Un weekend binecuvantat !

Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

                                                       Psalmii 42:1

Te doresc  pentru ca mai intai ,TU m-ai dorit !

Te iubesc pentru ca mai intai,TU m-ai iubit !

M-ai iubit si ma iubesti neconditionat,ma iubesti desi nu am nici un merit,ma iubesti si atunci cand sunt cazut si zdrobit la pamant,ma iubesti  si atunci cand nimeni nu ma iubeste,ma iubesti 

ASA CUM SUNT !

Iti multumesc ,TATA ca dragostea TA neconditionata ma ia de mana in fiecare dimineata,ma ridica si imi spune...

"TE IUBESC,

TE IUBESC,PENTRU CA ESTI  FIICA MEA"

Un sfarsit de saptamana binecuvantat alaturi de Domnul !

Hrana ta zilnica !

25 Februarie Geneza 33.1-20

După ce Dumnezeu i-a schimbat numele în Avraam, vechiul său nume, Avram, a dispărut pentru totdeauna. Spre deosebire de el, numele lui Iacov rămâne în continuare, iar noul nume, Israel, îi devine familiar numai mult timp după Peniel. Acesta este un semn că bătrânul Iacov, „cel care ia luat locul altuia" (25.26 nota f), n-a încetat să se manifeste. Totuşi harul divin a fost evident faţă de el şi familia lui. Domnul răspunsese la rugăciunea lui din cap. 32.11, înduplecând inima lui Esau (v.4). Şi, pentru a sublinia că într-adevăr lucrarea este a lui Dumnezeu, că darurile pregătite de Iacov au fost absolut inutile în faţa dispoziţiilor de necontestat ale lui Esau, v. 8 ne arată că Esau nici măcar nu le-a înţeles rostul.

 Totuşi vedem că reapar temerile sărmanului Iacov. In faţa lui Esau care voia să-1 apere, el ar fi putut da mărturie despre încrederea sa în protecţia Dumnezeului atotputernic: În loc de aceasta, el se strecoară printr-o minciună, spunând că se va duce la Seir, în timp ce va pleca la Sucot. După aceea, ceea ce este şi mai rău, îşi construieşte o casă (v. 17) şi îşi cumpără un ogor (v. 19), negându-şi astfel de două ori poziţia de străin pe pământ.

Consecinţele nu întârzie să se arate: au loc însoţiri rele ce duc la necinstirea fiicei sale şi la  grozava răzbunare a doi dintre fiii săi, tristul subiect al cap. 34.

Tabita-Dintr-o mana de tarana !

O VIATA TRAITA PENTRU HRISTOS!

   Cel mai trist moment si cea mai grea stare este sa fii inconjurat de persoane care iti sunt dragi...si totusi sa te simti singur ..de fapt nu cred ca este nimic mai cumplit.

   Departarea de Dumnezeu  si caderea in pacat te aduc in asemenea stare.Pacatul...desi frumos la privit,bun la gust,placut de admirat,dulce de cochetat...si as putea da aici multe "caracteristici" ale pacatului ....totusi odata acceptat in viata ta,te arunca in  cele mai abrupte vai si te tine captiv pe  cele mai ascutite varfuri ai muntilor de indoieli,de tristete,de singuratate si de nefericire.

  Urmarea acestei stari este vizibila in viata de zi cu zi,dar mai ales in viata spirituala.Ai vrea sa te rogi..dar nu esti in stare,ai vrea sa plangi...dar parca nici lacrimi nu mai ai,vrei sa te ridici din starea in care esti...dar nu ai putere....

Intr-un cuvant...simti nevoia de a face o schimbare,o schimbare in bine .....dar nu ai forta necesara !

 "Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.

Psalmi 32:3-5

   MARTURISIREA aducea ELIBERARE !!!!

Eliberat vei putea sa te ridici,sa iti inalti mainile spre cer si asemeni unui ghiocel care rasare de sub zapada,vei putea sa strapungi aceasta perdea a pacatului si  vei putea renaste la viata ...

O VIATA TRAITA PENTRU HRISTOS !

Hrana ta zilnica !

