Hrana ta zilnica!

18 SEPTEMBRIE
Fapte 13.7-31
Apostolii, continuându-şi călătoria, ajung în Pamfilia. Acolo însă Ioan (numit şi Marcu: cap. 12.12) ii părăseşte şi se întoarce la Ierusalim. Credinţa lui nu era la înălţimea slujbei la care se angajase, nici pe măsura greutăţilor pe care le întrevedea. Nu este suficient să însoţeşti sau să imiţi un slujitor al lui Dumnezeu. Chiar şi într-o lucrare comună, fiecare are responsabilitatea sa proprie înaintea Domnului şi nu poate merge decât însoţit de credinţa lui personală.
Adresându-se iudeilor în sinagoga din Antiohia Pisidiei, Pavel, ca şi Ştefan, aminteşte istoria lui Israel şi arată cum Dumnezeu a împlinit, în Isus, promisiunile făcute lui David (Psalmul 132.11). Nu fusese David un antetip preţios al Mântuitorului care trebuia să descindă din el? (v. 23). Pentru că, în antiteză cu Saul, împărat potrivit cărnii, Dumnezeu îşi alesese în David un om după inima lui Dumnezeu, care împlinea toată voia Lui (v. 22)!
Toate se potriveau de minune pentru a-L desemna pe Isus ca Mesia: mărturia lui Ioan după cea a tuturor profeţilor; în împlinirea Scripturilor în moartea Sa, deşi nicio vină de moarte nu fusese găsită în El (v. 28; Isaia 53.9) şi, mai presus de toate, învierea Sa (v. 30).

Hrana ta zilnica!

17 SEPTEMBRIE
Fapte 13.1-12
Aici începe o nouă diviziune a cărţii Faptele Apostolilor. Adunarea din Antiohia devine punctul de plecare al lucrării care se va împlini printre naţiuni. Barnaba şi Saul sunt chemaţi, puşi deoparte şi pleacă însoţiţi de rugăciunile adunării. Prima lor etapă este insula Cipru, de unde era originar Barnaba (cap. 4.36). Ajungând la Pafos, apostolii sunt convocaţi de proconsulul Sergius Paulus, cel mai înalt funcţionar roman din insulă. Acest „om inteligent" (v. 7) II cunoştea pe Dumnezeul iudeilor şi dorea să audă Cuvântul Său. El însă era sfătuit de un personaj îngrijorător, de Elima, un magician iudeu (practicând deci o activitate detestabilă în ochii lui Dumnezeu: vezi Deuteronom 18.9,10) care profita de nevoile spirituale ale lui Sergius Paulus pentru a exercita asupra lui o influenţă nefastă. Împotrivirea acestui om are ca efect tocmai ceea ce el căuta să împiedice. Ea îi oferă lui Pavel (numit aşa pentru prima dată) ocazia de a-i da proconsulului, prin pedepsirea profetului mincinos, o dovadă despre puterea Domnului.
Elima este o imagine a poporului iudeu care, din cauza împotrivirii faţă de Duhul lui Dumnezeu, a fost orbit spiritual „până la un timp", în favoarea naţiunilor.

El mi-a dat...si a ingaduit. Toate sunt un dar!

De ceva timp ma tot gandesc la acest verset din Eclesiastul 5:

Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui; acesta este un dar de la Dumnezeu.

Nu cred ca ne putem considera bogati doar daca avem 4x4, vila cu piscina si  conturi in tari straine. Faptul ca avem tot ce ne trebuie, ca avem o casa, un job, faptul ca ne putem permite un concediu, faptul ca ne putem permite o haina noua, ba mai mult abia mai deschidem usa sifonierului care este ticsit de haine, faptul ca circulam cu o masina fie ea mai noua sau mai veche, eu cred ca este o bogatie. In conditiile in care sunt oameni fara o locuinta, fara un servici, fara sa poata sa petreaca macar 3-4 zile intr-un concediu departe de problemele zilnice, faptul ca merg pe jos zilnic incarcati cu 2-3 sacose, faptul ca poarta o bluza pe care seara o spala si maine o imbraca iarasi si multe alte neajunsuri....atunci comparandu-ne cu ei.....suntem bogati.

