Un an binecuvantat!

Acum cand mai sunt cateva ore care ma despart de vechiul an cu tot ceea ce a fost, cu bune, cu rele cu binecuvantari si cu incercari, nu pot decat sa Ii multumesc lui Dumnezeu ca prin toate am beneficiat de ajutorul Lui si am trecut biruitoare.

Cred ca la fel si dumneavoastra  aveti aceleasi cuvinte de multumire la adresa lui Dumnezeu

Daca astazi suntem in viata si ne putem bucura impreuna cu cei dragi este doar faptul ca am avut parte de inca un an de indurare din partea Domnului.

Totodata as vrea ca in acest final de an sa multumesc tuturor celor care au poposit pe acest blog, cititorilor din cele 81 de tari, diferite orase si diferite zone.

Va multumesc si fie ca Domnul sa va binecuvinteze cu sanatate, sa va daruiasca pace, in suflet si in familiile dumneavoastra.

Va doresc un an binecuvantat!

LA MULTI ANI!

Al patrulea an de studiu!

In urma cu trei ani cand am inceput sa postez un studiu al Scripturii pe o perioada de cinci ani, studiu pe care l-am intitulat "HRANA TA ZILNICA",  mi s-a parut o perioada destul de mare. 

Iata ca trei ani s-au dus si mergem in al patrulea an de studiu.

Sa nu uitam ca toata Scriptura este insuflata de Duhul Sfant si este folositoare pentru invatatura, pentru mustrare, pentru indreptare, pentru instruire in dreptate, ca omul lui Dumnezeu sa fie implinit si deplin pregatit pentru orice lucrare buna.

Parcurgerea Bibliei  a fost impartita pe cinci ani:

In primul an : de la Geneza la losua.

In al doilea an : de la Judecători la Estera.

In al treilea an : Iov; Psalmii 1-41; Proverbe l-15; Isaia; Matei;

Ieremia; Plângerile lui Ieremia; Marcu.

In al patrulea an : Psalmii 42-89; Ezechiel; iar apoi de la Luca la 2 Corinteni.

In al cincilea an : Psalmii 90-150; Proverbe 16-31; Cântarea Cântărilor;

  de la Daniel la Maleahi; apoi de la Galateni la Apocalipsa.

Cu ajutorul Domnului vom incepe al patrulea an de studiu si Dumnezeu sa ne dea izbanda!

Inca un an !

Inca un an ce taina mare

Cu bucurii si cu tristeti s-au dus cu el,

Ce va fi, poti stii tu oare? 

Stii ca-n Isus suntem paziti de stam in El!

 Refren:

Cine poate stii ce-aduce anul 

Cati in el vom mai putea pasii, 

Va fi oare el o intalnire 

Sau pe multi va desparti

 N-avem cum sa stim ce-aduce anul 

Dar stim ca Isus e cu noi 

Invatam smeriti sa primim harul

 In belsug sau in nevoi

Hrana ta zilnica!

31 DECEMBRIE
Marcu 16.9-20
Un cuvânt al lui Petru de la începutul cărţii Fapte rezumă întreaga evanghelie după Marcu. Apostolul evocă „tot timpul în care Isus intra şi ieşea în mijlocul nostru (două verbe caracterizând slujba), începând de la botezul lui Ioan până în ziua când a fost înălţat la cer (Fapte 1.21,22). 

Primul tablou al Evangheliei: la Iordan, cerul se deschide deasupra lui Isus; ultimul tablou: acelaşi cer se deschide pentru a-L primi; între aceste două momente, viaţa Lui de slujire şi de dăruire. 

Aprobat de Dumnezeu, El ocupă de atunci, „la dreapta măririi" (Evrei 1.3), locul odihnei şi al gloriei care îi revin, lucrarea Lui fiind încheiată. Acum este rândul ucenicilor să şi-o împlinească, urmând instrucţiunile din v. 15-18 ... precum şi marele exemplu pe care l-au avut în faţa lor. 

Dar nu sunt lăsaţi să se descurce prin propriile lor resurse, ci Domnul, „înălţat", este văzut ca Cel care dirijează lucrarea alor Săi. Slujba este un privilegiu etern pe care şi-1 rezervă dragostea. Slujitor dintotdeauna (Deuteronom 15.17; Luca 12.37), El va coopera cu ucenicii Săi şi îi va însoţi cu puterea Sa (v. 20; Fapte 14.3; Evrei 2.4).

 Şi noi, creştinii, chemaţi la rândul nostru să călcăm pe urmele Sale şi să fim martori ai aceleiaşi Evanghelii, putem de asemenea conta pe El, dacă avem pe inimă să-I aşteptăm slujindu-L.

Hrana ta zilnica!

30 DECEMBRIE
Marcu 15.42-47; 16.1-8
Acum, când este trecut ceasul crucii în care Mântuitorul a fost singur, Dumnezeu găseşte plăcere să ne dezvăluie râvna şi consideraţia câtorva persoane devotate care II onorează pe Fiul Său. în primul rând îl vedem pe Iosif din Arimateea care cere de la Pilat trupul lui Isus şi care se ocupă cu evlavie de înmormântarea Lui.

 Zorii zilei învierii ne arată apoi trei femei grăbindu-se să meargă la mormânt. Ele erau dintre acelea care ,Îl urmau şi-I slujeau" înainte de a asista cu durere la răstignire (cap. 15.40,41; Ioan 12.26). În dorinţa lor de a-I face un ultim serviciu Celui pe care credeau că L-au pierdut, îi aduc miresme pentru a-I împarfuma trupul.

 Au însă de învăţat lecţia inutilităţii acestor pregătiri, pentru că un înger le anunţă vestea glorioasă: 

Isus a înviat!

 Este însă o altă femeie, pe care nu o găsim la mormânt: cea care în cap. 14.3 unsese picioarele lui Isus. Însemna aceasta o lipsă de afecţiune din partea ei? Nu, ci ea a dovedit tocmai contrariul; a ştiut să discearnă momentul când să-şi răspândească parfumul. Să ne amintim că devotamentul dragostei este cu mult mai plăcut inimii Domnului cu cât este însoţit de discernerea voii Sale şi a ascultării de Cuvântul Său.

Un mesaj special pentru femei!

Mi-am facut un obicei, oridecate ori am ceva treaba prin casa, treaba care ma tine intr-un loc fix fara sa ma plimb din camera in camera, imi pun cate un mesaj si ascult Cuvantul lui Dumnezeu. Asa am facut si acum si ma bucur ca am putut sa ascult acest mesaj in acest moment  in care ne gasim, la cumpana dintre ani si venim cu hotarari noi inaintea lui Dumnezeu. 

Este un mesaj special pentru femei, dar mai ales pentru femeile care doresc sa fie placute inaintea lui Dumnezeu, de-aceea 46 de minute merita sa le puneti deoparte pentru a fi ascultat.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe noi femeile cu intelepciune!

Trebuie sa devin copil!

Aseara  am fost uimita sa vada ce mare sinceritate are un copil de 10 ani.

Dupa ce deja se facuse rugaciunea pentru cauzele care au fost trimise la altar ca biserica sa se roage, la numai putin timp a sosit un bilet la pastor, caruia i s-a dat citire. Era scris de un copilas de 10 ani care cerea ajutorul si dorea ca biserica sa se roage pentru problema lui. Marturisea ca este extrem de energic, nu-si asculta parinti, minte, a inceput sa fure, injura si toate aceste lucruri ii aduc numai cearta din partea parintilor. Copilul a scris cu sinceritate si cerea ca biserica sa se roage, pentru ca dorea ca Domnul sa-l ajute sa se schimbe.

O sinceritate extraordinara aleasa intr-un moment deosebit!

Cati dintre noi, acum la cumpana dintre ani, ne-am facut o analiza si am trecut pe  lista, lucrurile care nu sunt bune din viata noastra, lista pe care sa o aducem inaintea Domnului, cerandu-i ajutorul?

Personal, privind in urma,  vad o multime de lucruri unde vad ca am nevoie de o schimbare si imi doresc ca Domnul sa ma ajute sa ma corectez. Vad in unele zone ale vietii mele esecuri, poate neimpliniri din cauza necredintei mele sau putinei mele credinte, mi-amintesc de unele decizii pripite pe care le-am luat in anumite momente, dar pe care nu as vrea sa le mai repet, imi aduc aminte de vorbele spuse la manie, imi amintesc de putina mea rabdare in incercari, imi amintesc de momentele de nemultumire si de cartire pe care le-am avut, imi amintesc de o multime de momente prielnice in care as fi putut sa fac o fapta buna, dar...n-am facut, cu alte cuvinte vad nevoia urgenta a interventiei Divine in  viata mea.

As fi ipocrita si nesincera in fata lui Dumnezeu sa spun ca in tot acest an care s-a scurs, am fost intotdeauna perfecta sau am luat cele mai intelepte decizii. Nicidecum!
Poate ca si tu dragul meu, ai macar un domeniu al vietii unde nu ai fost asa cum iti cere Scriptura.
De-aceea este nevoie ca fiecare dintre noi in  putinele ore care ne-au mai ramas din acest an, sa meditam fiecare la viata noastra, si sa cautam sa venim inaintea Domnului cu sinceritate.
Este un moment deosebit in care trebuie sa ne deschidem inima noastra si ma rog ca Domnul sa se atinga de toti cei care vin inaintea LUI cu sinceritate.
Ne sta in fata un nou an, cel vechi devine istorie pentru noi si odata cu el se inchid portile lui inclusiv si faptele noastre devin istorie, iar pentru a intra pe acel taram si a da timpul inapoi nu putem, in schimb ceea ce putem azi este sa cerem ajutorul pentru anul care ne sta in fata.
Cateodata trebuie sa devenim copii, iar caracteristica de baza a copiilor este-SINCERITATEA.

Hrana ta zilnica!

29 DECEMBRIE
Marcu 15.22-41
Omul împlineşte cea mai mare nelegiuire din toate timpurile: Îl răstigneşte pe Fiul lui Dumnezeu, necruţându-L de la nicio formă de suferinţă sau de înjosire. Mântuitorul Se află acolo, pe lemnul infamiei, reţinut de dragostea Sa pentru Tatăl şi pentru oameni. „Socotit printre cei fărădelege", cum anunţase Scriptura (v. 28; Isaia 53.12), El cunoaşte, în plus, pe această cruce, tot felul de insulte şi de provocări. Lumea îl respinge, condamnându-se astfel singură; dar şi cerul se închide, după cum exprimă strigătul Său de o inexprimabilă tulburare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" (v. 34; vezi Amos 8.9,10). Cerul este închis pentru El, ca să poată să se deschidă pentru noi; deoarece, pentru a aduce pe „mulţi fii la glorie", Căpetenia (Iniţiatorul) mântuirii noastre a trebuit să fie consumat prin suferinţe (Evrei 2.10).
Această pagină a Scripturii - asupra căreia credinţa noastră se pleacă cu adorare - constituie documentul incontestabil care ne garantează intrarea în cerul gloriei, acces în legătură cu care ni s-a dat un semn prin perdeaua care este ruptă. 

