In urma cu cateva zile, am decis sa reiau bunul obicei, acela de a scrie pe blog. Categoric pentru a putea scrie trebuie sa ai si o stare potrivita, sa ai o inima deschisa si pregatita sa auzi vocea lui Dumnezeu. Marti in 16.10 am scris cateva cuvinte din ceea ce mi-a vorbit mie Domnul in aceea zi. Vorbeam de credinta pe care o avem si pe care trebuie sa o aratam in fata oamenilor prin fapte. N-ar fi rau sa recititi acele ganduri din data de 16. Nu stiam ca la doar cateva ore eu eram cea care trebuia sa arat celor din jurul meu ce fel de credinta am....
La doar cateva ore, in miez de noapte primeam un telefon...
"fratele meu a plecat la Domnul"
Mai mare decat mine cu 5 ani, fara sa fie bolnav sau suferind vreodata de ceva...si-a incheiat alergarea. Simti ca se duce pamantul de sub picioare, lacrimile nu le poti stapani, iti vin atatea intrebari in minte...si nu gasesti nici un raspuns. Desigur reactiile sunt omenesti, traim in trupul acesta pe pamant, avem sentimente...dar avem o nadejde.
In acele momente m-am prabusit la podea si nu puteam sa cred ca este real, dar imediat mi-a venit in minte ceea ce am scris si imi aminteam incheierea pe care am avut-o, si redau mai jos:
"Credinta adevarata insa este o credinta Atotputernica, intr-un Dumnezeu Atotputernic!
TOATE sunt cu putinta celui ce crede!
Sa crezi chiar si atunci cand vezi ca totul in jurul tau pare de neinteles, cand anormalul vrea sa ia locul normalului, cand medicul iti da un diagnostic crunt si iti da de trait un numar de luni, de ani sau poate chiar de zile, sa crezi cand totul pare in jurul ca se naruie si nu mai ai scapare, sa crezi in ciuda faptului ca esti prigonit pentru credinta ta, sa crezi ca peste toate lucrurile bune sau mai putin bune care ti se intampla, este un Dumnezeu care le tine pe toate in control. Nimic nu este puterile tale, nimic nu este prea mult, nimic nu este prea greu.
Cu El toate lucrurile sunt cu putinta, trebuie doar sa crezi"
Cu aceste cuvinte am incheiat...
Sa crezi...chiar daca in jur totul se naruie...
Eram pusa in fata unui fapt implinit, o situatie extrem de grea...eu le spuneam altora ca exista viata dupa moarte, ca exista o vesnicie, ca nu se termina totul la mormant, si-acum eram pusa in situatia de a arata nadejdea cu care eu traiesc. Ca pot, ca nu pot...TREBUIE!
Dau slava Domnului ca totul este in mana Lui si niciodata nu ne da peste puterile noastre, Iov avea o credinta foarte mare si in fata nenorocirilor care l-au impresurat si-a ridicat ochii spre cer si a glorificat pe Dumnezeu spunand: "Domnul a dat, Domnu a luat, binecuvantat fie Numele Lui"
E grea despartirea dar stiu ca fratele meu a fost un slujitor al Domnului care si-a adus trupul ca o jertfa vie inaintea Lui.
Intr-o zi toti vom sta la masa la Nunta Mirelui, insa pana atunci ...
LA REVEDERE IUBITUL MEU FRATE
Cu El toate lucrurile sunt cu putinta, trebuie doar sa crezi"
Cu aceste cuvinte am incheiat...
Sa crezi...chiar daca in jur totul se naruie...
Eram pusa in fata unui fapt implinit, o situatie extrem de grea...eu le spuneam altora ca exista viata dupa moarte, ca exista o vesnicie, ca nu se termina totul la mormant, si-acum eram pusa in situatia de a arata nadejdea cu care eu traiesc. Ca pot, ca nu pot...TREBUIE!
Dau slava Domnului ca totul este in mana Lui si niciodata nu ne da peste puterile noastre, Iov avea o credinta foarte mare si in fata nenorocirilor care l-au impresurat si-a ridicat ochii spre cer si a glorificat pe Dumnezeu spunand: "Domnul a dat, Domnu a luat, binecuvantat fie Numele Lui"
E grea despartirea dar stiu ca fratele meu a fost un slujitor al Domnului care si-a adus trupul ca o jertfa vie inaintea Lui.
LA REVEDERE IUBITUL MEU FRATE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu