Ce lasam in urma noastra?????

      Cu citiva ani in urma un pastor care venea din alt stat, a acceptat o pozitie la o Biserica din Hudson, Texas.. Dupa citeva saptamini de la sosire, a avut ocazia sa mearga cu autobuzul de la el de acasa pina in partea veche a orasului. S-a urcat in autobuz, si-a cumparat bilet, dar cind s-a asezat jos pe scaun si s-a uitat la restul ce l-a primit, a realizat ca soferul autobuzului i-a dat mai mult inapoi decit trebuia. In mintea lui considera ce are de facut si gindii cam asa …”mai bine sa-i dau cei 25 de centi inapoi”…gindi el…”nu e drept sa-i tin”…Apoi se gindi iara…”Nu sint decit 25 de centi cui ii pasa de atita?                                
Compania de autobuze si asa ne ia prea multi bani, n-o sa le lipseasca tocmai banutii astia. Ii accept ca pe un dar de la Dumnezeu si-mi vad de treaba…”

      Cind veni insa statia unde trebuia sa se dea jos, se oprii in fata soferului pentru citeva clipe si ii spuse…
-”Uite tine aici , ca mi-ai dat prea mult rest cind am cumparat biletul…”Soferul zimbii si raspunse…

-“Nu esti tu noul pastor din oras?”

-“Da” raspunse acesta…

-In ultima vreme m-am gindit sa ma duc si eu la o biserica sa ma inchin. Asa ca intentionat ti-am dat mai mult inapoi sa vad ce faci. Te vad duminica la Biserica…”

      Pastorul pasi jos de pe treapta autobuzului si in mod real se prinse cu amindoua miinile de primul stilp intilnit in cale…sa nu cada…se tinu de el si spuse stins…”Doamne…aproape ca ti-am vindut din nou Fiul…pentru 25 de centi…”

…………………...................................................................... Pazeste-ti gindurile ca ele vor deveni cuvinte…ai grija de cuvinte, ca ele devin actiuni. Fii atent la actiunile tale ca ele devin obiceiuri, iar acestea iti vor daltui caracterul. 
Caracterul tau este mai la urma destinul tau.Viata noastra este probabil singura Biblie pe care unii oameni o vor citi . Imaginati-va citi oameni va privesc si va pun uneori in fata unor teste. Fiti totdeauna pregatiti sa dati socoteala de faptele voastre.…Numele de crestin pe care l-am primit ne va putea fi marturia noastra in fata judecatii...de noi depinde in ce fel va fi ,spre osanda  sau spre fericirea  si mostenirea vietii vesnice.

Nu-l da pe o nimica toata…nu-l pretui cu ceva maruntis…ISUS merita mult mai mult!!!!!!!!

LEONARDO DA VINCI-CINA CEA DE TAINA

Cand a conceput aceasta scena, Leonardo da Vinci s-a izbit de o mare dificultate: trebuia sa picteze Binele - sub chipul lui Iisus - si Raul - sub chipul lui Iuda, prietenul care se hotaraste sa il tradeze in timpul mesei. Si-a intrerupt lucrul la jumatate pana cand avea sa gaseasca modelele ideale.         Intr-o zi, in timp ce asista la repetitia unui cor bisericesc, a vazut intr-unul dintre baieti imaginea desavarsita a lui Hristos. L-a invitat la el in atelier si i-a reprodus trasaturile in studii si schite.        Au trecut ani, Cina cea de taina era aproape gata -, Da Vinci insa nu gasise modelul ideal pentru Iuda.       Dupa mai multe zile irosite zadarnic, pictorul a intalnit un tanar imbatranit prematur, zdrentaros, beat, lungit in sant. Cu mare greutate, le ceru ajutoarelor sale sa-l duca la biserica, deoarece nu mai avea timp sa faca schite.       Cersetorul a fost carat pana acolo, fara sa-si deaseama ce se intampla cu el: ajutoarele il tineau in picioare, in timp ce Da Vinci copia trasaturile necredintei, ale pacatului, ale egoismului,atat de bine imprimate pe fata lui.      Cand pictorul a terminat, cersetorul, revenindu-si oarecum din betie - deschise ochii si vazu pictura din fata lui. Si zise, cu un amestec de groaza si tristete: - Am mai vazut pictura asta! - Cand? intreba da Vinci surprins. - Acum trei ani, inainte de a fi pierdut tot ce-aveam. Pe vremea cand cantam in cor si duceam o viata plina de vise, iar artistul m-a convins sa pozez ca model pentru chipul lui Iisus. - Cu alte cuvinte, Binele si Raul au unul si acelasi chip; totul depinde de momentul in care unul sau altul ii taie calea oricarei fiinte umane.

Si totusi....Dumnezeu exista!!!!!!!

Psalmii 14:1-6 Nebunul zice în inima lui: "Nu este Dumnezeu!" S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este nici unul care să facă binele.   Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.  Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Domnul? Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit. Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit... dar scăparea lui este Domnul.   Un barbat a mers la frizer sa se tunda. In timp ce frizerul a inceput sa il tunda pe client, cei doi au inceput o conversatie interesanta despre diverse subiecte. In cele din urma au ajuns sa vorbeasca despre Dumnezeu, iar frizerul a spus: ”Nu cred ca Dumnezeu exista.” “De ce spui asta?” a intrebat clientul.   “Trebuie doar sa iesi pe strada si sa vezi ca Dumnezeu nu exista. Spune-mi, daca Dumnezeu ar exista, ar mai fi atatia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonati? Daca Dumnezeu ar exista n-ar mai fi suferinta si durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi sa iubesti un Dumnezeu care permite asemenea lucruri sa se intample.”     Clientul s-a gandit pentru un moment dar nu a raspuns pentru ca nu vroia sa inceapa o discutie in contradictoriu.   Peste putin timp, frizerul termina de tuns si clientul pleca mai departe. Imediat ce a iesit din frizerie a vazut insa pe strada un om neingrijit, cu parul lung si murdar.. Parea un om sarman.      Clientul s-a intors la frizer si i-a spus: ”Stii ceva? Frizerii nu exista!” “Cum poti spune asta?” a intrebat frizerul nedumerit. “Eu sunt aici si sunt un frizer. Si tocmai te-am aranjat!” “Nu e asa!” a spus clientul. “Frizeri nu exista pentru ca daca ar exista nu ar mai fi oameni cu par lung si neingrijit, ca omul de afara.” “Dar frizerii exista! Ceea ce se intampla e ca oamenii nu vin la mine.”   “Exact!” a spus clientul plin de incantare.”Asta e ideea!      Si Dumnezeu exista!!!!!!!  Ceea ce se intampla este ca oamenii nu merg la El si nu Il cauta. De aceea exista atata durere si suferinta in lume.”

Fără violenţa !

     Klemens Maria Hofbauer, apostolul Vienei, îi iubea nespus de mult pe săraci. Într-o zi merse într-un salon de oaspeţi pentru a cerşi bani pentru cei nevoiaşi. Ajunse şi la un bărbat care ura tot ceea ce avea legătură cu Biserica. El i se adresă lui Klemens spunându-i :
   "Cum de ai curajul să-mi ceri bani?" Şi-l scuipă pe preot. Acesta îşi scoase batista din buzunar cu calm, se şterse pe faţă, apoi spuse cu modestie: "Asta a fost pentru mine. Acum însă daţi-mi ceva, vă rog, şi pentru cei nevoiaşi". Şi-i întinse pălăria.
    Fiind impresionat de gestul preotului, bărbatul îi dărui toţi bani pe care îi avea la el.

Nava si farul

      De cate ori primesc cate-o ilustratie sau ceva materiale pentru citit....,tot de atatea ori ma bucur ca am ocazia, si pot sa vi le impartasesc si eu la randul meu.Cred ca avem de invatat din fiecare ilustratie,din fiecare prezentare....Toata viata vom invata !!!
   Multumesc pe aceasta cale persoanei care imi trimite cate o ilustratie sau vre-un material... din care pot invata  cate ceva.

    In cea mai intunecata parte a noptii, capitanul isi conducea nava prin apele peste care se lasase si ceata. Cu ochii concentrati la maxim, el scruta intunecimea, cautand eventualele pericole. Cele mai adanci sentimente de frica au aparut cand a vazut o lumina puternica chiar in directia sa. Parea sa fie o alta nava a carei curs prevestea o coliziune cu nava sa

       Pentru a avertiza asupra potentialului dezastru, a transmis prin radio: "Sunt capitanul Jeremiah Smith. Va rog sa va modificati cursul cu 10 grade Sud! Terminat!"
       Spre uimirea sa, lumina ce se indrepta spre ei nu si-a schimbat cursul. Dimpotriva a auzit raspunsul prin radio: "Capitane Smith, sunt soldat Thomas Johnson. Va rog sa va modificati imediat cursul cu 10 grade spre Nord! Terminat."
       Enervat de mesajul radiofonic, capitanul a strigat inapoi prin radio: "Soldat Johnson, sunt capitanul Smith si iti ordon sa schimbi imediat cursul cu 10 grade spre Sud! Terminat!"
       Pentru a doua oara, lumina din fata nu si-a schimbat cursul. "Cu tot respectul, domnule capitan Smith" s-a auzit din nou vocea soldatului "va ordon eu, sa va modificati cursul cu 10 grade spre Nord. Terminat."
       Enervat si frustrat de acest marinar inconstient, care punea in pericol vietile echipajului sau, capitanul a luat din nou emitatorul: "Soldat Johnson, as putea sa te trimit in fata tribunalului militar pentru asta! Pentru ultima data, iti comand cu autoritatea investita mie de guvernul Statelor Unite ale Americii sa iti modifici cursul cu 10 grade spre Sud! Sunt o nava de razboi!"
       Raspunsul final transmis de catre soldat a fost calm si rece: "Cu tot respectul domnule, ma vad nevoit sa va comand din nou sa va modificati cursul cu 10 grade spre Nord! Sunt Farul!"

    Multi dintre noi in aceasta lume, avem putin respect fata de autoritate. Ne comportam ca si cum regulile si legile pot (sau ar trebui) sa fie schimbate dupa nevoile noastre personale. Reclamele ne imping spre "Fa cum iti place tie". In realitate, nu putem sa le avem pe toate, dupa bunul nostru plac. Trebuie sa ne conformam vietile dupa un adevar mai inalt, o autoritate mai inalta - Cuvantul lui Dumnezeu.
       Adevarul lui Dumnezeu este asemenea unui far. Nu se schimba doar ca sa ne faca noua pe plac. Noi suntem cei care trebuie sa ne schimbam si sa ne conformam vietile dupa ceea ce vrea Dumnezeu sa facem.
       Isus este si El asemenea unui far. Biblia ne invata ca "Isus Christos este acelasi ieri, azi si in veci" (Evrei 13:8). El va fi intotdeauna aici, pentru noi. El este Cel pe care te poti bizui 100%. Noi, crestinii, trebuie sa ne aliniem vietile dupa voia Sa. Daca El ne spune sa ne schimbam cursul, n-avem altceva de facut decat sa ascultam.
    Asta inseamna a fi ucenic !!!!!!



                                                       autor:  Wayne Rice

Tu ce ai alege..????

  Conduci automobilul tau Sport, de 2 locuri, intr-o noapte cu o furtuna
teribila.Treci pe langa o statie de autobuz, unde se afla 3 persoane asteptand:

1. O batrana bolnava pe moarte;
2. Un vechi prieten, care, odata, ti-a salvat viata;
3. Femeia visurilor tale, sau barbatul ideal.

 Pe cine ai lua in automobilul tau, tinand cont ca nu ai decat un singur
loc, doar pentru un pasager

Gandeste-te foarte bine la raspunsul tau, inainte de a citi mai departe.
 

   Aceasta este o dilema etica si morala, care se foloseste in interviurile
pentru angajare in serviciu.
  Ai putea lua batrana , pentru ca este pe moarte si trebuie salvata prima;
sau ai putea lua prietenul care ti-a salvat viata si esti obligat fata de
el. ,dar, e posibil ca niciodata sa nu mai reintalnesti femeia
visurilor tale , sau barbatul ideal....
  Ce faci ???
   Un candidat, intr-un interviu ca acesta, a fost angajat dintre 200 de
concurenti, pentru magnificul sau raspuns.
   El a raspuns simplu :

"As da cheile masinii prietenului meu si i-as cere sa duca batrana la spital; in timpul acesta, eu as ramane sa astept autobuzul, impreuna cu  femeia visurilor mele".

   Exact asa se cam intampla si in viata...!!!!

Intotdeauna esti in postura... ca nu stii ce sa alegi....parca ..ai vrea...sa impaci totul...deci atentie....

O PROBLEMA PUSA CORECT, ESTE PRACTIC REZOLVATA.

PILDA CU TABLOUL UNUI FIU DE OM BOGAT

  ...la fel cum fac eu....si altii au grija sa imi dea si mie hrana spirituala.Multumesc persoanei cea care mi-a daruit aceasta istorioara...de-aceea.... am hotarat sa o  impart cu voi.

 Un om bogat, pasionat de arta, avea în colectia lui  opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori statea împreuna cu unicul sau fiu, admirând minunatele piese din colectia lor.Dar a izbucnit razboiul si fiul a fost înrolat si  trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, în timp ce salva viata unui camarad. Cînd a primit anuntul, tatal a fost profund îndurerat de pierderea unicului sau fiu.O luna mai târziu, a auzit batai la usa. În prag statea un tânar cu un pachet mare în brate...El a spus:

- Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat  viata. În acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, în timp ce încerca sa ma duca pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind  pe loc...Deseori ne vorbea  de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.

   Tânarul i-a înmânat  pachetul.

-Stiu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou.

Tatal a început sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de tânar. Privindu-l  atent,  a fost uimit de felul în care tânarul pictor a reusit sa surprinda  chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tânarului, oferindu-i si o suma de bani pentru tablou.

-O, nu se poate asa ceva, domnule... Toata viata  nu voi putea sa platesc pentru ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

   Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arata portretul fiului sau  si numai  dupa aceea le dadea voie sa vada marile capodopere  colectionate.

    Dupa moartea batrânului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si, mai ales, sa achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii.

  La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa conduca licitatia,adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:

-Începem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

În sala s-a lasat linistea....Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a strigat:

-Am venit sa vedem marile opere! Sari peste aceasta piesa!...

 Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Face cineva o oferta pentru acest portret?... 100?... 200?...

Din sala, cineva a stigat iritat:

-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri!... Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie!...

Netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!...

Într-un târziu, din cel mai îndepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:

-Dau eu 10 pentru acest portret...

Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om sarac, nu putea sa ofere mai mult.

-Exista o oferta de 10!... Cine da mai mult?!... Da cineva 20?!...

Sala era în fierbere.

-Dati-i-l lui pentru 10!...Sa trecem la maestri!...La maestri!...

Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa  profite de ocazie si sa cumpere opere mari pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:

-10, odata!...10, de doua ori!...

Si, lovind cu ciocanelul în masa:

-Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!

Din fata, cineva a zbucnit:

-În sfârsit, putem trece la marea colectie!...

Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunând:

-Îmi pare rau, dar licitatia s-a încheiat.

Rumoare în sala:

-Dar tablourile?!...Cum ramâne cu maestrii?!...Colectia?!...

-Regret, a spus adjudecatorul. Când am fost desemnat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care nu am avut voie sa o fac cunoscuta decât în acest moment: licitatia se refera numai la potretul fiului !Cine il  ia mosteneste întreaga avere, care include si toata colectia de opere de arta! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!...

Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce.

La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este:

-Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul?!

Pentru ca, vezi tu, acela care îl primeste pe Fiul obtine totul...

Care-i moştenirea ta?

   Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui:

    - Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Pădurile care înconjoară satul sunt şi ele ale mele. Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.

    - Dar acela ? - l-a întrebat tăranul, arătând cu degetul spre cer. Nu cred că şi cerul este al tău. Acela este al meu - a mai spus tăranul şi, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi cu ciudă în suflet.

   Care este averea ta...dragul meu...????

Poate şi tu te lauzi cu realizările tale....dar nu uita...cea mai mare realizare a ta va  fi....DACĂ AI CA MOŞTENIRE CERUL !!!!!

Trei cărări

     Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de înţelepciune pe care îşi doreau să-l cunoască.
 La un moment dat au ajuns la o răscruce, şi fiecare a continuat să-şi aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul.  Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede.
  A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust şi accidentat, străbătut de vânturi puternice. Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele şerpuind în pante line. După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Plin de nerăbdare, s-a aşezat să-şi aştepte prietenii.După 7 săptămani, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.După 7 luni sosi si cel de al treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară.

Cei doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul lui a fost o adevărată plăcere. Aşa că l-au întrebat pe bătrânul înţelept care a ales cel mai bine.

-Ce ai învăţat tu? îl întrebă pe primul.
Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi, că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni, ca pentru fiecare pas înainte trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar… am ales eu calea cea
mai bună către tine?
-Da, ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat îl întrebă pe al doilea.

-Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale, că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc pâna la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

-Da, ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat îl întrebă pe ultimul.

-Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am Răbdare, că dacă privesc cu Înţelegere viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte, că Iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

-Da, ai ales bine…

Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au înţeles, în sfârşit, că la orice răscruce POT ALEGE… iar viaţa fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute de-a lungul ei.

"Viaţa îşi are farmecul ei...depinde numai cu ce ochii o priveşti"

Un morcov, un ou, sau o boabă de cafea?

    Viața de multe ori ne trece prin diferite încercări. Cu toții  avem momente când zicem că  am ajuns la capătul răbdării și nu mai putem, când.... parcă totul merge pe dos.

    În fiecare zi afli câte ceva, care în loc să îți dea o speranță de viață....îți taie elanul de tot...si de parcă nu ar fi viața destul de grea....îți mai vine și câte o  "lovitură sub centură" și acestea pot veni din diferite părți,de la frații tăi în credință,de la o rudă,poate  veni cateodată și de la cei mai buni prieteni....s-au mai bine zis ...de la cei care îi considerai prieteni.Aceste lovituri parcă dor cel mai tare...întotdeauna. Dar mulțumim  Domnului că și din aceste lovituri, indiferent cât de dureroase sunt...întotdeauna avem de învățat ceva ....

     O tânără a mers la mama ei şi a început să-i povestească necazurile prin care trecea, plângându-se că viaţa a devenit prea grea… Era obosită de atâta luptă şi conflicte. Imediat ce reuşea să rezolve o problemă, apăreau altele.
    Fără să-i spună nimic, mama ei a luat-o în bucătărie. A umplut trei vase cu apa şi le-a pus pe aragaz. În scurt timp, apa a început să fiarbă. În primul vas a pus nişte morcovi, în al doilea, ouă, iar în al treilea, nişte boabe de cafea. Le-a lăsat să fiarbă în continuare, fără să spună nici o vorbă. După un timp a oprit focul. A pus morcovii într-o farfurie, ouăle în alta, şi a turnat cafeaua într-o ceaşcă .       

Apoi s-a întors spre fiica ei şi a întrebat-o:
- Spune-mi, ce vezi?