Şi strigătul puternic al Mântuitorului dându-Şi duhul este dovada că El însuşi Şi-a dat viaţa (cu de la Sine putere, printr-un act suveran): este cel din urmă act al ascultării Celui care venise aici pentru a sluji, a suferi şi a muri, dându-Şi viaţa preţioasă „ca răscumpărare pentru mulţi" (cap. 10.45).

Eu n-am sa te las...

Daca astazi treci cumva printr-o situatie grea si nu gasesti rezolvare sau nu vezi o cale de iesire la problemele tale, sa stii ca Domnul nu te-a uitat. 

Versurile acestea as dori sa te incurajeze si sa iti dea speranta. Sa crezi ca promisiunile Lui sunt adevarate si vesnice, "Eu n-am sa te las", asa ne-a promis.

Eu n-am să te las ca să pieri
Când treci prin necazul cel greu,
Atunci când Mă chemi în dureri,
"Eu vin", a promis Dumnezeu.  

Cheamă-Mă-n ziua cea grea
Când nori de necaz vor veni,
Atunci, eu te voi ajută,
Iar tu-n gând mă vei proslăvi.


Când ziua s-a dus, e târziu
Şi singur în noapte rămâi,
În jurul tău, totu-i pustiu
Şi-o piatră de-ţi pui căpătâi.  

Cheamă-Mă şi am să vin,
Şi-o scară la Cer voi 'nalta,
În noapte, sub cerul senin
Cu ţine de vorba voi sta.

Te simţi de furtuni clătinat
Şi vălul te-mpinge spre stânci
În jur mai auzi disperat
Un vuiet de ape adânci.  

Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Când valul loveşte cumplit,
Cu mine pe stâncă vei sta,
Furtuna privind liniştit.

Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeu
Şi-aud când Mă strigi din necaz,
Căci Eu văd din Cer chinul tău
Şi lacrima pe-al tău obraz.  

Crede şi nu te-ndoi,
Aşteaptă-n tăcere ajutor,
Căci Eu lângă ţine voi fi
Şi chinul va fi mai uşor. 

Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Când nori de necaz vor veni,
Atunci, Eu te voi ajută,
Iar tu-n gând Mă vei proslăvi.

Staul si palat!

Vin cu o completare la "Hrana ta zilnica" din data de 27 decembrie, si as vrea sa postez cateva randuri  ale unui cititor care mi-a lasat un mesaj legat de acest subiect, textul fiind din Marcu 14:55-72, rugandu-ma sa-l postez, lucru pe care il fac acum.Pe aceasta cale doresc sa-i multumesc pentru aceste ganduri impartasite cu noi.

Dumnezeu sa ne ajute sa cautam staul si pe Cel intrupat in staul.

 

-------------------------------------------------

Ce diferenta colosala intre palat si staul. Dar ce asemanare este intre casa marelui preot si palatul lui Irod. Cei doi, Irod si Caiafa parca ar fi frati. Sa vedem cateva aspecte ce caracterizeaza ocupantii locului de frunte (palatul) dar si ocupantii locului de jos, simplu si smerit (staulul).
La palat era imparat Irod. Un imparat peste o natiune. In staul era pruncul ISUS HRISTOS, DOMNUL, Imparatul imparatilor.
La palat era elita politica. Oameni cu nume, cu putere, influenti, corupti, mandri, unde pacatul era baut ca apa. In staul nu era politica. In staul era credinta. Erau oameni simpli dar neprihaniti, care aveau un singur scop: de a asculta si de a pazi (a trai), dupa scripturi (cuvantul lui Dumnezeu).
La palat era tulburare si invidie. In staul era pace si bucurie. La palat politica se impaca bine cu religia. Colaboreaza impreuna. Toata lauda si inchinarea era adusa imparatului Irod. In staul partasia cu Domnul o au oamenii simpli si curati la suflet. Acestia aduc o inchinare placuta lui Isus Hristos, de unde pleaca plini de bucurie laudand pe Dumnezeu.
La palat sunt planuri ascunse, marsave, criminale. Acolo unde e fatarnicie nu gresim daca spunem caci sunt tot felul de lucruri rele, fiindca nu poate sa izvorasca din aceasta lucruri bune. In staul era Dumnezeu. Era lucrarea lui Dumnezeu. Era neprihanirea lui Dumnezeu. Era modelul lui Dumnezeu. Raul nu exista. Daca exista inseamna ca nu e staul.
Atunci si acum, poporul era legat de ceea ce era la palat si nu in staul. Putini au fost cei care s-au bucurat de Nasterea Domnului Isus pe cand toata cetatea Ierusalimului s-a tulburat, la aflarea vestii ca s-a nascut un Imparat ce nu facea parte din palat.
La palat ca de altfel in casa marelui preot Caiafa se facea judecata. Cata nedreptate in judecati nu era? 

In staul pastorii au gasit liniste si pace si intocmai cum li s-a zis despre prunc, de catre inger. La palat putea sa se nasca un print care sa devina imparat, in staul s-a nascut un Imparat, nu un print.
Intrebarea se pune: te caracterizeaza palatul sau staulul?
Este o diferenta uimitoare dintre cele doua: staul si palat.
La fel si astazi, sunt crestini care imbina politica cu religia. Se lucreaza la ecumenism. Fac marsuri impreuna pentru Isus. Pun la cale strategii. Sunt membri in biserica dar si in partid. Colaboreaza impreuna, au proiecte impreuna, aliante impreuna, insa aceste compromisuri impreuna duc la un rezultat spiritual negativ, pe care biblia il cuprinde intr-un articol intitulat: prietenia cu lumea este vrajmasie cu Dumnezeu. Politica face parte din lume, iar Mantuitorul in fata unui mare politician al vremii de atunci, pe nume Pilat a zis: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”

 Nu este clar pentru cine citeste?

 Ce cauti tu om al lui Dumnezeu in politica? Poti face parte din doua imparatii? Te inseli crezand ca mergi pe doua cai si ajungi in cer. Poti sa fii tu cine ai fi! Imparatia lui Isus nu este din lumea aceasta. Nu este de aici, a zis Domnul. Ori cetateni cu sfintii care au plecat acasa la Domnul ori politicieni cu contemporanii? Daca in vechime Dumnezeu a avut oameni ai sai in politicile vremii acestia au fost oameni deosebiti. Crezi ca esti tu unul dintre ei ca Daniel si prietenii lui?
Daca totusi Dumnezeu alege pe cineva sa intre in politica se va auzi si se va vedea lucrarile lui Dumnezeu prin el, asa incat va uimi intreaga clasa politica si omul respectiv este dezinteresat de facilitatile materiale. Oricum, aceasta slujba este rara de tot, ca pe vremea lui Neemia, sau Estera. Poate unul, doi, la o tara intreaga. Ori la noi in Romania sunt sa zicem minim doi intr-un oras. Numai mandria de ei si castigul profesional si material ii caracterizeaza. Traim vremea cand multi se alipesc de duhurile inselatoare (de la palat). Politica nu are cum sta pe cale ingusta fiindca e stapanita de alt domn, al veacului acestuia. In privinta aceasta imi aduc aminte de cateva versuri:
............................................................
Doar calea ingusta este adevarata
ce duce la mantuire garantat.
Isus Hristos ii este singur POARTA,
ea 'ncepe de la staul nu palat.

Ea 'ncepe de la ieslea umilintei;
e primul semn al nasterii cu-adevarat.
De aici incep urmele credintei.
Aici, intreaba-te, tu ai intrat?
......................................................
Ce-i drept, magi au intrat la palat din greseala, dar au iesit indata de acolo gasindu-l pe Isus in casa si s-au inchinat lui. In schimb preotii cei mai de seama si carturarii chemati de Irod la palat dupa discutia avuta cu Irod nu au cautat nici staulul nici casa unde putea fi gasit Isus.
Dezinteres total fata de mantuire. Si istoria se repeta si in zilele noastre.

Daca ai primi un mesaj ca si Ezechia, care ar fi cel mai urgent lucru pe care ai cauta sa-l rezolvi?

În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul:

 „Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.”

Isaia 38:1 

Cum am reactiona daca am primi un asemenea mesaj din partea Domnului?

Nu intreb daca avem domenii in viata noastra in care nu avem randuiala, pentru ca ar fi inutil ci care ar fi domeniile din viata noastra in care nu avem ordine si randuiala totala si care ar fi primul lucru pe care am incerca sa-l rezolvam?

Doua intrebari la care ar trebui sa  raspundem, dar nu numai sa raspundem, ci sa le si rezolvam. 

Poate ne punem intrebarea, de ce?

Acest mesaj era pentru Ezechia si nu pentru mine! Insa cati suntem siguri ca nu poate fi rostit si in dreptul nostru?

Cati dintre noi avem garantia ca intram in anul 2015? 

Cati dintre prietenii nostri, rude sau cunostinte nu s-au stins din viata in anul 2014?

Oare s-au gandit ei...ca nu vor intra in anul 2015?

Citisem adineauri despre un tanar parlamentar de la noi din tara care s-a stins in urma cu cateva ore. INFARCT ! Oare s-a gandit el la asa ceva? Numai ce se casatorise, avea un bebe mic, avea o sotie frumoasa din cate am vazut, numai ce le facuse ieri urari prietenilor si cunoscutilor sai, Sarbatori fericite si Craciun minunat, si peste cateva ore....s-a dus.

Oare nu realizam cat suntem de trecatori?

Oare nu realizam ca suntem neputinciosi in fata mortii, oricare dintre noi si oricine am fi?

Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
„Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. (v.2-3)
Dupa ce a fost ales imparat, Ezechia a cautat in toate lucrurile sa fie gasit placut inaintea Domnului, a indepartat idolii si a sfaramat altarele din mijlocul poporului. Acest lucru a placut Domnului.

Cand a auzit vestea ca va muri, Ezechia a cerut indurare si i-a amintit Domnului faptele sale. 

Domnul si-a adus aminte si s-a indurat!
Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
„Du-te şi spune lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale. (v.4-5)
 
 Domnul si-a aratat indurarea fata de Ezechia cu inca cincisprezece ani, cu alte cuvinte i-a dat un "bonus de viata", insa si faptele lui au contribuit la acordarea acestui bonus.

Poate ca venim si noi ca Ezechia si cerem inca un an de indurare, insa avem cu ce ne prezenta inaintea Domnului?

Am facut anul acesta fapte vrednice de rasplata si de indurare?

Eu nu cunosc faptele tale, cum nici tu, stimate cititor nu le stii pe ale mele, insa exista Unul care le cunoaste  pe-ale amandurora.

Hai sa venim inaintea Domnului si sa-i cerem indurare.

 Indurare si iertare este tot ceea ce putem sa-i cerem la acest final de an, pentru ca niciunul nu stie ceasul plecarii lui de pe pamant, insa inainte de toate sa punem in randuiala tot ceea ce mai avem de pus.

 

 
  

Hrana ta zilnica!

28 DECEMBRIE
Marcu 15.1-21
Şi lucrarea morţii trebuie împlinită tot „îndată" (v. 1). Urgentaţi de apropierea Paştelui şi de graba de a isprăvi cu acest Prizonier care le inspiră teama, căpeteniile poporului nu pierd nicio clipă. II duc pe Isus la Pilat, dar nu înainte de a-I lega mâinile care vindecaseră atâţia nenorociţi şi care făcuseră întotdeauna numai bine. Înaintea guvernatorului roman, Mântuitorul din nou păstrează tăcerea, o tăcere al cărei profund motiv îl dezvăluie Psalmul 38.13-15; 39.9 şi Plângeri 3.28. Rugăciunea Sa din aceste clipe este: „Pe Tine Te aştept,... Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul Meu" ... şi: „Tu ai făcut aceasta".
Întărâtat de preoţii cei mai de seamă, tot poporul, cuprins de o oarbă nebunie, cere cu strigăte mari să fie pus în libertate ucigaşul Baraba şi să fie răstignit împăratul lor. Atunci Pilat, vrând să satisfacă mulţimea, îl eliberează pe criminal şi îl condamnă pe Acela Căruia îi recunoaşte nevinovăţia. Iată până unde poate merge dorinţa de a plăcea oamenilor. (Ioan 19.12).
Soldaţilor brutali nu le pasă (îşi bat joc), pierzând ocazia de a se supune Celui care este la mâna lor (pentru că Se dăduse de bunăvoie). Şi omul îşi încununează Creatorul cu spinii pe care pământul îi produsese drept consecinţă a păcatului (Geneza 3.18).

Hrana ta zilnica!

27 DECEMBRIE
Marcu 14.55-72
În plină noapte, palatul marelui preot fierbe de agitaţie. Isus Se află înaintea acuzatorilor. Martori mincinoşi aduc mărturii care nu se potrivesc, însă El nu Se foloseşte de aceasta pentru a Se apăra. Este condamnat, pălmuit şi lovit; îl scuipă în faţă. Scumpul nostru Mântuitor acceptă toate aceste insulte vestite de profeţie (Isaia 50.6).
În mod regretabil, curtea palatului este scena unui alt joc! Petru nu îl crezuse pe învăţătorul lui, pe Care chiar îl asigurase: „Nicidecum nu Te voi tăgădui" (v. 31), apoi nu îl ascultă, pentru a veghea şi a se ruga în Ghetsimani: în acestea consta secretul înfrângerii lui. Deşi Domnul îl avertizase, spunându-i despre carne că „este fără putere" (v. 38), totuşi Petru nu era pregătit să accepte, de aceea va gusta o amară experienţă. Ceea ce nu vrem să învăţăm cu Domnul, primind cu smerenie Cuvântul Său, vom putea învăţa, într-un mod dureros, având de-a face cu Vrăjmaşul sufletelor noastre.
Pentru a fi şi mai convingător că nu-L cunoaşte „pe Omul acesta", sărmanul Petru proferează blesteme şi se jură. Să nu-1 condamnăm! mai degrabă să ne gândim în câte feluri îl putem renega noi pe Domnul dacă nu veghem: prin faptele noastre, prin cuvintele noastre sau ... prin tăcerea noastră (citiţi 1 Corinteni 10.12).

Preaiubitul meu e Unul!

Preaiubitul meu e Unul
Fără seamăn pe pământ
(:Glasul Lui e armonie
Farmec e a Lui Cuvânt:)

Orice drum pe unde trece
De miresme-alese-i plin
(:Câmpu-i mai frumos pe-acolo
Cerul este mai senin:)

Dulcea lui înfăţişare
Este-ntreagă-un farmec sfânt
(:Mii de primăveri vin parcă
Toate odată pe pământ:)

Preaiubitul meu e Isus
Nimeni asemenea nu-i
(:Cât aţi da de l-aţi cunoaşte
Ca să fiţi şi voi ai Lui:)

Scrisoare cu privire la apostazie!

