Hrana ta zilnica!

6 MARTIE
Proverbe 19.1-14
„Nu este bine ca un suflet să fie fără cunoştinţă", afirmă versetul 2, pentru că un astfel de suflet, în mod cert, se află expus tuturor pericolelor pe care el le ignoră. Mai mult, cel care n-a luat seama la avertismentele din Cuvânt riscă să acţioneze sau să vorbească în grabă şi să greşească (adică să păcătuiască). Dacă ne iubim sufletul - şi nu avem nimic mai de preţ ca sufletul - să facem în aşa fel încât el să fie instruit, pentru a dobândi judecată (v. 8).
O mulţime de versete ne vorbesc despre cel sărac. Stima de care se bucură oamenii în lume este cel mai adesea proporţională cu averea lor. Săracii, chiar şi atunci când sunt ajutaţi, sunt dispreţuiţi cu uşurinţă (Iacov 2.6). Dumnezeu însă îşi aminteşte că aici, pe pământ, Fiul Său a fost „Cel Sărac". El apără cauza acelora dintre ei care umblă în integritate (v. 1; cap. 22.23) şi lor le va deschide cerul Său (Luca 14.21...; 16.22). „Bogăţia aduce mulţi prieteni" (v. 4; cap. 14.20). Ciudaţi prieteni, mai degrabă vrăjmaşi, care prin linguşirile lor contribuie la ruinarea «victimei» lor (cap. 18.24)! Cu toate acestea, omul jefuit şi părăsit II  poate descoperi atunci pe Prietenul care-i rămâne. Isus este mai apropiat decât un frate (cap. 17.17).

Medic mai presus de Dumnezeu?

Nu stiu cati mai privesc astazi Biblia ca cea mai sfanta si serioasa carte?

Spun asta deoarece vad atatea derapaje de la ceea ce spune Scriptura si ceea ce punem in practica, noi ca si crestini.

Am vazut ca, daca medicul ne recomanda un regim sau un anume tratament, majoritatea oamenilor urmeaza sfatul cu  mare strictete. Suntem in stare sa consumam orice...sa luam tot ce ne prescrie numai sa ne salvam viata.

De ce...? De frica sa nu suferim si in mod special, teama de moarte.

Interesant este ca si Biblia are atatea recomandari si atatea avertizari in ceea ce priveste siguranta noastra si viitorul nostru, dar cine ia seama?

De ce oare pentru trup, care este o tarana facem atata efort de ingrijire si consumam atata energie si resurse financiare doar sa-i mai prelungim viata cu un lat de palma?

De ce pentru suflet care este VESNIC, nu facem nimic?

Aceste doua intrebari ma tot framanta de o vreme incoace...

PACATUL- este cel care ne va aduce moartea!

Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. (Rom.6:23)

Asa usor privim acest verset si il tratam foarte superficial.

De ce cuvantul medicului il luam in serios si cuvantul lui Dumnezeu NU?

Este oare mai credibil doctorul decat Dumnezeu?

Medicul posibil sa mai si greseasca, insa Dumnezeu NICIODATA, dar cu toate acestea cuvantul medicului e sfant. Atentie, nu am nimic cu doctorii, ci fac aceasta comparatie pentru ca omul isi pune increderea mult in Dumnezeu  si medic.

Feriti-va de orice se pare rau, spune Cuvantul (1Tesaloniceni 5:22)

Dar ce este rau? Astazi crestinilor moderni, nimic nu li se mai pare rau...

Sunt doar cateva referinte biblice care cuprind avertizari in ceea ce priveste viata noastra spirituala:

-Iov 36:21

-Psalmul 34:13

-Proverbe 4:27

-Matei 18:10

-Fapte 15:29

-Romani 16:17

-1 Corinteni 6:18

-1 Corinteni 10:14

-2 Corinteni 12:6

-Efeseni 6:9

-1 Tesaloniceni 4:3

-Tit 3:9

-1 Timotei 4:7

-Timotei 6:5

-2 Timotei 2:14,16

...si multe alte versete contin avertizari pentru viata noastra, depinde insa de noi cu ce seriozitate vom primi aceste invataturi.

Dumnezeu a evaluat riscul si toate acestea duc la moarte!

Bine ar fi sa luam aminte la aceste invataturi si sa ne ferim de tot ce se pare rau.

Seara de evanghelizare!

Chiar daca e sambata, ne putem bucura in prezenta lui Dumnezeu.

Astazi la ora 18 sunteti invitati a lua parte impreuna cu noi sau ascultandu-ne live la http://www.elim.ro/.

Sunteti asteptati cu drag!

Hrana ta zilnica!

5 MARTIE
Proverbe 18.1-24
A ne izola (sau a ne ţine deoparte), trăind pentru noi înşine, înseamnă a da dovadă de egoism şi adesea de mândrie. Romani 15.1-3, citând exemplul Domnului Isus, ne îndeamnă să nu căutăm ceea ce ne place nouă înşine (comp. cu v. 1), ci ceea ce place aproapelui nostru, „spre bine, pentru zidire". Iar mijlocul de a comunica cu aproapele, spre binele sau spre răul acestuia, este limba. Gura poate fi „izvorul înţelepciunii" (v. 4), însă tot ea poate face să ţâşnească şi dispute (v. 6), informaţii neîntemeiate (v. 8), lăudăroşii (v. 12; Iacov 3.5), răspunsuri pripite (v. 13), cuvinte aspre (v. 23)... Aceste triste roade ale cărnii vor fi însă „mâncate" de însuşi cel care le-a produs (v. 20,21; Luca 6.38b). 

Ele vor atrage asupra lui lovituri (v. 6), distrugere, cursă pentru suflet (v. 7), ruşine (v. 13), moarte... (v. 21). Ce otravă, ce gust amar lasă în urmă aceste „bunătăţi" (v. 8)!
Versetele 11 şi 12 ne prezintă un alt gen de nebunie: cea a omului arogant, care-şi pune încrederea în bogăţiile nesigure şi care se crede protejat de ele (citiţi Marcu 10.24).
 Cât despre cel drept, el nu are alt adăpost decât Numele Domnului, cu mult mai puternic decât orice turn întărit (v. 10; comp. cu Psalmul 91.2).

Cutremurul care te cutremura!

Ascultand aceasta inregistrare este imposibil sa nu te treca fiorii.
Eram copil, aveam in jur de 9 anisori, insa cu toate acestea si acum imi aduc aminte cu oarecare emotii de clipele acelea.
Nu stiu cat am invatat eu, noi, autoritatile si ceilalti care sunt in masura sa faca ceva pentru "asa-zisa"  siguranta a oamenilor. Si astazi sunt cladiri cu un risc seismic foarte ridicat, nu doar in Bucuresti ci in intreaga tara. Asta din punct de vedere omenesc, noi insa stim ca atunci cand Domnul te protejeaza, ESTI PROTEJAT.
Asa ca in ciuda zvonurilor ca in curand va veni un mare cutremur, STATI LINISTITI, la umbra aripilor Sale suntem protejati, si chiar daca fizic vom avea de suferit, sufletul nu il poate omori nici un cutremur.

Identitatea noastra!

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului: aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
  Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.
Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.
El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Hrana ta zilnica!

4 MARTIE
Proverbe 17.15-28
«Este, cu adevărat, un mare har din partea lui Dumnezeu să aplice înţelepciunea divină la toate detaliile vieţii omului, în mijlocul confuziei pe care păcatul a produs-o.» (J.N.D.). Din aceasta decurge însă responsabilitatea noastră, de a pune în practică această înţelepciune în viaţa de zi cu zi! 

Ea ne este dată pentru a o trăi, astfel că omul priceput o păstrează „pe faţa" lui (v. 24; Eclesiastul 2.14). Nebunul, dimpotrivă, îşi distribuie imaginaţia până la capătul pământului, urmărind închipuiri şi pofte deşarte. Ne putem gândi la fiul risipitor irosind prosteşte bunurile tatălui într-o ţară depărtată. 

Câtă întristare aduce un fiu nebun părinţilor săi! (v. 21,25). Să-1 imităm pe Solomon, autorul acestei cărţi, care a ştiut să ceară pentru sine „o inimă pricepută, care să înţeleagă" (1 Impăraţi 3.9). Cel care se pune garant este un prieten fals. El se încrede în mod nechibzuit în aproapele său şi îl stârneşte şi pe acesta să conteze pe el (v. 18; Ieremia 17.5). Versetul 17, dimpotrivă, ne arată cum putem recunoaşte un prieten autentic: el se revelează în greutăţi, iar noi descoperim atunci că el este chiar un frate. „Prietenul iubeşte oricând..." Cine merită mai mult acest nume decât Domnul Isus? (loan 15.13). „El este Prietenul nostru suprem Singură inima Lui nu se răceşte niciodată. 

Ce imensă dragoste!", spun versurile unui imn.

100 000 de semnături strânse în Timiș pentru schimbarea Constituției