Zece dovezi ale venirii Domnului! (partea a doua)

Asa cum am spus si saptamana trecuta, nu imi place sa postez munca altuia, insa daca este ceva ce merita sa cunoastem, ceva care cu siguranta ne poate schimba traiectoria...atunci trebuie sa o facem.

Zilele trecute prezentam cinci din cele zece dovezi care ne arata ca venirea Domnului nostru Isus Hristos este iminenta.

Astazi vom vedea si urmatoarele cinci dovezi care ne arata ca timpul e pe sfarsit, iar nepasarea nu isi are nici locul si nici momentul potrivit.

-------------------------------

Wow, cu adevărat Dumnezeu l-a folosit pe James MacDonald în mod deosebit, pentru a ne provoca, prin acest mesaj special, pe cât de dur și direct, pe atât de adevărat și Biblic.
Vă încurajez să-l citiți (iar pentru cei ce înțelegeți engleza, să-l ascultați) și să-l dați mai departe. Dacă cei mai mulți dintre marii lideri evanghelici din America se abțin, în aceste momente să-și prezinte poziția lor față de evenimentele ce se perindă (vizita Papei, uciderea celor 8 studenți creștini din Oregon, etc.) James MacDonald este foarte direct și nu face absolut deloc rabat de la realitate.
Cu toții trebuie să ne pregătim pentru ce poate veni mai rău peste planeta Pământ, dar evenimente care vor aduce o eliberare pentru credincioșii adevărați.
Marele evanghelist DL Moody, spunea înainte de plecarea de pe acest pământ, următoarele:
„ÎNTR-O ZI PRESA, RADIOUL, TELEVIZIUNILE, VOR VORBI DESPRE MOODY CĂ A MURIT. VOI SĂ NU CREDEȚI, FIINDCĂ EU ABIA ATUNCI VOI ÎNCEPE SĂ TRĂIESC CU ADEVĂRAT!”
Cred că cei care mor în zilele noastre, ca martiri, dacă ar fi să se întoarcă înapoi măcar pentru câteva secunde, ne-ar spune aceleași lucruri.
Nu avem pentru ce să ne speriem de situația actuală de pe mapamond și nici de ce va mai urma, doar să ne pregătim din inimă pentru a fi gata să-L întâlnim pe Regele și Salvatorul nostru, Isus Cristos, cu care vom fi împreună fericiți pentru totdeauna. Slavă Lui.
-mike olari-

Traducerea mesajului video, în limba română

Vreau să vă spun că sunt extrem de fericit să vă văd pe toți, azi în Casa Domnului și mă bucur mai ales că toate campusurile noastre sunt pline cu oameni care Îl laudă pe Dummnezeu.
continuarea AICI

Hrana ta zilnica!

8 OCTOMBRIE
Fapte 23.16-35
De astă dată nu-L mai vedem pe Domnul intervenind în mod miraculos, ca la Filipi (cap. 16.26) sau ca în cazul lui Petru (cap. 12.7), pentru a-Şi elibera slujitorul. El conduce evenimentele folosindu-Se de tânărul nepot al apostolului, de calitatea de cetăţean roman a lui Pavel, precum şi de dispreţul orgolios al comandantului roman faţă de iudei... cărora, fără îndoială, era mulţumit să le joace o farsă. Domnul promisese slujitorului Său că el va da mărturie la Roma (v. 11). Toate uneltirile vrăjmaşilor lui nu-1 vor putea deci împiedica; mai degrabă vor contribui la aceasta, pentru că, într-adevăr, ameninţările lor îl vor determina pe Lisias să-1 trimită pe Pavel sub bună escortă la Cezareea - portul în care apostolul debarcase

cu puţin înainte - salvându-1 astfel de comploturile iudeilor fanatici. Odată cu prizonierul, Lisias trimite şi o scrisoare către guvernatorul Felix. Observăm cum expune cazul într-un mod avantajos pentru el, ascunzând greşeala pe care era pe cale s-o comită (v. 27; cap. 22.25). 

Cu toate acestea, vina păgânilor aproape că păleşte alături de vinovăţia grozavă a iudeilor. Cei patruzeci de asasini legaţi cu blestem nu şi-au putut ţine, evident, jurământul şi, prin aceasta, au chemat asupra capetelor lor acest blestem cu care se blestemaseră (v. 14).

Hrana ta zilnica!

7 OCTOMBRIE
Fapte 23.1-15
Comandantul tot nu-şi explică furia iudeilor împotriva unui om căruia nu-i găseşte nimic de reproşat. Pentru a se lămuri, aduce prizonierul înaintea sinedriului. Un cuvânt abil al lui Pavel (dar oare era el rostit prin Duhul?) atrage de partea sa partida fariseilor. Învierea lui Isus Hristos era fundamentul doctrinei sale şi, indirect, cauza împotrivirii iudeilor. Pavel însă nici nu mai are ocazia să pronunţe numele Mântuitorului său; a aruncat acest măr al discordiei între adversarii tradiţionali - fariseii şi saducheii — şi „o mare tulburare" se şi stârneşte în sinedriu. încă o dată, comandantul trebuie să-1 pună pe Pavel în siguranţă.
După toate aceste evenimente însă, apostolul, singur şi dscurajat, are nevoie de reconfortare. Domnul însuşi îi face o vizită şi stă lângă slujitorul Său (v. 11). Fără niciun reproş - dimpotrivă, recunoaşte mărturia curajoasă pe care Pavel tocmai a dat-o la Ierusalim - El îl mângâie şi îi aduce aminte de adevărata lui misiune: de a vesti mântuirea nu iudeilor, ci naţiunilor. 

Va pleca la Roma cu această ţintă.
De am putea face şi noi neîntrerupt experienţa că „Domnul este aproape" şi că nu trebuie să ne îngrijorăm „de nimic" Filipeni 4.5,6; 2 Timotei 4.17)!

Hrana ta zilnica!

6 OCTOMBRIE
Fapte 22.12-30
Noul convertit a pus două întrebări care se completau una pe alta: „Cine eşti, Doamne?" (v. 8) şi „Ce să fac, Doamne?" (v. 10). Cel de-al doilea răspuns îi este dat prin Anania, care adaugă: „Şi acum, ce zăboveşti!" (v. 16).
Trei ani mai târziu, la Ierusalim, Pavel are privilegiul de a-L vedea pe „Cel Drept" şi de a primi porunci din gura Sa (v. 17...). El însuşi dorise să lucreze printre iudei, socotind că mărturia lui ar fi fost cu atât mai puternică, cu cât era cunoscut anterior ca un duşman înverşunat al adevărului (v. 19,20). El însă fusese pus deoparte pentru lucrarea printre naţiuni (Galateni 1.15,16).
Versetul 18 este de netăgăduit. Iudeii n-au primit niciodată mărturia apostolului. Comandantul este nevoit să-1 scape din nou pe Pavel de furia gloatei. In momentul când va fi supus torturilor, Pavel declară, ca şi în capitolul 16.37, că esie născut cetăţean roman. In Filipeni 3, considerând toate lucrurile ca o pierdere (Filipeni 3.7,8), avea să pună în valoare un alt drept de cetăţenie: cerească (Filipeni 3.20). Pe aceasta nimeni nu o are prin naştere. Şi nici nu poate fi cumpărata cu bani (v. 28). Această cetăţenie o au numai aceia care au fost născuţi din nou (loan 3.3).

Hrana ta zilnica!

5 OCTOMBRIE
Fapte 21.33-40; 22.1-11
Pavel a fost smuls din violenţa mulţimii prin intervenţia comandantului garnizoanei romane. Acesta, după ce mai întâi l-a confundat cu un răufăcător vestit, s-a mai domolit, auzindu-1 vorbind greceşte, şi i-a permis să se adreseze poporului. In faţa poporului care păstra o linişte solemnă, Pavel aminteşte că el avea, într-adevăr, un trecut foarte vinovat, dar într-un sens cu totul opus celui la care se gândeau iudeii. Înzestrat cu calităţi şi cu avantaje puţin întâlnite,... „evreu din evrei; după lege, fariseu" (Filipeni 3.5), reputaţia sa era a unui om pios şi fără pată. Insă zelul său religios, asemănător celui care-i anima pe capii acestei mulţimi, 1-a condus, în ciuda avertismentelor învăţătorului său Gamaliel, la a lupta împotriva lui Dumnezeu (v. 3; cap. 5.39). „Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu II persecuţi" (v. 8) este răspunsul cutremurător pe care l-a auzit din cer. Atingându-se de aceşti sărmani creştini, persecutându-i până la moarte, el de fapt lupta împotriva Fiului lui Dumnezeu.
Dar, în loc să-1 pedepsească pentru îndrăzneala lui nelegiuită, Domnul, în acelaşi timp în care îi reda vederea, îi deschidea şi ochii inimii (Efeseni 1.18), făcând din acest om pus deoparte încă de la naştere un instrument credincios pentru El.

Hrana ta zilnica!

4 OCTOMBRIE
Fapte 21.15-32
Pentru a ajunge din Grecia la Roma, apostolul îşi propusese să treacă ... prin Ierusalim! (cap. 19.21). In pofida acestei abateri inoportune, „voia Domnului" se va împlini (v. 14). Doar calea pe care ne-o alegem singuri nu este niciodată simplă; ne putem aştepta să întâlnim pe ea tot felul de complicaţii. Pavel este invitat de bătrânii de la Ierusalim să «iudaize-ze», pentru a-i linişti pe credincioşii iudei, şi astfel se găseşte antrenat într-un mod contrar învăţăturii sale.

 Ce încurcătură penibilă pentru el!

 Încă o dată vedem cât de mult erau legaţi creştinii de la Ierusalim de religia lor iudaică. Ei încercau să pună vinul nou în burdufuri vechi (Matei 9.17). Acestor israeliți zeloşi pentru lege, Iacov, menţionat în versetul 18, le vorbeşte despre o „lege a libertăţii şi despre „religia curată şi neîntinată" (Iacov 1.27; 2.12) care constă nu într-o „curăţire" a trupului (v. 24), ci în „a se păstra neîntinat de lume" şi în „a-i cerceta" pe cei necăjiţi „în necazul lor".
Pavel este aici ca prins într-un angrenaj. Frecventează templul şi se supune ritualurilor cultului pentru a fi pe placul fraţilor. In zadar, de altfel, pentru că iudeii iau aceasta drept o provocare şi caută să-1 omoare, punând în mişcare „toată cetatea" (v. 30)!

Zece dovezi biblice despre venirea lui Isus!

Nu prea imi place sa postez munca altuia....insa ceea ce am citit cred ca trebuie sa fie adus la cunostinta la cati mai multi oameni si la cat mai multi crestini.
Domnul vine!


Zece dovezi biblice despre venirea lui Isus!
James MacDonald
Nu sunt vânător de senzații și nici nu sunt gata să ascult mesajele celor care și-au făcut un scop din a depista și a prezice ziua Venirii Mântuitorului Isus Cristos. Mai ales, când cu toții știm că însuși Domnul Isus a spus că de fapt nici măcar El nu știe ziua aceea, ci doar Tatăl.
Totuși, când văd că cineva care nu este preocupat în mod special de ESCATOLOGIE și dintr-o dată renunță la lecțiile deja programate a fi predicate în mod normal în biserică și dedică două duminici pentru un mesaj pe care-l consideră special primit din partea Domnului, atunci este clar că acest om merită ascultat.
După ascultarea acestui mesaj, am fost profund mișcat nu numai de felul convingător în care a fost prezentat, dar mai ales de exactitatea biblică a evenimentelor actuale care se perindă să se întâmple în fața ochilor noștri
Pentru a fi auzit de cât mai mulți oameni, am decis să-l traducem și în limba română.

Continuarea  aici http://family2fam.com/2015/10/02/james-macdonald-zece-dovezi-biblice-despre-venirea-lui-isus/

In zilele lui Noe, Lot si in zilele noastre !

Vroiam sa asez cateva ganduri, insa fiind ziua mea libera sunt de servici la bucatarie. Asa ca mi-am zis...mai bine ascult un mesaj. Am ascultat mai multe, insa cred ca mesajul fr. Luigi Mitoi merita sa fie ascultat si luat aminte la el, atat de mine cat si de tine, dragul meu cititor. 

Asa ca daca nu ai timp sa citesti in aceste momente, asculta acest mesaj in tip ce iti faci treburile la bucatarie sau poate stai intr-un fotoliu sorbind un ceai sau cafea.

Merita ascultat, dar nu numai...ci pus si in practica vietii noastre, altfel ramanem niste bieti ascultatori!

Hrana ta zilnica!

3 OCTOMBRIE
Fapte 21.1-14
Dragostea frăţească se manifestă pe tot parcursul acestei călătorii (v. 1,6,12...). La Tir, ca şi la Milet, Pavel se desparte de fraţii săi după ce s-au rugat împreună în genunchi pe mal (v. 5; cap. 20.36,37). Duhul subliniază aici prezenţa copiilor, atât de dorită în adunări!
La Cezareea, Pavel este găzduit la Filip, care se stabilise acolo după ce predicase în toate cetăţile începând cu Azot (între care, fără îndoială, Lida şi Iope: cap. 8.40; 9.32,36).
Fiicele lui făceau o lucrare bună pentru Domnul, pe care totodată nu o exercitau în adunare 

(1 Corinteni 14.3,34).
Ceea ce-1 conduce pe apostol în această călătorie sunt afecţiunile lui, întotdeauna la fel de înflăcărate pentru cei din poporul său. El era purtătorul darurilor de la adunările din Macedonia şi Ahaia şi se bucura să le ducă el personal la Ierusalim (Romani 15.25...). Dar el nu tine cont nici de avertismentele Duhului (v. 4), nici de cele ale profetului Agab (v. 11; vezi cap. 11.28), nici de rugăminţile fraţilor (v. 12). Nu ne putem permite să-1 judecăm. Această istorisire însă ne este lăsată ca să ne înveţe că, neascultând decât de sentimentele sale, chiar dacă acestea sunt bune, până şi un apostol poate să se abată de la calea dependenţei. Este o lecţie serioasă pentru fiecare dintre noi.

