Ieri am primit aceasta scrisoare pe email și mulțumesc persoanei care mi-a trimis-o.Am să încerc ca în rândurile de mai jos să redau o parte din scrisoarea pe care Fr. Pit Popovici a scris-o cu ocazia Crăciunului.Este atăt de trist ceea ce scrie, dar din păcate este foarte adevărat,chiar daca unii nu vrem să recunoaștem și ne ascundem după o mască a creștinismului.
Fie ca, citind aceste rânduri să ne cercetăm și fiecare să privească în dreptul lui,fără al judeca pe cel de lângă noi.
“Hristos a înlăturat, Moş Crăciun e adorat. Bradul pus la loc de cinste în familii şi chiar în unele biserici. În prima biserică creştină nu a fost o aşa idolatrie. Sărbătoarea iluminată terific, dar întuneric beznă în suflete. O omenire în gura morţii, fără nici o licărire de speranţă. Hristos Domnul a venit să mântuiască şi oamenii cei mulţi mor nemântuiţi. De ce? Nu cumva noi suntem vinovaţi?
Creştinismul formal e falimentat, căci a păstrat ieslea şi steaua, dar a pierdut pe Hristos Domnul; a păstrat colindele, cântecele de la buze, dar a pierdut închinarea inimii; a păstrat o sărbătoare, dar a pierdut pe Cel Sărbătorit. Oamenii primesc daruri unii de la alţii, dar nu-L primesc pe Domnul Isus, Darul nespus de mare al lui Dumnezeu. Pe El îl resping, îl înjură cum ştiu mai urât. Petrec şi dansează, chiuie toţi în goană nebună spre iad. S-au închinat viţelului mort de aur, dar azi, la suflarea vântului, s-a prăbuşit şi nu mai e nicăieri. Au îmbrăcat haine strălucitoare, dar s-au topit şi sunt goi, de ruşinea tuturor. Şi asta fără să-şi dea seama. Toată frumoasa şi înălţătoarea atmosferă din familii s-a dus. Ce tragedie!
Îngerul în straie de lumină nu mai vine din cer, iar cei de pe pământ trebuie să poarte lumina, mulţi au devenit ei înşişi întunericu, iar poporul bâjbâie, nu zăresc nici o licărire. Este întuneric beznă. Criza nu e financiară ci spirituală. Hristos Domnul Lumina Lumii este lepădat. Şi lipsa Luminii cauzează întunericul.
[...]
Însărcinarea noastră, prin Duhul Sfânt, este să purtăm nu o lumânare, ci Lumina Evangheliei unei lumi pierdute în păcat, înrobită de Satana. Ei, sărmanii, nu-şi dau seama de aceasta. La sărbători beau până nu se mai pot purta, înjură, minţesc, se înşeală, se duşmănesc, îşi bat joc de cele sfinte, sunt făţarnici, desfrânează, avortează, divorţează şi totuşi zic că ei sunt creştini. Creştinii nu au trăit în aşa păcate. Aceştia sunt creştini care populează iadul şi vor fi pe veci unde e plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Starea lor sărmanii, este mult mai gravă încât nu se poate descrie.
[...]
Creşterea în har o ai numai printr-o relaţie bună cu Tatăl. Cum este atârnarea ta de Domnul? Cât timp petreci cu El? Primeşti tu mesajul de la El? Sau îl culegi din cărţi sau de pe internet? Aceasta are mare importanţă. Şi nu uitaţi că Domnul dă har celor smeriţi.
Poate pe pământ nu ne vom mai întâlni niciodată, căci eu sunt foarte bătrân, sunt în al 93-lea an, dar doresc să fiţi uriaşi în câştigarea sufletelor pentru Hristos Domnul.
În glorioasa Lui slujire, bătrânul vostru frate, Pit Popovici”