 Iubiți frați și surori în Domnul,
Ziua apostaziei se apropie cu pași repezi și de asemenea ziua în care Domnul va veni să îi răpească pe cei ai Săi. Timpul prezent este de o importanță atât de solemnă încât mă văd constrâns să vă adresez aceste îndemnuri. Oameni evlavioși de pretutindeni, care privesc semnele timpurilor, văd apropiindu-se momentul care va încheia activitatea prezentă a harului. Evident că a sosit timpul când cineva trebuie să vorbească deschis și decisiv și să vă întrebe unde vă situați și ce urmăriți. Prin harul care a strălucit din ce în ce mai strălucitor, pe măsură ce se apropie de încheiere, ați fost adunați din mulțimea clocotind de idolatrie și răutate care amenință acum creștinătatea și întreaga lume cu o revărsare mult mai crâncenă decât aceea a Sodomei și Gomorei din vechime; iar întrebarea este dacă înțelegeți îndeajuns responsabilitatea precum și binecuvântarea terenului pe care vă aflați și dacă umblați ca bărbați și femei ai căror ochi au fost deschiși.
Credeți-mă, nu a existat niciodată în istoria lumii o asemenea vreme ca cea prezentă și Satan nu se ocupă de nimeni așa cum o face cu voi; și preocuparea lui cu voi este mai de temut datorită subtilității acțiunilor lui. Ținta lui este să vă distragă atenția de la Hristos în timp ce voi presupuneți că vă aflați pe un teren sigur și nu aveți de ce vă teme. El ar dori să vă dărâme cu adevărul însuși. Pentru că remarcați subtilitatea: voi sunteți pe teren sigur însă numai câtă vreme Hristos vă este totul. Aici îi abate Satan pe unii. Interpuneți orice între sufletul vostru și Hristos și Filadelfia voastră devine Laodiceea. Terenul vostru sigur este la fel de nesigur ca restul creștinătății. Puterea voastră s-a dus de la voi și deveniți slabi, precum orice alt muritor. Unii dintre voi sunt tineri, recent întorși la Dumnezeu sau aduși la căile drepte ale Domnului, și nu cunoașteți adâncimile lui Satan. Sunteți însă în felul acesta atenționați solemn cu privire la pericol și, dacă dați de bucluc, nu puteți să dați vina pe neștiință.
Spun din nou, Satan are privirea special asupra voastră, cu scopul de a  interpune lumea sub orice formă între sufletul vostru și Hristos. Lui nu-i pasă cât de puțin sau în ce formă face aceasta. Dacă ați cunoaște cât de puțin ajută scopului său, v-ați alarma. Nu prin ceea ce este rușinos sau obscen, aceasta reprezintă dezvoltarea, nu începutul răului. El nu caută să vă ruineze prin ceva strălucitor ci prin mici și aparent inofensive fleacuri, fleacuri care nu ar șoca sau ofensa pe cineva și cu toate acestea ele constituie otrava mortală și perfidă, destinată să distrugă mărturia voastră și să vă abată de la Hristos. Întrebați care sunt aceste simptome alarmante și unde sunt ele văzute? Întrebarea nu face altceva decât să arate caracterul opiului la lucru. Frați și surori, sunteți infectați în prezent cu duhul lumii. Îmbrăcămintea voastră, conduita voastră, vorbirea voastră, lipsa voastră de spiritualitate trădează acest lucru în fiecare strângere ca adunare. Există o greutate moartă, o austeritate, o lipsă de putere, care se descoperă singură în întâlnirile adunării, la fel de limpede ca și cum inima voastră ar fi afișată vizibil și gândurile ei ar fi citite în mod public. O formă de evlavie fără putere începe să se vadă printre voi, la fel de limpede ca și în creștinătate în mod general. Pe măsură ce cochetați cu lumea veți coborâ în mod sigur la nivelul ei. Așa este natura lucrurilor. Trebuie să fie așa. Dacă cochetați cu lumea, locul privilegiat pe care îl ocupați, în loc să vă protejeze, doar vă va expune la și mai mare judecată. Trebuie să fie ori Hristos ori lumea. Nu poate fi – nu trebuie să fie – Hristos și lumea. Harul lui Dumnezeu în a te scoate din lume fiind în ignoranță este un lucru, însă Dumnezeu nu-ți va permite niciodată să schimbi în destrăbălare harul Lui și să umbli cu două măsuri, după ce ai fost despărțit de lume. Amintește-ți că ocupi locul și privilegiile unuia ai cărui ochi au fost deschiși. Și dacă pe de o parte acest fapt este negrăit de binecuvântat (și este, într-adevăr!), pe de altă parte este poziția cea mai de temut în care se poate afla un om. Înseamnă să fi la un ospăț de nuntă fără să ai haina de nuntă. Înseamnă să spui „Doamne, Doamne”, în timp ce nu faci lucrurile pe care el le cere. Înseamnă să spui „mă duc, domnule”(Matei 21:28-32) ca acela care a spus și nu s-a dus.
Preaiubiților, sunt convins de lucruri mai bune despre voi, deși vorbesc astfel; și am încredere în voi, în Domnul, că Îl veți binecuvânta pentru aceste puține cuvinte sincere. Nimic nu poate fi mai glorios decât poziția pe care sunteți chemați să o ocupați în aceste zile din urmă. Sfinții au stat în spărtură, au vegheat în zile și nopți de trudă în toți acești 1800 de ani (articol scris în sec. al XIX-lea, n.tr.) și așteptăm doar trâmbița victoriei pentru a intra și a lua în posesie glorioasa moștenire. Alţii au muncit, şi voi aţi intrat în munca lor (Ioan 4:38) și totuși, vă coborâți demnitatea până la nivelul bietelor cioburi ale pământului care nu așteaptă decât toiagul Biruitorului să le spargă în bucăți. O! Treziți-vă deci din letargie, nu  mai dormiți, îndepărtați idolii și zeii voștri falși, spălați-vă veșmintele și mergeți la Betel, unde veți afla că Dumnezeu este mai bun  decât L-ați cunoscut vreodată, chiar și în zilele voastre cele mai bune. Dați la o parte și ultima haină lumească, vegheați la vorbirea voastră, ca să fie despre Hristos și interesele Lui și nu, așa cum știți că se întâmplă adesea, despre orice altceva decât despre El. Faceți ca rugăciunile voastre să se unească cu cele ale altor sfinți în adunările de rugăciune, nu au fost niciodată mai necesare ca acum. Nu neglijați niciun prilej de a culege învățătură din acel Cuvânt care singur ne poate păzi de căile nimicitorului și faceți ca viața voastră să fie mărturia comorilor pe care le strângeți la prezentări din Cuvânt sau la studii biblice sau în ascuns cu Domnul. Dacă doriți preocupare, cu o răsplată glorioasă de la un Stăpân preaiubit, cereți-I Stăpânului să vă dea de lucru pentru El: nu veți regreta niciodată, nici în lumea aceasta, nici în cea care vine.
Preaiubiților, îngăduiți-mă. Sunt gelos pentru voi cu o gelozie evlavioasă. Îi aparțineți lui Hristos și Hristos vouă. Nu întrerupeți această sfântă unire. Nu lăsați ca cea logodită să Îi fie necredincioasă Mirelui ei! De ce trebuie să fiți jefuiți și sărăciți? Și pentru ce? Pleavă și fructe amare, în timp ce risipiți acest puțin timp de binecuvântare! Toate răsplățile adunate aici în energia Duhului Sfânt nu vor face altceva decât să slujească pentru a vă spori frumusețea și să vă facă mai plăcuți în ochii Aceluia care v-a făcut Mireasă a Lui. Puteți să-I refuzați plăcerea de a se bucura de voi? Puteți să-I refuzați rodul muncii sufletului Său, El care a atârnat odată, un Om murind, între doi tâlhari pe Calvar, ca priveliște pentru oameni și îngeri și pentru voi – voi care ați uitat (pentru că nu ați putea să disprețuiți) dăruirea Lui pentru voi. Ar fi putut să Își ia lumea fără cruce și v-ar fi lăsat afară, dar nu a făcut-o. Iar acum voi, fiind îmbogățiți de acele chinuri de moarte și de sângele Său, veți lua lumea în posesie și Îl veți lăsa afară? Imposibil! Mintea voastră curată nu are nevoie de altceva decât să fie stârnită de amintire.
Să ne încurajăm deci. În ultima vreme ne-am rugat, mărturisindu-ne lipsa de credincioșie și evlavie. Să nu luăm acest cuvânt ca un răspuns al Domnului nostru pentru a ne stârni, a trezi din nou puterea noastră care scade? Iar după aceasta, cu cât El vine mai repede, cu atât mai bine. Nu vom fi dați de rușine înaintea Lui, la venirea Lui. Evrei 10:23-25,37
 
