceea ce vrea Dumnezeu sa facem.
       Isus este si El asemenea unui far. Biblia ne invata ca "Isus Christos este acelasi ieri, azi si in veci" (Evrei 13:8). El va fi intotdeauna aici, pentru noi. El este Cel pe care te poti bizui 100%. Noi, crestinii, trebuie sa ne aliniem vietile dupa voia Sa. Daca El ne spune sa ne schimbam cursul, n-avem altceva de facut decat sa ascultam.
    Asta inseamna a fi ucenic !!!!!!



                                                       autor:  Wayne Rice

Bună dimineaţa !

O zi binecuvântată de DOMNUL !

Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare...

Fapte Ap.3:19

"Când te-ai urât de viaţă

Şi îţi pari un intrus

Ai alta....Hai şi-nvaţă

Trăirea cu Isus"

Rutina, putreziciune sau trezire? (prima parte)

  Și astăzi voi continua seria fragmentelor scrise de celebrul A.W.Tozer.Această parte se referă la starea bisericilor din ziua de astăzi(unele dintre ele)...și la starea noastră ca și creștini.

   "Creștini"  se numesc mulți astăzi.....dar sunt oare cu adevărat creștini....sau doar cu numele....????

Scopul meu este să trezesc pe câţiva din somn. Ştiu că este imposibil să-i trezesc pe toţi, dar sper să trezesc câţiva.

Avem la dispoziţie o oră ca să ne pregătim pentru eternitate. Să eşuezi în a te pregăti este un act de nebunie morală. Dacă ţi se dă o zi în care să te pregăteşti, iar tu permiţi ca orice să împiedice pregătirea, aceasta este o nebunie de neiertat pentru oricine. Dacă suntem în rutină spirituală, nimic din această lume nu ar trebui să ne împiedice. Nimic din această lume nu e vrednic să facă aceasta. Dacă credem în veşnicie, dacă credem în Dumnezeu, dacă credem în viaţa veşnică a sufletului, atunci nimic nu este suficient de important ca să ne facă să comitem un asemenea act de nebunie morală.

    Unde sunt sfinţii model?  Noi ar trebui să creştem printre noi sfinţi model, felul de creştini care să fie luaţi ca exemplu şi despre care să se spună: „Vreau să-i urmez pe aceşti bărbaţi şi pe aceste femei şi să fiu ca ei, aşa cum şi ei sunt ca Domnul lor.” Dar noi, pur şi simplu nu „producem” sfinţi în această generaţie. Majoritatea sunt exemple proaste pentru alţi creştini. Muncim din greu ca oamenii să se convertească şi avem pretenţia că facem lucrarea lui Dumnezeu. Apoi, după ce oamenii se convertesc şi ajung să ne cunoască, le suntem exemple proaste. Cred că acesta este un abuz în biserica lui Cristos.

   Continuăm să trecem prin acea perioadă în care Ioan 3:16 este singurul verset folosit de cineva. Domnul îi iubeşte pe toţi. Veniţi, veniţi, veniţi; toată lumea să se convertească. Aşa că oamenii vin, însă convertirile rămân ceva de dorit. În loc ca oamenii să se convertească la Împărăţia lui Dumnezeu, biserica s-a convertit la obiceiurile şi căile acelor oameni. Nu există nici o separare de lume. Părerile şi obiceiurile lumii intră în biserică.

    Deoarece Duhului Sfânt nu I se dă nici o ocazie să lucreze în slujbele noastre de la biserică, nimeni nu se pocăieşte, nimeni nu-L caută pe Dumnezeu, nimeni nu-şi petrece o zi aşteptându-L în tăcere pe Dumnezeu cu Biblia deschisă, căutând să-şi pună în ordine viaţa. Nimeni nu face aceste lucruri – noi vrem doar mai mulţi oameni. Dar mai mulţi oameni pentru ce? Mai mulţi oameni care să vină şi să repete slujbele noastre moarte, fără sentiment, fără sens, fără uimire, fără mirare? Mai mulţi oameni care să ni se alăture în sclavia faţă de automatism? În cea mai mare parte, rigiditatea spirituală care nu se poate apleca este prea slabă ca să ştie exact cât de slabă este.