Miscarea de rugaciune non-stop ia amploare in China

Suntem noi oare gata ?

Intr-adevar in ultima perioada nu prea reusesc sa scriu prea mult pe blog.... nicidecum atat cat mi-as dori. Motive...sunt multe, cand nu-i una e alta...si cand nu e alta, e cealalta, si tot timpul cel rau cauta sa-mi rapeasca ce este mai pretios....adica timpul. Bineinteles ca de fiecare data gasesc scuze si ma consolez spunandu-mi cumva....acesta este destinul meu, familie, servici, barbat, copii, nepoti, etc, si cred ca tot la fel ca mine sunt si altii spunand si invocand tot felul de scuze si motive in ceea ce priveste timpul  dedicat lui Dumnezeu.

In toata aceasta truda si lupta cu mine insami, de foarte multe ori mi-am promis sa fiu un Iacov care ii spune lui Dumnezeu:„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” 

Bineinteles ca nu ma refer la binecuvantarile materiale, caci stiu bine ca toate sunt trecatoare si sunt goana dupa vant, vorba lui Solomon, ci ma refer la binecuvantarile spirituale pe care le da Dumnezeu.

De prea multe ori am venit inaintea Lui si am cerut sa ma binecuvinteze doar in nevoile mele. Venim, asa cum mergem  la ”URGENTA” cand ne este rau, ”Doamne ajuta-ma, Doamne fa-mi, Doamne scapa-ma, Doamne da-mi si daca poti Doamne cat mai urgent...ca n-am timp sa astept.

Nu stiu daca mai vin si altii la Dumnezeu asa...insa eu am venit si m-am saturat sa ma tot  prezint inaintea lui Dumnezeu doar pentru a cere sa-mi faca o viata cat mai, ”fara probleme sau dileme”

Iacov a avut o lupta in aceea zi, avea nevoie de o schimbare in viata sa,  pana la aceea zi Iacov a inselat, a trisat, a excrocat pe fratele sau si chiar daca in urma binecuvantarilor tatalui sau a fost binecuvantat material, n-a fost indeajuns. Iacov vroia sa obtina o noua  binecuvantare.M-am intrebat de foarte multe ori, atunci cand a zis Iacov aceste cuvinte,
„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta ”, oare la ce s-a referit?

Vroia sa fie pe deplin convins ca va avea binecuvantare cat va trai daca-si va pune mana pe el aceea fiinta divina sau intr-adevar dorea o schimbare in viata sa si vroia o binecuvantare cereasca?

Mi-e greu sa cred ca se gandea la schimbare, mai degraba parea ca cere binecuvantarea ca o protectie.

Numai ca Dumnezeu nu i-a dat binecuvantarea asa cum a vrut el, ci Dumnezeu l-a schimbat la aceea intalnire si fizic si divin.Iacov a pierdut batalia cu Dumnezeu, insa a castigat o viata noua.

Cred ca  o asemenea schimbare si transformare avem nevoie cu totii. Mergem zilnic la biserica, spunem rugaciuni mai lungi, mai scurte, in functie de timpul disponibil, cerem binecuvantari, vrem sa fim atinsi....si suntem atinsi, insa culmea....schimbarea nu se produce.

Cred ca este momentul unei schimbari, a urcarii unei noi trepte in relatia cu Dumnezeu. Dumnezeu ne va da daca o cerem, insa intotdeauna in aceasta situatie trebuie sa fim gata sa acceptam cerintele lui Dumnezeu.

Suntem noi oare gata ?

Sunt cerintele Lui, oare prea mult pentru mine?

 

Hrana ta zilnica!

2 OCTOMBRIE
Fapte 20.17-38
La Milet, Pavel îi cheamă pe bătrânii adunării din Efes pentru a le da recomandările sale şi pentru a-şi lua rămas-bun. Le aminteşte ce a fost lucrarea lui printre ei şi exemplul pe care şi l-a fixat ca să li-1 dea. Îi avertizează cu privire la pericolele dinăuntru (v. 29) şi de afară (v. 30) care ameninţă adunarea. Cum să le facă faţă? Îi îndeamnă la veghere (v. 31), dar mai presus de toate îi încredinţează harului lui Dumnezeu (v. 32). În ce-1 priveşte, apostolul nu are decât un singur gând: să termine în credincioşie alergarea lui (este a lui personală; comp. cu 2 Timotei 4.7), precum şi „lucrarea" (aceasta este a Domnului). Viaţa lui nu mai are alt sens şi el este gata să o sacrifice pentru această Adunare pentru care vărsase deja multe lacrimi (v. 19,31; Coloseni 1.24). Dar ce erau acestea faţă de valoarea infinită pe care ea o are înaintea lui Dumnezeul Pe El L-a costat nu mai puţin decât sângele Propriului Său Fiu (v. 28; 1 Petru 1.19). Apostolul găseşte în acest preţ incomensurabil motivul devotamentului său şi îl reaminteşte administratorilor de la Efes, pentru a sublinia responsabilitatea lor.
În încheiere, Pavel aminteşte imul dintre cuvintele Domnului Isus: „Este mai ferice să dai, decât să primeşti" (v. 35). Să-1 putem pune şi noi în practică, imitându-L pe Acela care ne-a dat totul!

Hrana ta zilnica!

1 OCTOMBRIE
Fapte 20.1-16
Manifestarea ostilă de la Efes îl conduce pe Pavel la a părăsi această cetate (comp. cu Matei 10.23). După ce s-a dus în Grecia, trecând prin Macedonia, se întoarce pe acelaşi drum şi ajunge la Troa. Istorisirea care urmează (v. 7-12) confirmă că cina se celebra, ca şi astăzi, în ziua întâi a săptămânii. Suntem şocaţi de somnul lui Eutih din timpul predicării apostolului. Dar oare nu ne vorbeşte Pavel şi nouă atunci când citim epistolele lui? Câtă atenţie acordăm noi acestora? Accidentul grav care se produce ne arată, din punct de vedere moral, unde poate conduce indiferenţa faţă de Cuvânt: la cădere şi la o stare de moarte. Harul lui Dumnezeu însă face aici o minune care oferă mângâiere.
Privind această scenă, ne putem gândi prin analogie la istoria Bisericii responsabile. Somnul ei, căderea ei şi moartea ei aparentă sunt rezultatul neglijării învăţăturii apostolilor. 

Totuşi, Domnul a îngăduit o trezire, urmată de hrănire și de mângâierea alor Săi, în aşteptarea zorilor marii plecări (v. 11).
Pavel părăseşte Troa, mergând „pe jos". Se alătură prietenilor săi la Asos, de unde reia calea mării spre Ierusalim.

Hrana ta zilnica!

30 SEPTEMBRIE
Fapte 19.23-41
Se afla la Efes un templu încărcat de splendoare, închinat zeiţei Diana, socotit printre faimoasele «şapte minuni ale lumii antice». Vizitarea acestui templu, precum şi miniaturile de argint vândute acolo ca amintiri aduceau mari venituri artizanilor cetăţii. Şi, cum predicarea evangheliei nu putea să ducă decât la declinul comerţului lor, îi vedem pe aceşti meşteri cum se asociază pentru a-şi susţine interesele, dând, cu ipocrizie, un pretext religios acţiunilor lor (comp. cu Apocalipsa 18.11). Este atât de trist să vedem că încă si astăzi multe persoane, în loc să caute cu stăruinţă adevărul, sunt preocupate de prosperitatea lor materială (v. 25) sau de părerile altora!
Zgomote imense se înalţă în favoarea zeiţei ... acestea doar pentru a demonstra că era incapabilă să arate câ este „mare" şi deci că nu se putea apăra singură (comp. cu 1 împăraţi 18.26-29).
Deşi se crede mai evoluată şi mai luminată ca altădată, lumea n-a făcut altceva decât să-şi schimbe zeii, în timp ce inimile nu s-au schimbat. Mulţimile astăzi se închină idolilor stadioanelor, ai spectacolelor şi ai muzicii... şi îi urmează, pentru că pe aceştia îi găsesc oferiţi de stăpânitorul acestei lumi, maestru în arta de a îndepărta sufletele oamenilor.

Cum să te comporti in aceste vremuri!

     Mi-am propus să ascult în fiecare seara un mesaj. Aseară am ascultat încă un mesaj al fr. Gabi Zagrean, și....bine am făcut.
      Va recomand să faceți același lucru.

Hrana ta zilnica!

29 SEPTEMBRIE
Fapte 19.1-22
Credincios promisiunii făcute (cap. 18.21), apostolul soseşte la Efes, capitala provinciei Asia. Va rămâne aici trei ani (cap. 20.31), succedându-1 pe Apolo, în timp ce, la Corint, Apolo „udă" ceea ce apostolul sădise (cap. 18.27,28; 1 Corinteni 3.6). Nu vedem între aceşti slujitori ai lui Dumnezeu nici gelozie, nici vreun gând de revendicare a vreunui câmp special din lucrare.
Botezul lui Ioan, singurul cunoscut de aceşti efeseni, îi pregătea pe iudeii pocăiţi să primească un Mesia împărăţind pe pământ. Creştinul, dimpotrivă, are o poziţie cerească; el este pus, prin Duhul Sfânt, în relaţie cu un Hristos mort şi înviat - adevăr subliniat într-un mod cu totul special de Epistola către Efeseni.
Cuvântul Domnului „creştea şi se întărea'' (v. 20) nu numai prin minunile făcute de apostol, ci şi prin autoritatea Sa asupra inimilor. Cuvântul îi determina pe aceşti credincioşi să mărturisească ceea ce făcuseră şi să renunţe în mod public la practicile de vrăjitorie. Plini de „dragostea dintâi" (Apocalipsa 2.4), aceşti efeseni nu vor să aibă deloc comuniune cu „lucrările neroditoare ale întunericului" (Efeseni 5.11). 

Dragi prieteni, îşi arată Cuvântul lui Dumnezeu puterea în lume prin roade vizibile şi în vieţile noastre?

Cand crezi ca nu te vede nimeni....nu uita, exista Cineva care te urmareste!

Citisem undeva....o istorioara.

Bunicul unei fetiţe avea un obicei prost; seara se ducea pe câmp şi fura tot ceea ce găsea, punea în căruţă şi venea acasă.

O dată a luat-o şi pe nepoata sa pentru a ţine calul. Pe câmp, bunicul luă ce găsi, apoi veni către căruţă uitându-se în dreapta şi în stânga să nu îl vadă cineva, dar nepoata sa, din căruţă, îl întrebă:

- În sus te-ai uitat? Atunci bunicul s-a gândit îndelung la cuvintele nepoatei sale şi, de atunci, nu a mai furat niciodată.

Intrebarea mea este:

"ce facem cu acei care nu-si arunca niciodata privirea in sus si n-au nici  nepoata sau pe altcineva in jur sa-i avertizeze ca, exista un Ochi care vede tot si o Mana care contabilizeaza tot?"

Bine este ca de fiecare data, in orice situatie sau ipostaza am fi...sa ne ridicam privirea in sus si sa ne amintim ca dincolo de intinsul albastru  al cerului senin sau noros, exista Cineva care ne priveste, care ne asculta, care ne vede si nu in ultimul rand...care noteaza tot.

Merita ascultat, pentru ca si tu esti ispitit!

Hrana ta zilnica!

28 SEPTEMBRIE
Fapte 18.12-28
Uneltirile iudeilor şi acuzaţiile lor înaintea lui Galion nu-l împiedică pe Pavel să-şi continue lucrarea la Corint. Domnul îl protejează, potrivit promisiunii Sale (v. 10).
Apoi el se pune la drum, trece prin Efes, unde îi lasă pe Acuila şi pe Priscila, coboară la Ierusalim prin Cezareea, încheindu-şi, în sfârşit, la Antiohia, cea de-a doua călătorie misionară. Iar de la versetul 23 începe cea de-a treia călătorie a neobositului apostol. El trece din nou prin Frigia şi prin Galatia (vezi cap. 16.6), unde se formaseră adunări care-i vor hrăni multe temeri (Galateni 1.2; 4.11).
Chiar în acest timp soseşte la Efes un alt slujitor de-al lui Dumnezeu. Este Apolo, lucrător remarcat prin „darul vorbiri”şi prin puterea sa de a prezenta Cuvântul, consecinţe ale înflăcărării lui (v. 25) - pentru că nu poţi vorbi bine decât despre lucrurile care-ţi umplu inima (Matei 12.34,35), In plus, el îi învaţă cu râvnă şi cu îndrăzneală „cele despre Isus". Darurile personale nu-l împiedică însă pe Apolo să primească cu smerenie de la Acuila şi de la Priscila adevărurile pe care încă nu le cunoştea. 

El este prompt să asculte, de aceea lucrarea lui în Ahaia, unde se va duce după aceasta, nu va avea decât de câştigat.

O zi binecuvantata!

Mă bucur când mi se zice; „Haidem* la Casa Domnului!” 

Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime!  

Aici puteti urmariri live programul de evanghelizare din Biserica Penticostala Elim Timisoara 

http://www.elim.ro/

Hrana ta zilnica!

27 SEPTEMBRIE
Fapte 18.1-11
La Corint, Pavel are parte de bucuria de a-i întâlni pe soţii iudei, Acuila şi Priscila. Aduşi la Hristos, ei devin deosebiţi de dragi apostolului, ei fiind gata să-şi primejduiască până şi viaţa pentru el, într-o împrejurare care nu ne este relatată (Romani 16.4). Corintul era renumit pentru corupţia moravurilor şi pentru luxul său. Apostolul şi prietenii săi, nevrând să depindă de aceste bogăţii, dau un exemplu în aceasta, lucrând cu mâinile lor (1 Corinteni 9.15,18; 2 Corinteni 11.8,9).
In faţa împotrivirii iudeilor, Pavel se „dezleagă" de responsabilitatea sa vizavi de ei şi le afirmă că se întoarce spre naţiuni (v. 6). Romani 9.2-5 ne ajută să înţelegem însă cât suferă pentru că trebuie să le vorbească astfel. Dar Domnul îşi încurajează slujitorul, descoperindu-i că, dacă poporul Său pământesc nu răspunde potrivit aşteptărilor Sale, El are în această cetate „mult popor" pentru cer (v. 10). Într-adevăr, din această cetate depravată, El Se va bucura să strângă un mare număr de credincioşi, după cum confirmă cele două epistole care le vor fi adresate.

 Încă o dovadă că nici bogăţiile, nici plăcerile din această cetate în care nu lipsea nimic nu pot satisface adevăratele nevoi ale inimii omului!

Hrana ta zilnica!

26 SEPTEMBRIE
Fapte 17.16-34

Rămas singur la Atena, Pavel nu este absorbit de monumentele şi de sculpturile sale. Are inima strânsă şi indignată, descoperind că această cetate, renumită pentru cultura sa, este plină de o idolatrie atât de cumplită. In piaţa publică, Pavel întâlneşte filosofi din diferite şcoli, vestiţi în toată lumea pentru înţelepciunea lor. Inteligenţa i-a fost dată omului pentru a putea discerne puterea veşnică şi divinitatea Creatorului său (Romani 1.20); însă ignoranţa acestor minţi luminate confirmă că „lumea prin înţelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu" (1 Corinteni 1.21). El este în mijlocul lor un „Dumnezeu necunoscut' (v. 23). Începând cu «începutul», Pavel le vorbeşte despre „Domnul cerului şi al pământului" (v. 24), care S-a descoperit de atunci nu numai prin creaţie, ci şi prin răscumpărare. Acest Dumnezeu suveran „porunceşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiascâ" (v. 30). În felul acesta, nimeni (cu atât mai mult tu!) nu poate pretinde că această poruncă divină nu este pentru el.
Curiozitatea intelectuală nu are nimic comun cu adevărata nevoie a sufletului. Unii dintre ascultători îşi bat joc de Pavel în mod deschis; alţii amână pe mai târziu examinarea acelor chestiuni. Totuşi, câţiva cred. Acestea sunt cele trei efecte ale evangheliei atunci când ea este predicată şi astăzi încă o dată.

Drepturile lui Dumnezeu

Un mesaj pe care vi-l recomand!

Rugaciunea are putere!

O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie.
S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat dacă nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente.
I-a explicat cu glas ușor că soțul ei este foarte bolnav, că nu poate munci, și că au și sapte copii, care trebuie hrăniți.
Băcanul, a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat magazinul său. Având însă în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.
Băcanul însă îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său.
Lângă tejghea se mai afla încă un client, care a auzit discuția dintre cei doi.
Clientul făcu câțiva pași înainte și îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa.
Băcanul răspunse parcă în silă:
Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Femeia a răspuns: Da, domnule.
Bine, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfă de aceeași greutate cu lista dumitale.
Femeia, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geantă și scoase o bucățică de hârtie pe care scrise ceva în grabă.
Apoi puse cu grijă bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată.
Ochii băcanului și ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia.
Băcanul, privind la cântar, s-a întors ușor către client și îi spuse mormăind: Nu-mi vine să cred!
Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, așa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încăput nimic. Băcanul ședea privind cu dezgust.
În fine, smulse bucățica de hârtie de pe cântar, și o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era o rugăciune, care spunea aşa:
“Iubite, Doamne, Tu imi cunoști nevoile, așa că eu le pun în mâinile Tale”.
Băcanul îi dădu femeii alimentele și privea în continuare tăcut şi înmărmurit. Femeia îi mulțumi și plecă din magazin.

***************************

*********************

Si eu si tu avem nevoi si Dumnezeu este Acela care ni le cunoaste. Multi spun..."de ce sa-I mai spun Domnului problema mea, pentru ca El oricum o cunoaste..."

Da, El o cunoaste, insa El nu este obligat sa ne aduca si rezolvare.

Rezolvare la problemele noastre vom primi doar daca venim inaintea Lui cu credinta si in acelasi timp cu umilinta, cerand sa se implice in problema noastra.

Daca incredintam problema noastra in mana Lui, rezultatul va fi peste asteptarile noastre, pentru ca lui Dumnezeu Ii place sa ne surprinda intotdeauna si El rasplateste celui ce crede.

In rugaciunea "Tatal nostru", suntem invatati sa cerem "painea noastra cea de toate zilele", ori iata ca Dumnezeu ne asigura painea nu doar pentru o zi, ci pentru mult mai multe.

Crezi tu ca problema ta cea grea Dumnezeu nu o cunoaste?  Sau crezi ca n-o poate rezolva?

 Cu siguranta! Dar vino inaintea Lui si spune-I ce te apasa. 

Crede si multumeste-I ca si cum ai si primit rezolvarea!

Hrana ta zilnica!