24 Februarie Geneza32.22-32

O a doua noapte memorabilă se înscrie în istoria lui Iacov. Această luptă cu îngerul este ca un rezumat al întregii sale vieţi de până acum. Întotdeauna a căutat binecuvântarea prin propria strădanie; prin aceasta s-a opus lui Dumnezeu. Acum constată că puterea omului nu poate învinge şi predomina. Este suficientă doar o atingere a lui Dumnezeu (v. 25) şi toată puterea lui este nimicită. Iacov este obligat în felul acesta să înceteze să se mai încreadă în sine. El învaţă acest adevăr fundamental al vieţii credinciosului: „când sunt slab, atunci sunt tare" (2 Corinteni 12.10) şi în acel moment triumfa, declarând prin credinţă: „Nu te voi lăsa să pleci decât dacă mă vei binecuvânta" (v. 26; Osea 12.4). Victorie a rugăciunii! El obţine binecuvântarea sub forma numelui Israel, cel atât de mare în planurile lui Dumnezeu, în Scriptură şi în istorie, nume care ne vorbeşte despre Hristos Biruitorul, Prinţul, adevăratul Israel al lui Dumnezeu.

Dragi creştini, Dumnezeu doreşte să ne facă învingători. Dacă ne opreşte pe calea pe care am ales-o prin voia noastră şi ne ia puterea firească, o face pentru a ne da puterea Lui.

Iacov îşi va aminti de Peniel. Toiagul său îi va vorbi fără încetare de acest loc. Coapsa i-a fost luxată (scrântită), dar i-a fost eliberat suflul (Rom. 7.24, 25).

25 Februarie Geneza33.J-20

După ce Dumnezeu i-a schimbat numele în Avraam, vechiul său nume, Avram, a dispărut pentru totdeauna.

Tabita-Renuntand la gandurile mele!

O zi binecuvantata !!!

"Cat despre mine fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu "!

Psalmul 73:28

     Astazi as vrea ca aceste cuvinte sa fie puse in rugaciunea mea...si in rugaciunea ta.

    Poate mai sunt lucruri sau ganduri care ne impiedica sa fim aproape de EL,poate mai sunt sentimente in inima noastra care nu ne lasa sa Il simtim si sa Il cunoastem asa cum este EL,in toata splendoarea Sa .

Daca ne-am lasa pe deplin la dispozitia SA,daca l-am lasa sa ne modeleze asa cum vrea EL

.....sunt convinsa ca si binecuvantarile ar fi pe masura ascultarii noastre.
"Cat despre mine fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu "!
 O zi minunata !

Hrana ta zilnica !

                         23 FebruarieGeneza 32.1-21

Evrei 1.14 ne învaţă că cei credincioşi beneficiază de slujirea îngerilor - aproape întotdeauna fără ştirea lor. La plecarea sa din Canaan, Dumnezeu voise cumva să-i prezinte lui Iacov pe aceia pe care avea să-i folosească pentru a-i purta de grijă în timpul exilului său (28.12). Acum, în momentul întoarcerii, îngerii de la Mahanaim îl întâmpină pe patriarh în semn de bun venit în ţara promisiunii. Dar Iacov nu este în starea de a se bucura de bunătatea lui Dumnezeu care-i ascultase rugămintea de odinioară (28.20, 21). Într-adevăr, inima lui nu este eliberată de teama specifică omului. Dacă nu-1 mai are pe Laban în spate, pe urmele lui, îl are încă înainte pe Esau şi tremură la perspectiva întâlnirii cu el. Sigur că recurge la rugăciune (v. 9-12), dar imediat după aceea ia toate măsurile de prevedere pe care şi le-ar putea imagina cineva, ca şi cum nu ar fi crezut că Dumnezeu poate să-1 scape.
  Oare nu-i semănăm noi uneori?

Să observăm şi atitudinea servilă a lui Iacov (v. 18, 20), deşi binecuvântarea tatălui său îl înălţase ca stăpân al fratelui său. Nu credeţi că, în locul acestei puneri în scenă şi al tuturor acestor aranjamente circumspecte, Iacov ar fi făcut mai bine să meargă în fruntea cetei sale şi, încrezându-se în Dumnezeu, să-i ceară cu curaj iertare fratelui său faţă de care greşise?