    Dorinţa noastră de a fi decenţi, de a nu ieşi din tipar şi de a nu se întâmpla nimic fanatic va continua până când absolut nimic nu se va întâmpla. Nu avem nici o manifestare divină, dar avem absenţa sfinţeniei. Cu toate acestea, Dumnezeu doreşte ca noi să cunoaştem prezenţa Lui şi să manifestăm sfinţenie.

    V-aţi gândit vreodată la situaţia nebiblică şi fără speranţă în care ne aflăm acum, ca biserici evanghelice?

Noi râdem de cei ce sunt de partea cealaltă a gardului eclesiastic pentru că ei se pleacă, se curăţă şi se ploconesc de faţă cu biserica.
Dar nouă ne lipseşte reverenţa – nu pentru că suntem slobozi în evanghelie, ci pentru că Dumnezeu lipseşte iar noi nu avem nici un sentiment al prezenţei Lui.

   Biserica obişnuită este pur şi simplu o grămadă de frunze moarte, fireşti, fără nici un pic de viaţă. O organizăm, o sprijinim financiar şi o menţinem. Cu toate acestea, nu avem nimic altceva decât frunze fireşti care vor arde în iad în zilele care ne stau înainte, când Domnul se va întoarce.

    Biserica este formată din oameni reali, iar atunci când aceştia se unesc, avem biserica. Cum sunt oamenii care formează biserica, aşa este şi biserica – nu mai rea, nu mai bună, nu mai înţeleaptă, nu mai sfântă, nu mai arzătoare şi nu mai închinătoare. Ca să îmbunătăţeşti sau să schimbi biserica trebuie să începi cu oamenii, în mod individual.

   Mă întreb dacă nu cumva ne păcălim singuri. Mă întreb dacă nu cumva mare parte a tuturor lucrurilor pe care le facem nu este autoînşelare.
Aud vocea lui Isus spunându-ne: „Ai stat destulă vreme acolo unde eşti.
Ridică-ţi tabăra şi mergi înspre zona de deal a ţării.” Aceasta va fi o nouă experienţă spirituală pe care Dumnezeu o are pregătită pentru noi. Tot ce a făcut Isus Cristos pentru noi putem avea astăzi. Viaţa triumfătoare, viaţa plină de bucurie, trăirea sfântă, trăirea roditoare, cunoştinţa plină de uimire şi de încântare a Triunului Dumnezeu – toate acestea sunt ale noastre. Putere pe care să n-o fi cunoscut înainte, răspunsuri nevisate la rugăciuni – sunt ale noastre. „Vedeţi, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara…” (Deutoronom 1:8). Domnul ţi-a dat-o printr-un legământ. Du-te s-o iei – e a ta. A fost dată lui Avraam, Isaac, Iacov şi întregii seminţii ce a urmat după ei. Isus S-a rugat: „Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor” (Ioan 17:20). Aceasta îi acoperă pe toţi aceia care fac parte din Biserica lui Isus Cristos. Dacă-L numim Domn, cum să îndrăznim să mai rămânem un moment în rutină?! Domnul ne-a chemat să mergem mai departe. Însă atunci când oamenii trăiesc în rutină, nici chiar îngerul Gavril nu-i poate ajuta dacă ei nu ies afară din ea. Aceasta nu este o acuzaţie, dar este o sugestie. Dacă tu nu eşti în rutină, nu te supăra – altcineva este. Dar dacă eşti în rutină, trebuie să ieşi din ea. Diferenţa dintre un picior de lemn şi un picior bun este că dacă înţepi piciorul de lemn, persoana în cauză nu-şi dă seama. Diferenţa dintre o biserică ce este într-o putrefacţie seacă şi o biserică vie este, că dacă înţepi biserica în viaţă, aceasta va reacţiona. Dacă o înţepi pe cealaltă, ea e deja moartă. Copacul viu are frunze verzi, bogate şi sănătoase. Ia un cuţit, taie adânc scoarţa şi copacul va sângera. E viu. Copacul bătrân, mort  stă pur şi simplu, aşa cum stă un turn de veghe pentru ciorile bătrâne pe post de santinele. Ia-ţi cuţitul, sapă cât de adânc vrei şi nu se va întâmpla nimic, deoarece copacul e mort.

Aici este Cartea, Biblia: mergeţi la Ea. 
                         Autor A.W. TOZER

(......continuare partea a doua)  

Bună dimineaţa !

 O ZI BINECUVÂNTATĂ DE DOMNUL !

"Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate."

Psalmii 119:27

" Ai grijă ce îţi doreşti ca nu cumva dorinţa ta să fie mai mare decât dorinţa de al iubi pe CEL care Te-a creat"

Tragedie în Biserică (partea a doua)

    O congregaţie creştină poate supravieţui şi, adesea, dă impresia că prosperă în comunitatea în mijlocul căreia se află, prin exercitarea talentelor omeneşti şi fără nici o atingere din partea Duhului Sfânt. Însă nu este nimic altceva decât o activitate religioasă şi dragii oameni nu vor şti altceva mai bun până în ziua cea mare şi înfricoşată, când talentele folosite de noi vor arde în foc şi numai ceea ce a fost făcut de Duhul lui Dumnezeu va rămâne.

    Din ceea ce văd şi simt în cercurile evanghelice, trebuie să spun că 90% din lucrarea religioasă ce se desfăşoară în biserici este realizată de membri fără daruri. Vorbesc despre bărbaţi şi femei care ştiu să facă multe lucruri, dar care eşuează în a manifesta darurile spirituale promise prin Duhul Sfânt. Acesta este unul dintre modurile prin care am încetinit adevărata lucrare a lui Dumnezeu în Biserica Sa şi în inimile oamenilor credincioşi din jurul nostru. Am permis unor membri ai trupului care nu au nici un dar autentic al Duhului să facă lucrarea religioasă.

Duhul lui Dumnezeu, prezenţa şi darurile Lui, nu sunt doar dezirabile în adunările noastre creştine; sunt absolut imperative!

    În lumea noastră de astăzi, mortalitatea şi temporalitatea sunt scrise pretutindeni în Biserica lui Cristos. Motivul? Atâţia oameni încearcă să realizeze cu inteligenţă omenească şi cu puterea firii ceea ce numai Dumnezeu poate face prin puterea Duhului Său Sfânt.

    Pe când aveam 19 ani şi stăteam cu toată seriozitatea pe genunchi în rugăciune, în camera din faţă a casei soacrei mele, am fost botezat cu o puternică revărsare a Duhului Sfânt. Doream voia lui Dumnezeu şi mă opusesem aproape tuturor grupărilor şi curentelor „ism”-ice care veneau cu formele, teoriile şi învăţăturile lor. Toate au încercat să mă culce la pământ. Unii spuneau că mersesem prea departe; alţii că nu ajunsesem suficient de departe. Dar daţi-mi voie să vă asigur de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru mine şi în mine în acel moment. Nimic din afară nu mai avea vreo semnificaţie care să conteze pentru mine. În disperare şi credinţă, am făcut marele salt de la ceea ce era lipsit de importanţă la ce era încărcat de o importanţă majoră: să fiu stăpânit de Duhul Dumnezeului Celui Viu. Orice lucrare cât de mică pe care a făcut-o Dumnezeu vreodată prin mine şi prin slujirea mea datează din acea oră în care am fost umplut cu Duhul. De aceea pledez pentru viaţa spirituală a Trupului lui Cristos şi pentru lucrările veşnice ale Duhului veşnic pe care El le face prin copiii lui Dumnezeu, instrumentele Sale. În vieţile oamenilor de astăzi, Duhul Sfânt face acelaşi lucru pe care l-a făcut şi în vieţile apostolilor şi ale credincioşilor din primul secol.

    Da, susţin faptul că astăzi, Dumnezeu poate face pentru noi tot ce a făcut în zilele apostolilor. Oh, puterea care ne aparţine – potenţialul pe care îl avem datorită faptului că El este aici! Drepturile noastre cetăţeneşti sunt încă valabile. Statutul nostru nu a fost revocat.

   Spunem că avem toate privilegiile şi responsabilităţile pe care le-au avut odată credincioşii de la Rusalii. Planul şi promisiunile lui Dumnezeu pentru copiii Lui credincioşi nu s-au diminuat nici măcar puţin. Nicăieri în Cuvântul lui Dumnezeu nu există vreun pasaj care să poată fi răstălmăcit în aşa fel încât să însemne că Biserica vie, unitară a lui Isus Cristos de dinaintea venirii Sale, nu va avea aceleaşi drepturi, aceeaşi putere şi aceleaşi obligaţii pe care le-a avut şi în Ziua Cincizecimii. Eu unul, sunt hotărât să nu capitulez în faţa vremurilor în care trăim! Putem deveni de neclintit în această hotărâre. În puterea Duhului, trebuie să spunem: „Nu cedez şi nu voi ceda în faţa vremurilor în care trăiesc!” Putem spune aceast lucru Domnului nostru, nouă înşine şi, din când în când, putem s-o spunem peste umăr diavolului.

   Nu este suficient ca o biserică locală să aibă doar o etichetă de ortodoxie. Toţi cei care Îl iubim pe Domnul nostru Isus Cristos ne confruntăm cu schimbări majore în perioada de dinaintea venirii Lui. Trebuie să reexperimentăm acel fel de trezire spirituală care să sfârşească într-o nouă putere morală, într-o nouă dorinţă de separare de lume, o nouă curăţie de inimă, o nouă revărsare a darurilor Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. 

                                                    Autor: A.W Tozer

(Maine va continua  - Rutina, putreziciune sau trezire ?)

Bună dimineata !

    

  Vă doresc o zi frumoasă...şi în timp ce vă savuraţi cafeaua  un verset ca şi meditaţie.

''Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.''

Psalmii 73:28

FITI  BINECUVÂNTAT !!!!! 

Evanghelizare cu Grupul Speranta

    Pentru toti  iubitorii Grupului SPERANTA,vor urma cateva  zile de Evanghelizare cu Grupul Speranta.

Informatie preluata de pe  http://crestintotal.ro/

   In intervalul 5 – 16 februarie, Misiunea Speranta va desfasura o serie de programe de evanghelizare in zece localitati din Romania. Grupul de interpreti va fi format din Ionut Craciun, Andrei Tibrea, Corina Petre, Ioan Timofte, Daniel Craciun, Diana Nicolae si Muresan Dorina. Mesajul biblic va fi prezentat de evanghelistul Natanael Costea.

ZIUA	DATA	LOCALITATEA	ORA	LOCATIA
SAMBATA	05.02.2011	JEBEL (TM)	18:00	Biserica Penticostala Jebel
DUMINICA	06.02.2011	BECLEAN	09:00	Biserica Penticostala Betleem
DUMINICA	06.02.2011	CLUJ NAPOCA	18:00	Biserica Penticostala Speranta
LUNI	07.02.2011	ZALAU	18:00	Biserica Penticostala Noua Speranta
MARTI	08.02.2011	DEVA	19:00	Biserica Penticostala Betania
MIERCURI	09.02.2011	HUNEDOARA	18:00	Biserica Penticostala Golgota
JOI	10.02.2011	HUNEDOARA	18:00	Biserica Penticostala Golgota
VINERI	11.02.2011	CLUJ NAPOCA	18:00	Biserica Penticostala Betania
SAMBATA	12.02.2011	REGHIN	18:00	Casa de Cultura
DUMINICA	13.02.2011	TIMISOARA	18:00	Biserica Penticostala Elim
LUNI	14.02.2011	TIMISOARA	18:00	Biserica Penticostala Filadelfia
MARTI	15.02.2011	TARNOVA (AR)	18:00	Biserica Penticostala
MIERCURI	16.02.2011	SATU MARE	18:00	Biserica Penticostala Betel

