Oh...nu, nu vrea sa fiu bogat!!!

Daca ne uitam in toate epistolele scrise de Pavel gasim atat de multe invataturi si ceea ce imi place este ca se adreseaza tuturor categoriilor de varsta. In Epistola sa scrisa catre Tit, la un moment dat ii spune lui Tit sa sfatuiasca pe tineri sa fie cumpatati(Tit 2:6), insa cred ca cumpatarea este buna pentru fiecare si in orice privinta.

Trebuie sa fim cumpatati in ceea ce priveste fiecare domeniu din viata noastra, cumpatati in privinta muncii, a banilor, a timpului si a oricarei activitati.
 Excesul nu e bun la nimic.

Am sa redau o istorioara care cel putin pe mine m-a pus tare mult pe ganduri si cred ca e bine sa meditam la ea.

Se  spune ca era un mare om de afaceri care de-a lungul anilor, pornind de jos a tot muncit, si-a tot muncit din zori si pana seara, ani la rand. Cum afacerea crestea tot mai mult bineinteles ca si timpul petrecut in firma era tot mai mare. N-avea timp pentru familie, n-avea timp pentru odihna, n-avea timp pentru prieteni...n-avea timp pentru nimic. Trecusera ani la rand si n-a apucat sa-si ia nici macar o zi de concediu, pana intr-o zi cand a hotarat ca ar fi momentul sa plece o saptamana in vacanta pentru a se relaxa.

A lasat sarcinile in grija subalternilor si a plecat pe o insula, fara telefon, fara laptop sau alte mijloace prin care sa comunice, pur si simplu....singur, singurel.

sursa: https://www.facebook.com

A inchiriat o splendida casa de vacanta pe malul marii si vacanta se anunta a fi una superba.

Prima zi, in dreptul casei de vacanta pe malul marii a aparut un om la 10 fix. Omul si-a aruncat undita in apa, a pescuit peste, l-a strans intr-o plasa, iar la ora 11 omul a plecat. Maine zi, la aceeasi ora, acelasi om, a venit in dreptul casei, a aruncat undita, a luat pestele, l-a pus in plasa, iar la ora 11 fix a plecat.A treia zi la fel, a patra la fel si in fiecare zi omul la ora 10 fix venea, iar la ora 11 pleca. 

Atent, omul de afaceri l-a urmarit zi de zi, insa in ultima lui zi de vacanta s-a hotarat sa stea de vorba cu acel pescar.

-Spune-mi te rog...te urmaresc de cateva zile si vad ca in fiecare zi vii la 10, strangi ceva peste, iar la 11 pleci. Mi se pare ciudat ceea ce faci! De ce nu vii mai de dimineata, ai putea sa pleci cu doua plase daca vii la ora 9...

- Bine, si....? intreba pescarul

-Pai, iti dai seama cat peste ai strange in doua ore? Dar daca vii la 9 si pleci la 12 ai putea sa pleci cu trei plase...

-Bine, si...? raspunse iarasi pescarul

-Pai, tu realizezi cat peste ai putea strange daca ai sta mai multe ore? 

-Bine, si...? La ce bun?...raspunse pescarul. 
-Pai...uite ai deveni un om bogat ca si mine. Putea-i sa-ti faci aici un paradis doar al tau, case de vacanta, pescadoare multe...le si vad ancorate pe mal...! Ai fi putut si tu sa faci ceea ce fac eu, sa vii sa te relaxezi in vacanta...cu alte cuvinte putea-i deveni bogat.

-La ce bun. raspunse pescarul. Sa fiu bogat ? Sa vin pe insula? Pai dumneata muncesti de-o viata sa poti veni o data in vacanta, eu ma bucur de toate acestea in fiecare zi... Eu privesc marea si ma bucur in fiecare zi de tot ceea ce  dumneata te bucuri o data, spuse pescarul. Oh...nu, nu vrea sa fiu bogat!!!

Cat de bine este sa fim cumpatati!!!
Cumpatati in toate lucrurile. Sa-l rugam pe Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa fim cumpatati mai mult ca oricand in aceste vremuri in care toata lumea goneste nebuna spre...ceva, ceva...mai mult, si mai mult.

Eu una...vreau sa fiu multumita cu ce am. Nu-mi doresc nici bogatie ca sa uit de Domnul, nici saracie sa ajung sa cersesc, ci atat cat stie Domnul ca am de trebuinta...si este atat de bine...!