12 AUGUST
Efeseni 3.1-12
Acest capitol este constituit sub forma unei paranteze, ca pentru a scoate mai bine în evidenţă taina, „acum descoperită", care formează subiectul său (v. 3, 9), cea a lui Hristos şi a Adunării. Istoria omului este împărţită în perioade numite „veacuri" (1.21; 2.7; 3.9) - sau uneori dispensaţii, economii - pe parcursul cărora Dumnezeu Se descoperă sub un anumit nume unor anumite categorii de persoane. In cursul dispensaţiei harului, a noastră, caracterizată prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ, Dumnezeu Se descoperă ca Tată şi cheamă un popor ceresc.
Dacă înţelepciunea divină poate fi contemplată în creaţie (Psalmul 104.24; Proverbe 3.19), cu cât mai mult străluceşte ea în planurile de neclintit ale lui Dumnezeu, având în vedere gloria şi bucuria eternă a Fiului Său Preaiubit!
Această înţelepciune „atât de felurită" s-a manifestat într-un mod suveran şi cu totul nou „prin Adunare". îngerii o admiră; naţiunile primesc „evanghelia (vestea cea bună)" (v. 8). Iar lui Pavel i-a fost dată, printr-o chemare deosebită, această descoperire a cărei măreţie îl umileşte în propriii ochi (v. 8). El era împuternicit să facă cunoscut tuturor bogăţiile harului (cap. 1.7; 2.7) şi gloriei divine (cap. 1.18; 3.16). Ca unii care suntem privilegiaţii acestor „bogăţii de nepătruns", să le preţuim mai mult decât orice.
Efeseni 3.1-12
Acest capitol este constituit sub forma unei paranteze, ca pentru a scoate mai bine în evidenţă taina, „acum descoperită", care formează subiectul său (v. 3, 9), cea a lui Hristos şi a Adunării. Istoria omului este împărţită în perioade numite „veacuri" (1.21; 2.7; 3.9) - sau uneori dispensaţii, economii - pe parcursul cărora Dumnezeu Se descoperă sub un anumit nume unor anumite categorii de persoane. In cursul dispensaţiei harului, a noastră, caracterizată prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ, Dumnezeu Se descoperă ca Tată şi cheamă un popor ceresc.
Dacă înţelepciunea divină poate fi contemplată în creaţie (Psalmul 104.24; Proverbe 3.19), cu cât mai mult străluceşte ea în planurile de neclintit ale lui Dumnezeu, având în vedere gloria şi bucuria eternă a Fiului Său Preaiubit!
Această înţelepciune „atât de felurită" s-a manifestat într-un mod suveran şi cu totul nou „prin Adunare". îngerii o admiră; naţiunile primesc „evanghelia (vestea cea bună)" (v. 8). Iar lui Pavel i-a fost dată, printr-o chemare deosebită, această descoperire a cărei măreţie îl umileşte în propriii ochi (v. 8). El era împuternicit să facă cunoscut tuturor bogăţiile harului (cap. 1.7; 2.7) şi gloriei divine (cap. 1.18; 3.16). Ca unii care suntem privilegiaţii acestor „bogăţii de nepătruns", să le preţuim mai mult decât orice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu