Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că
este Isus.„Copii”,
le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns:
„Nu”. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.”
Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
Ioan 21:5-6
Pe drumul Emausului cand mergeau cei doi ucenici si vorbeau despre cele intamplate, Isus li se alatura pe drum si intra in discutie cu ei, dar ei nu ştiau că
este Isus.
Trei si jumatate Isus a fost alaturi de ucenici, a
trait cu ei, a mancat cu ei, s-a rugat impreuna cu ei, L-au vazut facand
atatea minuni, si iata ca din nou ucenicii se afla in aceeasi situatie,
nu ştiau că
este Isus.
Ma gandeam la noi, cei din zilele noastre, de cate ori oare nu L-am simtit pe Isus intervenind in situatiile noastre? Acolo unde noi nu gaseam raspuns, acolo unde nu aveam solutii, acolo unde medicii au spus raspicat "nici o sansa", El a fost alaturi de noi si ne-a dat izbanda, ne-a dat vindecare, ne-a dat calauzire!
Si iata ca asemeni si noi ucenicilor, deseori
nu ştim că
este Isus.
Sunt situatii in care ne vorbeste fie prin vise, fie printr-o persoana, fie prin Cuvant, insa noi nu stim ca este EL.
Toti ucenicii au fost intristati de cele intamplate si au suferit in sufletul lor si cu toate ca stiau ca Isus a inviat si nu mai este in mormant, dar cu toate acestea cred ca s-au simtit asemeni unor copii parasiti de parinte, nu-L mai aveau cu ei. Insa in toata suferinta lor s-au reintors la activitatea lor de zi cu zi, pescuitul. Din pescuit isi castigau painea cea de toate zilele, asta le era meseria. Stim ca Simon Petru era un mare pescar, dar iata ca profesionalismul lui nu l-a ajutat, toata noaptea nu a prins nici un peste.
Tare mult as vrea sa invatam fiecare din experienta lui Petru. Isus statea pe mal si ii privea !
De-atatea ori ne luptam sa rezolvam anumite probleme, ne agitam si incercam sa gasim atatea metode de a iesi dintr-un impas. Sunt situatii pe care le avem de rezolvat cu anumite persoane si cu toate ca dreptatea este de partea noastra, totusi nu avem izbanda. Nu vi s-a intamplat...?
Sunt convinsa ca da, iar undeva langa noi Isus sta si priveste. Priveste la toata truda si neputinta noastra.
„Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.”
M-am intrebat, oare nu le-a trecut prin cap sa nu asculte?
Mai ales ca acelasi lucru l-au facut si ei o noapte intreaga. Isus nu le-a zis "stiti...cunosc eu un alt loc bun de pescuit, haideti ca va duc eu acolo....".
Nuuu, nicidecum! Isus le-a spus sa faca acelasi lucru care l-au facut si pana atunci, numai ca diferenta era ca acum faceau la porunca Domnului.
Este atat de important sa ne lasam calauziti de Duhul lui Dumnezeu.
Poate ca aceleasi lucruri le-am facut si noi pana acum, insa au fost facute din hotararea noastra. Isus vrea sa fim ascultatori !
Ascultarea este cel mai important lucru. In situatii decisive si nu numai atunci, ci in fiecare zi este important sa ne lasam calauziti de Duhul lui Dumnezeu.
Fara El, tot ceea ce facem are acelasi rezultat ca si al ucenicilor,
"truda si goana in vant".
„Este Domnul” , a zis ucenicul.
Amintesteste-ti ca fiecare biruinta pe care ai avut-o, boala de care te-a vindecat, rezolvarea pe care ti-a adus-o, painea cea de toate zilele care ti-a asigurat-o, chiar si atunci cand nu mai aveai nici un ban, recunoaste si tu dragul meu, nu este altcineva, "ESTE DOMNUL"!