Un articol de J. N. Darby 
sursa acestui articol: http://comori.org/

Cea mai minunata veste adusa celor mai dispretuiti oameni!

Nu stiu cati dintre noi, daca am avea meseria de cioban sau pastor la oi, am radia de fericire sau ne-am mandri daca am fi pusi sa vorbim despre cariera noastra?

Eu una sincer....nu as fi mandra deloc, ba chiar mi-ar fi rusine sa spun ca am aceasta meserie, si daca am fi sinceri fiecare dintre noi, nu stiu cati nu ne-am rusina.

Iata ca cea mai frumosa veste a fost adusa nu unui imparat, nu unui rabin ci unor pastori la oi.

În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.
  Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.

Luca 2:8-11 

De ce pastori, si nu imparati ?

 Pe ce criterii a facut Dumnezeu aceasta alegere?

Nu S-a gandit ca niste bieti pastori nu vor avea credibilitate in fata nimanui cand vor spune aceasta veste?

Sa nu uitam ca in aceea vreme aceasta categorie de oameni erau dispretuiti, iar acest lucru le-a afectat credibilitatea lor, cu toate ca mesajul adus de ei era cel mai veritabil.

Dovada stau cele scrise in vers 18 din Luca 2, "Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii".

 Cred ca si noi am fi reactionat la fel, de-altfel cum reactionam si astazi, cine ar crede un amarat cersetor de pe strada daca ne-ar aduce un mesaj extraordinar? Cat de credibil ar fi in fata noastra? Asa-i ca... prima data am cauta la fata lui?

Cam la fel au fost tratati si pastorii in vremea aceea. Numai ca venirea in lume a lui Isus Hristos s-a intamplat fie ca au crezut, fie  ca nu. A fost alegerea lui Dumnezeu ca ingerii sa mearga  la pastori, cum de-altfel a fost alegerea Lui si in privinta locului unde sa se nasca. Intr-un grajd, cu tot felul de mirosuri neplacute si nu intr-un palat, un prunc la fel ca toti pruncii.

Iata, inca de la inceput  toate aceste evenimente s-au petrecut in cele mai neinsemnate si josnice  locuri si au avut contribuitia cele mai neinsemnate persoane.

In 1 Corinteni 1:27, vedem inca o data ca Dumnezeu lucreaza cum vrea El,

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

 

Astazi Dumnezeu trimite mesajul Evangheliei prin diferiti oameni, unii cu mare vaza, altii aparent fara valoare in ochii nostri, insa  in ochii lui Dumnezeu sunt la fel de importanti.

Defectul nostru este ca privim la fata omului, de-aceea uneori acest mesaj adus din partea Domnului il respingem tocmai ca omul care ne vorbeste nu este la nivelul asteptarilor noastre.

Dumnezeu alege lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

Premiul ca am castigat un CEC de  10 000 de dolari este la fel de valabil indiferent de omul care ne aduce vestea.

 Vestea ca ISUS  S-A INTRUPAT este adevarata si este cea mai buna veste pentru omenire, indiferent ca  aceasta veste a fost impartasita prima data la un pastor sau la un imparat.

Daca credem sau nu, este alegerea noastra, insa ea ramane, si este incontestabila.

 ISUS s-a intrupat in ieslea Betleemului venind in aceasta lume pentru a ne invata sa traim spre slava lui Dumnezeu!  

 

Hrana ta zilnica!

26 DECEMBRIE
Marcu 14.32-54
Îi revine acum Celui care a luat „chip de rob" (Filipeni 2.7) să arate până unde va merge ascultarea Sa. Va fi ea „până la moarte, şi chiar moarte de cruce"! (Filipeni 2.7,8). Satan pune totul la bătaie pentru a-L face pe Isus să Se abată de la calea perfecţiunii Sale. În această luptă decisivă, el se foloseşte de teama şi de înfiorarea Domnului care măsoară întreaga grozăvie a paharului mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Arma lui Isus este însă dependenţa Sa. Numele pe care îl auzim rostit numai aici exprimă intimitatea atât de profundă dintr-un astfel de moment: „Ava, Tată", strigă El, ştiind că această comuniune perfectă se va întrerupe când El va purta păcatul. Dar ceea ce antrenează o ascultare fără rezerve este tocmai dragostea Sa fără rezerve pentru Tatăl: „Nu ceea ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu"
In faţa unei astfel de lupte, cât de nescuzabil este somnul ucenicilor! Doar cu puţin timp înainte, învăţătorul lor îi îndemnase să vegheze şi să se roage (cap. 13.33) şi le cere aceasta cu insistenţă încă în trei rânduri. În zadar! El însă este gata. Trădătorul înaintează împreună cu cei care vin să-L prindă. Atunci toţi îl părăsesc şi fug, inclusiv, în final, tânărul înfăşurat într-o pânză fină de in: imagine a mărturiei creştine care nu rezistă la probă.