Inteleptul Solomon spune: "Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva ... şi i-a îngăduit....", 

Asta inseamna ca nimic nu mi se cuvine. Dumnezeu mi-a dat totul, ba mai mult, nu numai ca mi-a dat, dar mi-a si ingaduit sa ma folosesc de tot ceea ce mi-a dat. Daca mi-a dat un servici de unde primesc bani, a ingaduit sa ii pot folosi, a ingaduit sa-mi pot petrece un concediu, a ingaduit sa pot sa-mi cumpar haine, benzina, mancare, casa, etc. De multe ori consideram ca toate aceste sunt lucruri  normale si ni se cuvin, dar nu este asa. Daca erau lucruri normale...avea parte toata lumea. Ba mai mult nu numai ca ne-a dat, dar a si ingaduit. La fel consideram ceva normal, daca am mancare e normal sa o mananc, insa nu este asa, ca putea sa-mi daruiasca doar mancare, dar sa-mi daruiasca si o gastrita sau un ulcer.

Ne-am gandit vreodata ca putem avea bogatii, dar in acelasi timp sa nu ne putem bucura de ele?

Ne-am gandit ca putem avea sute de mii in conturi si sa fim paralizati intr-un pat?

Citeam nu demult despre un tip care are o avere colosala, mostenita de la tatal sau, insa nu poate folosi un banut, deoarece este imobilizat la pat, fiind in coma de peste 20 de ani...

Cui i-ar folosi averea daca este bolnav?

La ce mi-ar folosi sa am frigiderul plin si sa fiu supusa unui regim drastic? 

La mi-ar folosi un Bugatti Veyron de 2 mil. de dolari, daca am paralizie si nu-l pot conduce?

La mi-ar folosi o vila imensa dotata cu ultimele tehnologii daca sunt bolnav intr-un sanatoriu?

La ce mi-ar folosi un ceas incrustat cu sute de diamante si safire daca as fi orb, fara vedere?

Ne-am gandit noi oare la toate acestea? Mai putem spune ca sunt lucruri normale si toate ni se cuvin?

Solomon continua "....acesta este un dar de la Dumnezeu"

Deci, tot ceea ce primim, tot ceea ce avem, toate sunt un DAR de la Dumnezeu.

UN DAR NEMERITAT, pentru care nu suntem recunoscatori indeajuns sau poate deloc, uitand sa-I multumim....

Doamne iarta-ne si fa-ne sa ne aducem aminte ca tot ceea ce avem este de la Tine si toate le primim  in dar.

 

Hrana ta zilnica!

16 SEPTEMBRIE
Fapte 12.7-25
Nici lanţurile, nici cei şaisprezece soldaţi, nici intenţiile criminale ale lui Irod nu-1 pot împiedica pe Petru să doarmă liniştit în închisoare. Şi, cu atât mai mult, niciun obstacol nu-L împiedică pe Domnul să-1 elibereze pe slujitorul Său (Psalmul 121.4). Un înger îl trezeşte, apoi îl scoate din închisoare atât cu putere (v. 7 şi 10), cât şi cu o atitudine plină de bunăvoinţă, de atenţie şi de afecţiune (v. 8). Cât de uşor este totul atunci când lucrează Dumnezeu! El cunoştea „aşteptarea" criminală a „poporului iudeilor” (v. 11), dar ascultase şi „rugăciunile stăruitoare" ale adunării pentru Petru (v. 5) şi acestea sunt cele care ies învingătoare.

 Ce trist de spus, când soseşte împlinirea rugăciunii, cu apostolul în persoană, lipseşte credinţa pentru a-1 recunoaşte!

 Cât de des se întâmplă să ne rugăm cu buzele, fără să aşteptăm în mod real să primim ceea ce cerem! 

De câte ori încă ne îndoim,... deşi răspunsul este deja la uşă!
Surd faţă de toate avertismentele divine, Irod îşi va pregati o ureche îngăduitoare faţă de linguşirile celor din Tir şi din Sidon care, din raţiuni politice, caută prietenia acestui ucigaş. El este lovit deodată, înaintea tuturor, de o moarte oribilii, in timp ce Cuvântul Celui împotriva Căruia luptase se răspandeşte mai mult ca niciodată (v. 24).

Am ajuns vremea…

-Am ajuns vremea când câinii sunt iubiți mai mult decât copiii. Când orfanii rămân neînfiați iar pentru animale se bat organizațiile care mai de care mai tare. Am ajuns vremea când o mamă care dă viața la copii e arătată cu degetul iar cea care face întreruperi de sarcină e aplaudată. 

-Am ajuns vremea când ziarele și revistele sunt mult mai apreciate ca Biblia. Când avem timp de știri, de integrame și de rebus dar n-avem timp de suflet.

 -Am ajuns vremea când Dumnezeu pleacă de la noi. Nu că l-am rugat, cum au făcut Gadarenii, ci pentru ca i s-au dat legi să părăsească țara. Ceea ce n-au știut gadarenii și nu știu nici cei de azi e ca atunci când Isus pleacă de la tine nu-ți rămâne altceva decât iadul. 

-Am ajuns vremea când tinerii își verifică Facebook-ul în fiecare oră să nu piardă vreun like sau vreun comment dar cine mai e interesat de LIKE-uri din partea cerului? Cerul dă LIKE-uri doar la cei care sunt confundați cu Isus. Dar sunt puțini…multi nu sunt recunoscuti  de atata machiaj.

 -Am ajuns vremea când prin spitale merg doar cei bolnavi și nici un sănătos nu-i vizitează. Doar doctorii…

 -Am ajuns vremea când oamenii se întreabă “Ce mai faci?” dar nimeni nu e interesat de răspuns. De aia toți zic că sunt… “Bine”. 

-Am ajuns vremea când ascultăm predici multe și facem ca la instructajul de la avion: sperăm să nu trebuiască să le punem în practică. Când cântăm lui Dumnezeu: “Ești tot ce vreau, tot ce-am dorit vreodata” și nu ne dăm seama ce fals sună.

 -Am ajuns vremea când se fac nunți și cei mai mulți confundă binecuvântarea cu ochii albaștrii sau cu mașina de 300 de cai. Și se bizuiesc pe caii lor. Sau pe mușchi, freză, gene și fițe. Primesc urări superbe de genul “Casă de piatră” dar fundația e pe nisip.

 -Am ajuns vremea când dacă predici despre păcat nu îți mai garantează nimeni că mai trăiești mult… Ioan a predicat doar câteva luni. Apoi l-au omorât la un bal. Cea mai grea stare în care poate ajunge o națiune e să-și omoare sfinții din ea. 

-Am ajuns vremea când înțeleg că vremea e pe sfârșite. Că ceasul bate a mânie din partea lui Dumnezeu peste fiii neascultării dar și a martiraj pentru cei care trăiesc cu evlavie în Christos.

 -Se pregătește terenul pentru ca sfinților să le fie închisă gura. Când ni se va lua ceea ce avem dar vor afla îndată că nu ne pot lua ce avem în inimă. Apropo, ai ceva în inimă? -Am ajuns vremea când lumea se pregătește de înmormântare. Moartea a doua. Sfinții se pregătesc de nuntă. Biruitorii se pregătesc de navigare pe marea de cristal unde în loc de vâsle vom avea alăute în mâini. 

-Răscumpărați vremea. Garantez generației mele că nu mai ajungem la 80 de ani. Avem puțin timp ca să ne mai punem toată energia la dispoziția lui Dumnezeu. Mai avem numărate clipele când mai putem împărți Biblii gratis, când mai putem face evanghelizări (mai ales prin fapte) și când mai putem ține ușa bisericii deschisă.

 -Fiți cu ochii în patru la păcat ca să nu pierdeți premiul.

 Atenție la direcție nu doar la viteză… 

Am ajuns vremea… sfârșitului.

 Pentru cei sfinti însă e doar începutul bucuriei eterne!

                                                           ~~Anonim~~

Hrana ta zilnica!

15 SEPTEMBRIE
Fapte 11.19-30; 12.1-6
Poarta harului, închisă pentru iudei ca popor al lui Dumnezeu prin moartea lui Ştefan, se afla deschisă pentru naţiuni. Dintre greci se întorc la Domnul în număr mare ( v. 20,21). Isus văzuse mai dinainte acest rod al lucrării Sale atunci când nişte greci, în mod deosebit, doriseră să-L vadă (Ioan 12.20...). La Antiohia se înfiinţează în acest timp o adunare prosperă în care, timp de un an, îşi exercită slujba Barnaba şi Saul. Şi, văzând viaţa acestor credincioşi, li s-a dat numele Domnului lor: pentru prima dată ei sunt numiţi creştini. Este o onoare ... şi o responsabilitate să porţi chiar nunele lui Hristos. Din mulţimea persoanelor botezate care-şi revendică frumosul nume de creştini, câţi sunt oare creştini cu adevărat?
Dragostea de fraţi a acestor credincioşi din Antiohia se exprimă prin darurile trimise „spre slujire, fraţilor" din Iudeea, care erau pe punctul de a suferi din nou (v. 27-30). Cum Irod Agripa (cap. 12.1) este un demn succesor al lui Irod Antipa (Luca 13.31,32; 23.11 etc.) şi al bunicului său Irod cel Mare (Matei 2), cruzimea şi dorinţa de a fi plăcut (comp. v. 3 cu Marcu 6.26) îl incită la a-1 ucide pe Iacov, fratele lui Ioan, apoi la a-l pune pe Petru în închisoare.

Emotii pentru 15 septembrie!

Intotdeauna luna septembrie, cel putin pentru mine este încarcată de emotii. Încă din primii ani de viata sau mai bine zis de scoala, așteptam cu nerabdare 15 septembrie. Cu mama de manuta, an de an...mergeam la scoala. Asteptam din doua motive 15 septembrie,  unul...ca ma faceam mai mare si cresteam cu inca un an, si-apoi primeam cadouri, iar al doilea motiv...mai urcam inca o clasa in scoala. Anii au trecut, m-am casatorit, la randul meu am devenit mamica, am fost binecuvantata cu copii pe care la randu-mi i-am luat de manuta si i-am dus la scoala. Apoi...s-au facut mari, au trecut la clasele mari de gimnaziu, apoi la liceu si manuta mea... incet, incet le-a devenit inutila, cel putin in aceasta privinta. Au devenit si ei la randul lor oameni mari, oameni maturi. Asa ca... am ramas doar cu emotia, ca mai imbatranesc cu un an.
Astazi insa am retrait emotii...dar mult mai mari, parca mai mari la nepoti, decat la copii.
Candva...cu ani in urma...aceasta zi mi se parea...undeva peste ani si ani....dar iata ca a venit si ziua cand mi-am condus nepotelul la scoala.
Incredibil....!
 Asta ma face sa constientizez....ca nu mai sunt chiar asa tanara. Eh....dar nici nu ma simt batrana. Sunt tot eu...aceeasi, asa cum eram la scoala....dar cu ani de viata plini de experiente, si bune si rele.
Dis de dimineata, m-am indreptat  spre casa copiilor sa apuc sa-i pun eu hainutele de scoala si ghiozdanul in spate. 

Dupa ce l-am ajutat la imbracat, in timp ce imi beam cafeaua, facuta de ginerica...am avut o surpriza, aceeasi pe care am avut-o si cu mezinul meu in prima zi de scoala. Cu toate ca ghiozdanul era pregatit...pe furis si-a strecurat in buzunarel si o ....masinuta. Cand l-am intrebat....ce are in buzunar...cumva rusinat mi-a zis....

"eh, cred ca a ajuns in buzunar din greseala..." A lasat-o la jucarii, numai ca tot pe ascuns i-am pus eu in ghiozdanel...tot o jucarie. Ce sa-i faci...mai coboram si noi la mintea lor.

Nici nepotica nu s-a lasat mai prejos. Cu gentuta de eleva, clasa 0, a pasit si ea bucuroasa in aceeasi incinta alaturi de fratele ei.

Asa ca... de astazi m-am reintors la aceleasi emotii pentru 15 septembrie. 

Imi doresc ca bunul Dumnezeu sa-i daruiasca multa intelepciune pentru a fi cap si nu coada, sanatate si succes in viata de elev.

Acelasi lucru  doresc tuturor copiilor care astazi au pasit in noul an scolar!

Hrana ta zilnica!

14 SEPTEMBRIE
Fapte 11.1-I8
Să nu judecăm niciodată după aparenţe, nici după împrejurările pe care nu le cunoaştem decât parţial!
 Un creştin care ne-a surprins prin comportamentul său se poate totuşi să fi acţionat în ascultare de Domnul. Aşa era cu Petru atunci când intrase la Corneliu şi mâncase cu el. Aceste detalii erau tot ce voiseră să reţină „cei din circumcizie" (v. 2), deşi în casă se petrecuseră evenimente extraordinare, pe care apostolul le va relata acum. Mântuirea naţiunilor fusese vestită încă din Vechiul Testament (de exemplu, Isaia 49.6; 65.1). Petru însuşi făcuse referire la aceasta în prima lui cuvântare (cap. 2.21,39), Cu toate acestea, pentru a înlătura prejudecăţile fraţilor de la Ierusalim, trebuiau dovezi categorice. Ele le sunt aduse prin această istorisire a lui Petru, confirmată de alţi şase martori care l-au însoţit. Aflând cum a fost luminat apostolul şi condus la Corneliu şi mai ales cum Duhul Sfânt a coborât peste cei dintre naţiuni, toţi recunosc voia lui Dumnezeu şi îi dau glorie. Să ne bucurăm de această favoare care s-a extins până la noi şi, dacă nu am făcut-o până acum, să ne grăbim să primim şi noi „pocăinţa spre viaţă" (v. 18).

La multi ani, Alina!

sursa foto: http://felicitari.resursecrestine.ro

La multi ani, ALINA!

Nu sunt langa tine, dar sunt cu inima alaturi de tine.

Fie ca pe buzele tale sa fie mereu o cantare de lauda pentru Domnul, vorbele rostite de tine sa fie o mangaiere pentru cei din jur iar inima ta sa fie deschisa si plina de dragoste pentru cei care sunt in nevoie. 

Domnul sa-ti dea biruinta si izbanda in fiecare zi. 

Te iubim, Alina! Iti trimitem mii de imbratisari si sarutari sfinte pana in Padova!

Hrana ta zilnica!

13 SEPTEMBRIE
Fapte 10.25-48
Dumnezeu foloseşte mijloace diferite pentru a aduce sufletele la a-L cunoaşte pe El; convertirea etiopianului (cap. 8), a lui Saul (cap. 9) şi a lui Corneliu (cap. 10) nu se aseamănă deloc între ele. În aceşti trei oameni îi putem recunoaşte pe descendenţii celor trei fii ai lui Noe: din Ham, popoarele africane şi asiatice; din Sem, Israel şi unele popoare orientale, tar din Iafet, naţiunile Nordului şi ale Occidentului. „Oricine crede" în Isus Hristos „primeşte iertarea păcatelor": acesta este de acum înainte mesajul universal, adresat către „orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune" (v. 43; Apocalipsa 5.9). în persoana lui Corneliu, cei „de departe" (Efeseni 2.17) aud deci, la rândul lor, „Evanghelia păcii prin Isus Hristos" (v. 36; cap. 2.39; Efeseni 2.17).
Ce glorioase vizite, într-adevăr, pentru această casă până atunci păgână! Un înger (v. 3); Petru şi fraţii care-1 însoţesc, aducând mesajul evangheliei; de asemenea, şi mai presus de toate, Duhul Sfânt care tocmai îşi va pune pecetea pe aceşti noi convertiţi, mărturisind credinţa şi calitatea lor de copii ai lui Dumnezeu!
Cum să nu fie recunoscută prin acest semn public voia harului lui Dumnezeu?
 Petru nu poate decât să o confirme prin semnul botezului creştin (v. 48).

Hrana ta zilnica!

12 SEPTEMBRIE
Fapte 10.1-24
Acest capitol are o importanţă deosebită pentru noi, care aparţinem naţiunilor. Într-adevăr, vedem aici cum Petru le deschide naţiunilor porţile împărăţiei cerurilor (Matei 16.19). Trebuie remarcat cu câtă grijă şi cu cât har i-a pregăti Dumnezeu pe de o parte pe slujitorul Lui, iar pe de altă parte pe Corneliu, pentru întâlnirea care avea să aibă consecinţe atît de binecuvântate pentru Corneliu, ca şi pentru noi. Revelaţia de la Dumnezeu îi găseşte şi pe unul şi pe celălalt în aceeaşi fericită ocupaţie: rugăciunea. Reţinerile lui Petru de a mânca însă din conţinutul acelei mari pânze coborâte din cer ne ajută să înţelegem câte prejudecăţi iudaice erau înrădăcinate chiar şi în ucenici şi cât de superior se credea un israelit faţă de un păgân. Prin această viziune, Dumnezeu voia să-i spună slujitorului Său să nu mai facă discriminare între un popor „curat" şi naţiuni necurate. Toţi, iudei şi naţiuni, sunt păcătoşi întinaţi „închişi în necredinţă (sau în neascultare)" pentru a deveni obiecte ale aceleiaşi îndurări (Romani 10.12; 11.30-32).

 Să ne păzească Dumnezeu de a fi părtinitori (v. 34), considerându-i pe unii ca fiind mai puţin vrednici decât alţii să primească evanghelia! 

Noi nu avem de ales, ci de ascultat.

Hrana ta zilnica!

11 SEPTEMBRIE
Fapte 9.23-43
Odată convertit, Saul şi începe să predice Numele pe care-L combătuse atât de mult până atunci (v. 20). Cu toate acestea, îi vor fi necesari încă mulţi ani de pregătire în vederea lucrării care va fi a lui, potrivit versetului 15. Tineri credincioşi, nu aşteptaţi să aveţi multe cunoştinţe, pentru a le vorbi altora dspre Domnul Isus! 