Tragedie în Biserică (prima parte)

      Puteţi scrie pe o hârtie acest lucru ca fiind un adevăr general valabil:

 Nu contează ce face un om, nu contează cât de prosper pare să fie într-un anumit domeniu, dacă Duhul Sfânt nu este Vitalizatorul suprem al activităţii lui, atunci totul se va prăbuşi când va muri. Probabil că cel mai trist lucru în această privinţă este faptul că acest om poate fi cinstit la moartea sa pentru talentele şi abilităţile sale, însă, în acea zi măreaţă când Domnul nostru va judeca lucrarea fiecărui om în parte, el va afla adevărul. Tot ceea ce este lucrarea lui proprie, realizată prin talente proprii, nu va fi nimic altceva decât lemn, fân şi trestie.Cei care mă cunosc, probabil nu mă consideră un om prea vesel. Dar, slavă lui Dumnezeu, cunosc ceva despre adevărata bucurie a Domnului şi cred că ar trebui ca noi să fim un popor vesel.

  Cred cu adevărat că lumea tristă este atrasă de strălucirea spirituală – de adevărata strălucire. Unele biserici îi antrenează pe uşieri să zâmbească arâtându-şi cât mai mulţi dinţi posibil. Însă eu pot să simt acest fel de manifestare, iar atunci când sunt salutat de cineva care zâmbeşte pentru că a fost dresat să zâmbească, ştiu că dau mâna cu înotătoarea unei foci dresate. Când căldura şi bucuria Duhului Sfânt sunt prezente într-o adunare şi când oamenii sunt involuntar bucuroşi, rezultatul este că au o influenţă minunată asupra altora. Am spus lucrul acesta de o sută de ori: motivul pentru care suntem nevoiţi să căutăm atâtea lucruri care să ne înveselească este faptul că înlăuntrul nostru noi nu suntem bucuroşi cu adevărat şi nu suntem fericiţi într-un mod care să ne satisfacă. Recunosc faptul că trăim într-o lume tristă şi că problemele internaţionale, ameninţările nucleare, cutremurele şi revoltele îi fac pe oameni să dea din cap cu disperare şi să spună: „Ce rost are?”. Dar noi suntem creştini, iar creştinii au tot dreptul să fie cei mai fericiţi oameni din lume. Nu avem nevoie să privim spre alte surse. Noi privim în Cuvântul lui Dumnezeu şi descoperim cum Îl putem cunoaşte pe Dumnezeul credincios de deasupra şi cum putem lua tot ceea ce avem nevoie din resursele Lui.
    Acestea sunt lucrurile care contează: manifestarea darurilor Duhului lui Dumnezeu prin energia Duhului. Acestea trebuie să fie importante în adunările noastre. Consecinţa acestora este că Duhul Sfânt Îl face pe Isus Cristos bucuria şi încântarea noastră supremă
   Nu-I recunoaşteţi Duhului locul în Trupul spiritual, şi Biserica va înceta să mai funcţioneze aşa cum a intenţionat Dumnezeu.
   În acea zi, vom fi complet demascaţi, iar lucrurile pe care le-am făcut în puterea noastră şi pentru slava noastră vor fi nimicite cu repeziciune asemeni fânului şi trestiei care nu au nici o valoare şi vor fi despărţite pe vecie de faptele şi lucrările Duhului, descrise ca fiind comori veşnice în ochii lui Dumnezeu – aur, argint şi pietre scumpe pe care focul nu le poate vătăma. În acea zi, tot ce are legătură cu faptele firii va pieri, va trece şi doar ceea ce a fost făcut de Duhul lui Dumnezeu va rămâne.
   
(...va continua partea a doua)                                    Autor: A.W.Tozer