 - Morcovi, ouă şi cafea…
Mama ei a luat-o mai aproape şi i-a cerut să ia un morcov în mână. Era moale… Apoi i-a cerut să ia un ou. L-a luat, l-a decojit şi a constatat ca era un ou fiert foarte tare. În cele din urmă, mama i-a cerut să guste din cafea. A gustat şi a zâmbit cu plăcere, când a simţit aroma. În final fiica a întrebat:
- Ce înseamnă toate astea, mamă?
     Mama i-a explicat… Fiecare din aceste trei obiecte au avut de a face cu aceeaşi problemă, au fost puse în apă fiartă. Dacă iniţial morcovul era tare şi puternic, după ce a fiert a devenit moale şi slab.       

Oul cel fragil, cu coaja subţire, acum a devenit tare. Boabele de cafea au devenit sărace şi nefolositoare, şi-au pierdut savoarea. Însă au schimbat ceva, au schimbat apa în care au fiert, aromând-o şi dăruindu-i gustul lor plăcut…. 

- Care dintre ele eşti tu? şi-a întrebat mama, fiica. Când ai de-a face cu necazurile şi încercările, ce ţi-ar plăcea să fii? 

Un morcov, un ou, sau o boabă de cafea?

  Atunci când ajungi și tu la limită,în necazurile tale....dragul meu....tu ce îți dorești  să fii ??????

Omul învățat !

Un bărbat în vârstă de 92 de ani, bărbierit proaspăt, pieptanat la fel,s-a îmbrăcat și la ora 8 dimineața a pornit înspre azil. Soţia lui, în vârstă de 70 de ani, nu de mult s-a stins din viaţă şi, din acest motiv, bărbatul a simţit nevoia să-şi părăsească locuinţa. Stă în foaierul azilului aşteptând, zâmbeşte înspre noi atunci când îi spunem: „camera dvs. este pregătită”. În timp ce mergem spre lift, îi povestesc pe scurt cum anume e camera lui, ce culoare are perdeaua şi cuvertura de pe pat, ce are în cameră.

” Îmi place foarte mult”- spune el şi e încântat ca un copil de 8 ani, care acum urmează să primească prima lui cameră separată de la părinţi.

“Stimate Domn, încă nici nu aţi văzut camera, aşteptaţi un pic înainte să vă pronunţaţi„-am răspuns eu .

“Nu are nimic dacă nu am văzut-o încă „ spune el.

“Fericirea nu este dependentă de ceva anume. Eu aleg fericirea în mod independent. Faptul că, imi place sau nu camera, nu depinde de mobilier sau decoraţii, ci depinde de cum vreau eu să o văd”. 

“Eu am decis deja în mintea mea , camera îmi place. Deciziile le iau în fiecare dimineaţă, imediat ce mă trezesc“.

 Pot sa iau decizia să îmi petrec ziua în pat şi să încerc să număr câte extremităţi sau componente ale corpului meu nu funcţionează cum ar trebui sau mă dor; ori, pot să spun mulţumesc cerului pentru tot şi pentru că mă pot mişca.“

“Fiecare zi este un cadou, dacă pot să-mi deschid ochii, să mă concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat de-alungul vieţii mele”

“Bătrâneţea este ca şi un cont în bancă . Iei de acolo exact ce ai adunat.”

„Vezi, sfatul meu este să aduni multă, multă fericire şi amintiri frumoase în contul tău de amintiri”.

„Şi îţi mulţumesc că ţi-ai adus contribuţia la contul meu , unde eu şi azi tot strâng şi mai strâng”- spuse omul învăţat.

Ţine minte cele de mai jos:

1. Eliberează-ţi mintea de ură.

2. Eliberează-ţi mintea de a-ţi face griji mereu.

3. Trăieşte modest

4. Dăruieşte mai mult.

5. Aşteaptă mai puţin de la alţii

Lupii...!!!!!

In haita sunt multi lupi, dar unul singur e seful.

Lupta interioara(cu sine)
 Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.

Si ii spunea asa :

Exista in fiecare dintre noi doi lupi.

Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire, nepotelul il intreaba :

''Bunicule... si care lup castiga?''

La care batranul ii raspunde simplu :

    'Cel pe care il hranesti'

Asta stiu si lupii!!!