25 SEPTEMBRIE
Fapte 17.1-15
De la Filipi, Pavel şi însoţitorii săi merg la Tesalonic, o altă cetate a Macedoniei. Câţiva iudei şi mulţi greci, printre care femei de seamă, primesc Cuvântul care le este vestit (1 Tesaloniceni 1.5). Cea mai mare parte dintre iudei însă, ei înşişi stârniţi de Satan, agită poporul împotriva evangheliştilor. Nu ezită să recurgă la ajutorul unor oameni fără căpătâi, pe care de altfel îi dispreţuiau (v. 5), nici să aducă înaintea magistraţilor argumentul folosit cândva în faţa lui Pilat: „Nu avem împărat decât pe Cezarul!" (v. 7; loan 19.15).
Timpul petrecut de Pavel la Tesalonic a fost deci scurt: aproximativ trei săptămâni. Dumnezeu însă 1-a permis aşa în folosul nostru. Pentru că, prin aceasta, apostolul s-a văzut obligat să-şi completeze învăţătura prin două epistole, atât de bogate în învăţăminte pentru noi toţi!
La Bereea, iudeii dau dovadă de mai multă nobleţe şi corectitudine. In loc să se lase orbiţi de invidie (comp. cu v. 5), ei caută să-şi întărească credinţa, cercetând zilnic Cuvântul, Căruia îi recunosc autoritatea supremă (v. 11; comp. cu loan 5.39). Nu ştim cum să-i îndemnăm îndeajuns, pe fiecare dintre tinerii noştri cititori, să urmeze acest exemplu (prezentat în special în pasajele pe care le cităm). Acesta este scopul - ca şi titlul - acestor scurte meditaţii zilnice.

Din nou Mecca in atentia intregii lumi!

Dupa ce in 11 septembrie s-a intamplat la Mecca o tragedie in care 107 persoane si-au pierdut viata prabusindu-se  o macara peste una dintre marile Moschee din Mecca, iata o noua tragedie s-a intamplat astazi. 

Toate privirile sunt indreptate acolo spre evenimentele care tin de Orientul Mijlociu.

Musulmanii din intreaga lume s-au adunat la Mecca la marele pelerinaj organizat in fiecare an. Numai ca o alta tragedie s-a abatut asupra lor. O busculada produsa la Mina, o suburbie a orasului Mecca, a facut ca 220 de musulmani sa-si piarda viata si inca 400 sa fie raniti. Acesta este bilantul pana la aceasta ora, dar numarul lor este in crestere.Incidentul a avut loc intr-o zona unde sunt amenajate mii de corturi care adapostesc pelerinii.

Hrana ta zilnica!

24 SEPTEMBRIE
Fapte 16.16-40
Vindecarea slujnicei însufleţite de un duh satanic are drept urmare, pentru cei doi slujitori ai lui Dumnezeu, torturări şi închisoare. Ce primire ciudată în Macedonia! - ar fi fost ei îndreptăţiţi să gândească, după ce fuseseră chemaţi aici ca „să ajute" (v. 9). Dar Pavel pune în practică ceea ce mai târziu le va recomanda creştinilor din această cetate: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul" (Filipeni 4.4). Plin de răni, el este capabil, împreună cu Sila, să cânte în închisoare. Cu siguranţă că niciodată acele ziduri sinistre nu mai răsunaseră de asemenea ecouri! De asemenea, ce mărturie dădeau acele cântări în faţa celor care le ascultau! Cu cât împrejurările noastre vor fi mai dificile, cu atât mai mult pacea şi bucuria noastră le vor vorbi celor din jur!

 Şi adesea tocmai de aceea ne trimite Domnul necazuri.
La această mărturie autentică, Domnul o adaugă pe a Sa, eliberându-i pe întemniţaţi. Tremurând în totul, temnicerul strigă: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?". Răspunsul, minunat de simplu, se adresează oricărui suflet neliniştit: „Crede în Domnul Isus ..." (v. 30,31). Apoi bucuria umple casa aceasta.
După această noapte memorabilă, apostolii sunt eliberaţi în mod oficial şi părăsesc cetatea, nu fără a-i îndemna din nou „pe fraţi".

Prin probleme....dar fara probleme!

Ma gandeam la Petru....

„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape”. 

Eu sunt Petre...vino!

 Si Petru a pornit prin credinta. Cu privirea tinta la Domnul Isus, Petru pasea pe ape....

Si a mers...si a mers, pana ce si-a luat privirea de la Domnul si s-a uitat la valuri. In acel moment, Petru incepea sa se scufunde.

Nu stiu care este valul din jurul tau, dar stiu care sunt valul din jurul meu, pentru ca toti avem cate un val.

Si mai stiu un lucru....atata timp cat avem privirea tinta la Domnul Isus, si nu coboram privirea la  valul din jur....vom pasi prin probleme...."fara probleme". Daca  coboaram ochii nostri spre val (probleme), atunci ne vom scufunda, vom intra din val in val.

 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el, spune Cuvantul.

Crestinii sunt pe ultima suta, vorba fratelui Mihai Sarbu... alergarea e pe  sfarsite, insa aceasta ultima suta....e cea mai grea.

Suntem obositi, suntem fara putere, incepem sa ne impiedicam, picioarele nu ne mai tin, cadem din cand, incercam sa ne ridicam, reusim... ne impiedicam iarasi, din nou ne ridicam, picioarele ne lasa, incepem sa ne taram, unii pe coate si genunchi, altii cedeaza si renunta...altii lupta, in fata Hristos sta cu cununa in mana, pregatit sa ne-o puna pe cap. Unii privesc la El, altii au ochii la cununa....altii n-au putere sa-si tina macar capul in sus.

Tu unde privesti...?

 

Vizita care aduce schimbarea....

Oare dupa aceasta zi....lucrurile vor fi la fel?

Ma indoiesc !

Asteptam si vom vedea ce va urma....

Hrana ta zilnica!

23 SEPTEMBRIE
Fapte 16.1-15
Pavel se întoarce la Derbe şi la Listra, unde se formaseă adunări în urma primei lui călătorii. Acolo facem cunoştinţă cu tânărul Timotei, al cărui nume înseamnă „onorat de Dumnezeu". El fusese crescut în învăţătura Sfintelor Scripturi de o mamă şi de o bunică evlavioase (2 Timotei 1.5 şi 3.15). Ce fericită pregătire pentru serviciul pe care-1 va împlini de acum încolo împreună cu apostolul, „ca un copil pentru tatăl său" (Filipeni 2.22)! Exprimarea folosind persoana întâi plural, începând cu versetul 10, ne ajută să înţelegem că Luca, autorul cărţii, este de acum cu ei. Privind harta, înţelegem că, după ce au încercat să meargă în stânga provinciei Asiei (zona Efesului), apoi în dreapta, în Bitinia, apostolul şi însoţitorii săi au fost chemaţi de Duhul drept înaintea lor, în Macedonia, de cealaltă parte a Mării Egee. În faţa uşilor închise, slujitorul ascultător trebuie să se ferească de a insista şi să aştepte îndrumări de sus.
Filipi este deci prima cetate din Europa care a auzit Evanghelia; iar prima întoarcere la Dumnezeu menţionată este cea a Lidiei. Domnul îi deschisese inima ca să ia aminte... 

Să cerem Domnului să o deschidă şi pe a noastră şi să ne păzească de tot ce ne-ar abate atenţia, ori de câte ori ne este prezentat Cuvântul.