În acelaşi timp însă, nu vă gândiţi că este de ajuns doar să fiţi mântuiţi, pentru a putea întreprinde imediat o lucrare, nu contează care! Pavel a avut nevoie de un timp de retragere în Arabia (Galateni 1.17), apoi de o nouă perioadă de anonimat la Tars (Fapte 9.30; 11.25), înainte de a fi chemat să ducă evanghelia la naţiuni împreună cu Barnaba. Abia după paisprezece ani de la convertirea lui, ceilalţi apostoli îi dau „mâna dreaptă a comuniunii" (Galateni 2.9) pentru lucrarea printre naţiuni.
Patru frumoase trăsături îşi pun amprenta peste adunări în acest timp de început: pacea, zidirea, o teamă sfântă, precum şi creşterea făcută prin acţiunea divinului Mângâietor (v. 31). »Duhul Sfânt este întotdeauna cu noi pentru a ne face să purtăm şi noi marca acestor caractere.
Capitolul se încheie cu vindecarea lui Enea şi cu învierea Dorcăi: două minuni, făcute prin Petru, care sunt mijlocul de a aduce suflete la Domnul şi de a-i face pe ucenici să se bucure de mângâierea Duhului Sfânt.

Scrisoare catre biserici!

„Domnul să vă inmulţească harul şi binecuvântările pe ogorul Evangheliei! Trăim vremuri de crize. Criza lipsei de dragoste faţă de Dumnezeu şi a dragostei faţă de fraţi şi faţă de lumea pierdută în păcate şi stricăciune e aproape în toate bisericile. 0 stare de moleşeală, de adormire spirituală a pătruns pe nesimţite şi în bisericile noastre, nu numai în cele oficiale. Unele au încă o prezenţă frumoasă, dar lipseşte puterea şi lipseşte roada. Unii obosiţi au suspendat un serviciu de închinăciune de duminică după masă, căci poporul nu venea la Casa Domnului. Prin anii 1945- 1950, noi aveam trei servicii pe Duminică, şi adunările erau tixite. Ce s-a petrecut? Fără să ţinem seama, s-a dezvoltat gustul de predicatorie. Si Duhul Sfânt şi orele de rugăciune erau tot mai neglijate. Se punea un frate mai slăbuţ să o conducă. Si tinerii au început să lipsească, căci păstorul însuşi lipsea. Era prea ocupat. Ori forţa Bisericii nu stă în oratorie, ci în rugăciune. şi iată pe nesimţite am ajuns la o stare de răcire a dragostei. un fel de apostazie [2 Tim.3:5). Unii vor zice „Am ajuns la ceea ce s-a profeţit”. Nu, nu trebuie să gândim aşa. Nu noi suntem în funcţie de proorocie, ci Duhul profetic a ştiut mai dinainte cum vor fi unii şi a dat Inştiinţarea, ca noi să nu ajungem în acea stare.
Dumnezeu e Izvorul Dragostei, a căldurii spirituale....

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Scrisoarea fratelui Pitt Popovici către biserici

Iata Mirele!

"Ce trist! Să crezi că ești pocăit și să ți se închidă ușa în timp ce sentința proclamată este ”Nu vă cunosc!” Vor râde demonii în iad când vor vedea că ai umblat zeci de ani la biserică, ai cântat și te-ai rugat, ai dat bani și ai făcut misiune, ba chiar ai predicat și ai ajuns să ”învârți la cazan!”

 

 Morala acestei meditații este aceea că Dumnezeu nu acceptă să umbli cu jumătăți de măsură; El vrea ori totul, ori nimic. ”Fiţi plini de Duh!” (Ef.5:18) este pretenția Stăpânului. Cei ce vor să împace și lumea și pe Dumnezeu vor intra doar în anticameră dar cu nici un chip nu vor fi acceptați în sala imperială a banchetului de nuntă. Ia aminte la strigătul omului lui Dumnezeu: 

”Ce-i viața ta? E o peniță 

 Cu care scrii mereu pe-un drum … 

 Și-apoi la ultima portiță, 

 Ce-ai scris pe-a drumului tăbliță

Nu se mai șterge nicidecum.”

 (N. Moldoveanu – Ce-i viața ta).

 Sunt gelos pe tine și nu vreau să ajungi în iad! Aș vrea să mă pun de-a curmezișul în calea ta ca să te întorci cu adevărat la Dumnezeu printr-o credință și pocăință sinceră și reală. Iar când va începe Nunta Mielului să poți auzi chemarea Lui duioasă: "Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău." (Matei 25:21).

 Așa să-ți ajute Dumnezeu. Amin!" - Pastor Mihai Sarbu

 

http://www.newliferomanianchurch.com/iata-mirele/

 

Hrana ta zilnica!

10 SEPTEMBRIE
Fapte 9.1-22
Capitolul 8.3 menţiona un tânăr numit Saul ca fiind duşman deosebit de înverşunat al creştinilor. Potrivit propriilor cuvinte, el era „un hulitor şi un persecutor şi un batjocoritor", pe scurt, cel dintâi dintre păcătoşi (1 Timotei 1.13,15). Puterea lui Dumnezeu însă îi va smulge lui Satan unul dintre cele mai bune instrumente şi -1 va înrola în propriul Său serviciu. Nemulţumindu-se cu a-i chinui doar pe creştinii din Ierusalim, Saul, în furia şi în fanatismul său, împinge persecuţia până în cetăţile unde se întinsese lucrarea (comp. cu cap. 26.11). Iată-1 că se îndreaptă spre Damasc, având în mână o împuternicire de la marele preot şi în inimă, o ură neîmblânzită împotriva ucenicilor lui Hristos. Dar, pe drum, în plină amiază, deodată este orbit de o lumină orbitoare, aruncat la pământ şi înţelege, ne imaginăm cu ce înfricoşare, că Cel care-i vorbeşte de sus, din glorie, era acest Isus pe care-L înfrunta în ucenicii Lui. Pentru că Domnul Se identifică cu iubiţii Lui răscumpăraţi; ei fac parte din El însuşi!
Saul este condus la Damasc, în timp ce în inima lui se împlineşte o lucrare profundă. Domnul îi dă lui Anania misiunea să-1 viziteze pe noul convertit, să-i deschidă ochii şi să-1 boteze.

Luceafarul de dimineata!

Hristos nu ne va intreaba cat de mult dam, ci daca am dat totul pentru El.

Marea majoritate suntem legati de momentul prezent, de lumea aceasta cu toate  ca stim ca "va trece"...si ne scapa esentialul: slava Imparatiei pe care o vedem ca prin ceata.

 De ce ?Ne trebuie 'doftorie pentru ochi'!

Va fi potrivit un credincios in Imparatie fara 'gust', unul care niciodata nu a imprastiat in jurul lui 'mireasma' Domnului?

Par intrebari simple? Deloc, cred ca pot fi un rezumat, o cercetare profunda a relatiei cu Hristos, mai mult ca niciodata.

De ce noi asteptam 'tratamente speciale'?

Poate 'Ucenicul sa fie mai presus de invatatorul sau'?(Matei 10:24)

De vreme ce El a suferit o impotrivire asa de mare din partea lumii, noi sa nu fim tratati la fel?

Doar cugetand la experientele Domnului Isus nu vom incetini ritmul, nu conteaza daca esti ranit sau suferi, problema este cum te ridici si  alergi inainte...conteaza sa fii pe drum...pe cel bun!

Sa fim deci vegheatori si sa luam seama ca inainte ca Domnul sa Se arate lumii, El se va arata celor care au iubit venirea Lui!

Soarele apare ziua si este vazut de toti oameni, dar Luceafarul de dimineata apare numai inaintea zorilor si numai cei vegheatori pot sa-l vada!

Slujim Unui Dumnezeu viu! Kim Davis a fost eliberata.

In urma cu cateva zile, aceasta crestina, intoarsa la Dumnezeu cu doar 4 ani in urma, a fost inchisa pentru ca nu s-a supus legilor date. Legile lui Dumnezeu sunt difereite fata de legile oamenilor, asa ca ea a ales sa placa lui Dumnezeu si nu oamenilor. Dar gestul ei a costat-o libertatea, pentru ca  oamenii au decis sa fie inchisa, dar Dumnezeu este cel care da adevarata libertatea. 

Slava Lui!

Viata vesnica si Imparatia!

Ceea ce ma preocupa, chiar ma socheaza pe mine in ultima vreme este ca majoritatea credinciosilor nu stiu sa faca diferenta  intre viata vesnica si Imparatie.Acest aspect iti poate transforma complet perspectiva vesniciei, indiferent de pretul care trebuie platit!!!

Cat de departe si sub cate forme ne tine diavolul de aceste adevaruri, pentru ca el stie ca acolo nu va mai ajunge.

Daca el nu va mai putea ajunge sa nu mai ajunga nimeni. Si-atunci ne miram de ce lupta este mare?