Hrana ta zilnica!

22 SEPTEMBRIE
Fapte 15.22-41
Apostolii şi bătrânii adunaţi la Ierusalim se ocupă cu sârguinţă de problema care le este pusă înainte. Toată adunarea este de acord cu concluziile lui Iacov (v. 22,25). Şi scrisoarea pe care o trimit prin Iuda şi prin Sila îi va linişti şi îi va mângâia pe fraţii din Antiohia care fuseseră tulburaţi (v. 24). În acelaşi timp, vizita celor doi slujitori ai lui Dumnezeu contribuie mult la zidirea adunării (v. 32). Astfel, eforturile vrăjmaşului de a aduce tulburare şi dezbinare produc, în final, tocmai efectele opuse. Credinţa ucenicilor a fost întărită şi legăturile comuniunii între adunări a devenit şi mai strânsă; încă o dată cel rău a fost înşelat în lucrarea lui (Proverbe 11.18).
Toate neînţelegerile fiind puse la punct, lucrarea Domnului poate fi reluată. Grija plină de afecţiune a lui Pavel penntru adunările constituite în urma primei sale călătorii îl angajează la a o întreprinde pe a doua, pentru a vedea „cum se află" fraţii din punct de vedere spiritual (comp. cu 2 Corinteni 11.2S), De astă dată însă, Barnaba nu va mai merge cu Pavel, din cauza unei neînţelegeri legate de Marcu, nepotul lui Barnahii, Mai târziu, Marcu va recâştiga încrederea apostolului şi îi va fi „folositor pentru slujbă" (Coloseni 4.10; 2 Timotei 4.11).

Ziua ispășirii și întoarcerea Domnului la poporul Său!

Hrana ta zilnica!

21 SEPTEMBRIE
Fapte 15.1-21
Credincioşii de origine iudaică care compuneau adunările de la Ierusalim şi din Iudeea s-au arătat foarte bucuroşi când au aflat de convertirea naţiunilor; unii însă credeau că,
pentru a deveni cineva creştin, mai întâi trebuia să se facă iudeu: adică să fie circumcis şi să se supună legii. Pavel şi Barnaba înţeleg imediat pericolul acestui raţionament; este acelaşi cu acela care, mai târziu, îl va obliga pe apostol să le trimită galatenilor o scrisoare severă. Întoarcerea la robia legii - le spune el - nu înseamnă altceva decât a fi căzut din par (Galateni 5.1-6). Această chestiune risca să producă dezbinare la Ierusalim şi la Antiohia. Dumnezeu însă conduce totul pentru ca ea să fie dezbătută la Ierusalim şi astfel să fie păstrată unitatea adunării. Petru şi apoi Iacov iau cuvântul şi confirmă că naţiunile şi iudeii sunt mântuiţi într-unui şi acelaşi fel: prin harul Domnului Isus (v. 11). Trebuie să se păzească fie înrobiţi sau tulburaţi de „cunoştinţe elementare slabe şi sărăcăcioase" (Galateni 4.9). Există totuşi porunci pe care Domnul le menţine, pentru că ele sunt anterioare poporului Israel; sunt valabile pentru toate timpurile şi pentru toate creaturile.

 Astfel, abţinerea de la sânge datează de la potop (Geneza 9.4), iar respectarea căsătoriei, de la creaţie plate. (19.4-8).

Hrana ta zilnica!

20 SEPTEMBRIE
Fapte 14.1-28
La Iconia, Cuvântul produce acelaşi dublu efect ca şi în cazul precedent: credinţa, în dreptul unui mare număr, şi împotrivirea, la alţii. In ce-i priveşte pe apostoli, ei vorbesc cu îndrăzneală; şi care este secretul curajului lor? Ei se sprijină pe Domnul, care şi lucrează împreună cu ei, întărindu-le cuvintele prin semne şi minuni (comp. v. 3 cu Marcu 16.20). Vindecarea făcută la Listra - după ce apostolii fuseseră izgoniţi din Iconia - produce o impresie foarte puternică asupra acestor sărmani păgâni. Ei se pregătesc să se închine ca unor dumnezei în faţa acestor oameni care, cu o zi înainte, în altă parte, erau căutaţi pentru a fi ucişi cu pietre. In ochii apostolilor, aceasta era cum nu se poate mai rău. Îngroziţi, îi invită pe aceşti idolatri să se întoarcă spre Dumnezeul cel viu (comp. cu cap. 12.22,23). Sentimentele mulţimii rezistă însă o nimica toată. Iudeii veniţi din Iconia reuşesc repede să le câştige, astfel că, atunci când aruncă cu pietre în Pavel, o fac în asentimentul tuturor. Păzit de Domnul, slujitorul credincios nu este nici înspăimântat, nici descurajat. Îşi continuă cu calm lucrarea, trecând încă o dată prin cetăţile în care evanghelia fusese deja vestită.

 Această primă călătorie pentru evanghelii" se încheie. Apostolii sunt gata să istorisească adunării toate lucrările glorioase pe care Dumnezeu le făcuse cu ei.

Am devenit idolatri...

Traim astazi o vreme in care idolatria este pacatul care a pus stapanire pe omenire.

Nu demult au fost anumite sarbatori in care oamenii au alergat la tot felul de moaste, de oase, de icoane carora s-au inchinat si au adus ofrande, multumind pentru ajutorul dat si cerand pe mai departe ajutor. Nicaieri nu am gasit in Scriptura vreo porunca lasata de Dumnezeu de a ne inchina altcuiva in afara de EL. Din contra am gasit de nenumarate ori aceste cuvinte:

”Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine”

 sau

”Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!” 

 NU exista nimeni si nimic mai presus de EL!
Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit:

 „Eu sunt Domnul, şi nu este altul!

 Isaia 45:18

Iar cat priveste protectia si ajutorul NIMENI, nici un sfant sau vreo sfanta nu ne poate da ajutor sau protectie. In Psalmul 121 spune David atat de frumos:

Imi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul

  Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.

El stia ca nimeni nu-i va vine in ajutor:

Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul şi nimeni nu-mi vine în ajutor.(Ps.22:11)

Cu aceste cuvinte atat de clare, suntem lamuriti in fata Cui trebuie sa ne plecam si Cui trebuie sa-I aducem inchinarea noastra.

 

Dar pericolul este mult mai mare pentru multi dintre noi, si aici ma refer doar la crestinii care au devenit inchinatori la idoli si poate fara sa isi dea seama. Poate ne miram cand auzim acest lucru, insa daca stam si studiem atent ce inseamna idolatria....cred ca ar trebui sa ne cercetam mai mult si sa ne pocaim, ca altfel ramanem doar cu cercetarea.

Biblia spune, ”Sa nu-ti faci chip cioplit” !

Bineinteles ca ne fuge gandul imediat la tot felul de icoane sau alte amulete in fata carora sa ne plecam  si ne crucim. Insa idolatria nu inseamna doar atat, idolatria inseamna a ma inchina in fata oricarui lucru, a pune pret si a da valoare mai mult decat dau lui  Dumnezeu.

Si daca stau asa lucrurile...oare nu suntem noi idolatrii?

Sunt atatea lucruri care au devenit stapanul nostru sau mai bine zis am devenit noi robul lor.

Uneori ne punem pe noi insine, familia sau persoane pe care le iubim mai presus decat Dumnezeu. Poate pentru altii, munca, distractia, placerile de-o clipa sunt mai presus si au o mai mare valoare decat Dumnezeu. Oare aceste lucruri nu sunt idolatrie?

Banii, oare nu au devenit idolul zilelor de astazi?

In Isaia 44 gasim scris care este pericolul idolatriei, dar si stupiditatea ei, daca putem spune asa. Pentru ca intr-adevar oamenii devin stupizii atunci cand nu se inchina  Facatorului si Creatorului intregului univers, ci devin inchinatorii lucrurilor pe care tocmai Facatorul Le-a creat. Este ca si cum eu iti fac mancare, eu iti pun farfuria inaintea ta, iar tu multumesti farfuriei si nu mie, celei care m-am ostenit sa o pregatesc si sa ti-o asez inainte. Pai nu e stupiditate si prostie...?

Categoric DA!

 Dar de ce totusi  fac oamenii aceste lucruri stupide ?

Isaia in acelasi text ne arata si motivul:

”Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii ca să nu vadă şi inima ca să nu înţeleagă.
Niciunul nu intră în sine însuşi şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică.....”

 Iata motivul care duce la idolatrie.

Acelasi motiv ne impinge si atunci cand punem orice altceva, mai presus decat pe Dumnezeu!

Munca, banii, familia, orice altceva...toate sunt un dar de la Dumnezeu. Dumnezeu mi le-a dat, Lui trebuie sa-I multumesc si tot Lui trebuie sa-I cer ajutorul ca si in viitor sa ingaduie sa ma pot bucura de ceea ce mi-a daruit.

Dar ce putem face in aceasta situatie in care am ajuns si ne-am lasat captivi?

Iata ce spune Dumnezeu poporului Israel, si aceleasi lucruri ni le spune si noua astazi:

Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!
 Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceaţă: 

întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.”

 

Un singur lucru avem de facut, sa ne intoarcem la Cel care ne-a creat si a facut toate lucrurile.

Doamne ajuta-ne !

 

Hrana ta zilnica!

19 SEPTEMBRIE
Fapte 13.32-52
„Dacă Hristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră ... este zadarnică", le va scrie apostolul corintenilor (1 Corinteni 15.14). Nu ne miră deci să-1 auzim insistând atâta asupra învierii Domnului Isus. Iudeilor, această înviere le demonstra că El era chiar Mesia cel promis, Acela despre care vorbeau Psalmul 16 şi alte Scripturi (v. 34,35)! Păgânilor le confirma puterea lui Dumnezeu şi iminenţa judecăţii Sale (cap. 17.31)! Nouă, celor credincioşi, prezenţa în glorie a Mântuitorului nostru viu ne garantează că lucrarea Lui a fost acceptată de Dumnezeu pentru „îndreptăţirea noastră" (Romani 4.25), că partea noastră este cerească (Coloseni 3.1,2), iar speranţa noastră, „sigură şi tare" (Evrei 6.18b-20).
Ce trist că „Evanghelia" (v. 32) nu întâmpină din partea iudeilor dispreţuitori decât împotrivire şi batjocură (v. 45)! Atunci, la porunca Domnului, apostolii se întorc în mod solemn spre neamuri, confirmând că iertarea păcatelor este pentru oricine crede (v. 38,39).
Aceşti iudei se judecau nevrednici de viaţa veşnică (v. 46). Aceasta era necredinţă, nicidecum smerenie! Domnul îi încadrase sub imaginea fiului cel mare din parabolă (Luca 15.25...) care, prin egoismul său şi prin propria îndreptăţire, se priva pe sine însuşi, în mod conştient şi de bunăvoie, de bucuria din Casa tatălui.

Esti bugetar?

Si pentru ca este weekend mi-am inseninat  ziua cu o stire.

"Toti bugetarii sunt in pericol de a-si pierde job-ul. 

O pisica a fost dresata sa foloseasca xeroxul"

Si pentru ca este soare si cald, incercati sa profitati de ultimele zvacniri ale verii.

Sa aveti un weekend  minunat!

Traiesti in lumina?

Privind in jur si uitandu-ma la tot ceea ce se intampla incepand cu starea de decadere a omului, apoi continuand cu colapsul financiar spre care se indreapta economia lumii si nu in ultimul rand migratia in masa pe care o vedem si haosul general care ameninta intreaga planeta, schimbarile climatice si fenomenele extreme care  au cuprins intreg pamantul, ne indeamna sa fim vegheatori asa cum spune Cuvantul.

Tot mai des intalnim oameni folosind cuvantul "pace " dar in acelasi timp si cuvantul  "razboi".

Tensiunile accentuate dintre RUSIA si SUA pe tema Statului Islamic par a conduce spre un iminent conflict. Toata lumea striga pace... dar pacea devine din ce in ce tot mai intangibila, cu toate ca UNESCO a declarat pe 21 septembrie 2015, "Ziua Pacii ",  (mai multe pe site-ul UNESCO)
Nu pot sa nu imi amintesc de ceea ce spunea Pavel in epistola sa scrisa Tesalonicenilor:  
 "Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare" 
Pe de alta parte el spune ca ziua Domnului ca veni ca un hot noaptea. 
Stim fiecare ca noaptea este momentul in care suntem relaxati, fara griji, lasam problemele la o parte si ne lasam cuprinsi de mreaja somnului. Si ce bine e.....
Numai ca venirea Domnului pare ca ne va gasi exact in aceste momente de relaxare si adormire, spiritual vorbind (asta daca nu luam in seama ce ne avertizeaza Cuvantul)
Noaptea este intuneric. Orice eveniment venit pe neasteptate, cutremur, apa, foc sau orice altceva ne surprinde, dar daca ne ia in timpul noptii cu atat mai mult suntem total nepregatiti, iar intunericul este inca un motiv in plus de fi intr-un haos total. Cine doarme langa pat cu sacosa pregatita? Acte, hrana, bani sau...cele necesare? Nimeni!
Numai ca,  cei care traiesc in lumina, fie ca acest eveniment va fi noaptea sau ziua...pe acestia nu ii va surprinde. 
Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.
  Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.

 (1 Tesaloniceni 5: 4-6)

 

Se naste insa o intrebare:

"TRAIM NOI IN LUMINA?"