Te ajuta sa privesti lucrurile foarte diferit insa sunt uimita de cate lucruri inca nu stim si habar nu avem despre Dumnezeu si Imparatia Lui!

In ultima vreme acest aspect, poate cel mai important, neglijat din pacate in predici dar si de noi pentru ca ne multumim cu atat de putin, cu faramituri.

E bine sa avem o imagine cat mai fidela fata de aceste adevaruri revelate in Cuvantul Lui, dar pentru care noi nu avem 'ochi' ci doar cercetand si dorind se descopera, pentru ca revelatia este progresiva.

Si anume:Dumnezeu a asezat inaintea noastra o Imparatie.O cursa in care noi trebuie sa alergam, la sfarsit te asteapta esecul sau biruinta.

Aceluia care va birui ii va fi dat sa domneasca impreuna cu Hristos, dar cel ce va fi infrant, chiar daca este mantuit nu va avea parte de slava Imparatiei!De ce ?

Mantuirea o primesti in mod gratuit, ea nu se castiga prin faptele omului, nu este pe baza meritelor noastre ci prin credinta in Domnul Isus Hristos(Efeseni2:8-9)'darul fara plata a lui Dumnezeu este viata vesnica'(Romani6:23);(1Ioan 5:11-12);(Ioan 3:36)......Suntem mantuiti prin harul lui Dumnezeu care este darul Sau gratuit pentru noi.

Tot ceea ce avem nevoie este sa credem.Pana aici stim...CREDE si vei avea...

Cu privire la rasplata este ....altceva....

Sunt atatea referinte si e bine sa le citim:

Apoc 22:12; 1Corinteni3:8; Coloseni 3:23-25; 1Corinteni9:24-27;Filipeni 3:12-14....in aceste pasaje Pavel vorbeste despre rasplata si nu despre mantuire.Pavel stia ca este mantuit!!!Dar el cauta rasplata....

Pacatosii cauta mantuirea, iar credinciosii cauta rasplata!

In aceasta cursa a alergarii daca va invinge va fi rasplatit, daca nu totusi nu isi va pierde viata vesnica din cauza infrangerii sale, deoarece mantuirea este eterna.Noi le-am cam amestecat, nu le intelegem....si invatatura Bibliei este alta.

Rasplatirea si domnia cu Hristos, Imparatia o primesc doar cei care au incantat si multumit inima lui Dumnezeu, ceea ce inseamna ca lucrarea credinciosului a fost facuta cu credinciosie, a facut voia Domnului.Doar mantuirea nu ne asigura pozitiile pe care le vom avea in glorie cu Isus, acelea sunt determinate de rasplata.

Deci RASPLATA inseamna a DOMNI in timpul IMPARATIEI de o mie de ani.

Deci a fi mantuit inseamna a avea viata eterna, in timp ce a fi rasplatit inseamna a intra in Imparatia cerurilor!!!!

Nu exista decat o singura cale,'cursa care ne sta in fata'(Evrei 12:1-3)adica dupa regulile lui Dumnezeu, nu altele!

Cate nu stim noi?...Matei 7:21....Rasplata si promisiunea  ar trebui sa aiba o influenta mare asupra noastra a tuturor, nu flecarelile, nimicurile care ni le aduce diavolul.

Doamne in ce intuneric traim?Domnul Isus a rabdat si rusinea si crucea, pentru ca noi sa avem parte de aceasta Imparatie?

Noi ce facem?Ne scaldam in multa ignoranta.....si nepasare, ne temem de rusine, de critica, de impotrivire din partea oamenilor, nu ne lepadam de noi insine...

Doamne..cat de multe nu stim....

Nu este manipulare, insa trebuie vazut acest video

VINE ISUS

1. Timpul fuge fără noi
Alergăm după nevoi fără rost
Nu mai știm cine suntem ?
Unde mergem ? Sau ce vrem ?
Cu ce rost ?
Am uitat că noi suntem
Fii născuți din Dumnezeu, Preaînalt
Suntem prea obișnuiți,
Suntem poate prea robiți de ce-avem.

  Refren:
Vine Isus !
Cine-I gata de plecare se uită-n sus
Vede slava Lui cea mare
Și de va cădea, se va ridica
Fiindcă e predată toată inima .
Vine Isus !

2. Pe Isus noi îl iubim, însă inima o-mpărţim
Ne-nşelăm,
Spunem răului că-I bun și-l luăm cu noi la drum
Rătăcind
Pentru Isus ce lăsăm ?
Am promis dar noi uităm.
Până când? Oare cum ne va găsi ?
Vom trăi sau vom muri ce va fi ?