...si tu-L respingi?

N-ai avut niciodata trista experienta sa mergi intr-un loc si sa simti ca nu aparti acelui loc?

N-ai luat parte niciodata la o intalnire de grup sau sa mergi intr-o casa in care sa ai sentimentul ca nu esti bine primit?

Cu siguranta fiecare dintre noi am trait acesta experienta macar o singura data in viata, si cu cred ca nici unuia dintre noi nu i-a fost confortabila si nici placuta aceasta experienta, sa mergi si gazda sa nu fie primitoare de oaspetii sau sa te simti respins, sa nu fii bine primit, sa te simti neiubit!?

ISUS  a cunoscut acest sentiment inca din primele clipe ale venirii Sale pe pamant.

Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. Luca 2:7

Inca din pruncie a cunoscut acet sentiment al respingerii, al refuzarii, si de fapt EL era Cel care venea sa aduca daruri. El n-a venit sa ia ceva din ce este al nostru, n-a venit sa fure, El a venit sa dea.

Insa, omenirea  n-a inteles!

A crescut mare si a venit din nou.

A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

Ioan 1:11

Inca o data acelasi sentiment de respingere  venit chiar din partea celor numiti " ai Sai".

Si de aceasta data a  fost respins...

Astazi vine inca o data la usa inimii tale?

Si tu raspunzi la fel ca ceilalti?

Il respingi sau Il primesti? 

Are cele mai frumoase daruri pregatite pentru tine, are darul iertarii tale de pacate, are darul mantuirii, are viata vesnica pregatita sa-ti daruiasca.

 Ce faci tu, omule?

Il respingi sau il primesti? 

S-ar putea ca niciodata sa nu mai ai ocazia sa  te intalnesti cu asemenea oferta, s-ar putea ca vremea harului sa ia sfarsit, s-ar prea putea ca maine....sa nu mai fi in viata....

Astazi este cel mai bun moment sa-L primesti. 

Deschide-I usa inimii tale, pofteste-L la masa, primeste ceea ce vrea sa-ti daruiasca si roaga-L sa ramana in casa ta!

 

ISUS E MOTIVUL BUCURIEI!

Daca ISUS nu S-ar fi intrupat, astazi nu era cu putinta ca noi sa ne bucuram de aceasta sarbatoare minunata.

Bucuria ingerilor, a magilor si a pastorilor sa inunde si inima noastra!

Nu masa bogata si imbelsugata ne aduce bucurie si nici nu ne face mai  fericiti, ci bucuria si fericirea vin dintr-o inima multumitoare.

Fie ca multumirea  sa fie mereu  pe buzele noastre si prin lauda, sa-i aducem glorie si slava Regelui Intrupat in Betleem

Va doresc sarbatori binecuvantate cu Domnul!

ISUS E MOTIVUL BUCURIEI

ISUS E CEL SARBATORIT

ISUS E MOTIVUL BUCURIEI

FIINDCA LA OAMENI A VENIT!

Hrana ta zilnica!

25 DECEMBRIE
Marcu 14.17-31
Este momentul ultimei cine. În aceste ceasuri intime, de rămas bun (de adio), în care Domnul Isus voia să lase afecţiunile Sale să vorbească liber, o povară îi copleşeşte sufletul: nu crucea care se apropie, ci tristeţea de nespus de a şti că acolo, în mijlocul celor doisprezece, se află un om care a decis pierderea Sa. „Adevărat vă spun că unul dintre voi... Mă va preda" (v. 18). 

La rândul lor, ucenicii se întristează şi îşi pun întrebări. Cu privire la aceasta nu au încredere în ei înşişi, cum vedem că vor avea în v. 29 şi 31, când îşi vor susţine devotamentul, în special Petru.
După ce trădătorul este scos („îndată a ieşit": Ioan 13.30), Domnul instituie sfânta masă de aducere-aminte. El binecuvântează, frânge pâinea şi o împarte alor Săi; ia paharul, mulţumeşte şi li-1 dă. Şi le explică sensul acestor simboluri simple, şi totodată solemne prin faptele măreţe despre care ele aduc aminte: trupul Său dat şi sângele Său vărsat, fundament de neclintit al credinţei noastre.

 Cititorule, nu ţi-ar plăcea să te afli în această cameră de sus, alături de Mântuitorul tău? Atunci, pentru ce nu te alături, în cea dintâi zi a fiecărei săptămâni, acelora care vestesc moartea Lui, aşteptând întoarcerea Sa?
Domnul Isus cântă apoi un imn împreună cu cei unsprezece ucenici, după care merge, însoţit de ei, în grădina Măslinilor.

300 de lei pentru un om al strazii!

Josh Paler Lin, un tânăr cu un cunoscut canal pe YouTube, a decis să facă un experiment şi i-a oferit unui om al străzii din California 100 de dolari. L-a urmărit, cu o cameră ascunsă, cum a mers către un magazin de băuturi alcoolice, convins că bărbatul fără adăpost va cheltui toţi bani pe alcool

Nu mică i-a fost mirarea atunci când a observat că omul străzii, pe nume Thomas, a ieşit din magazin încărcat de pungi cu mâncare, pe care a început să le împartă celorlalţi oameni ai străzii.

Şocat, Josh Paler Lin l-a scos pe Thomas la masă, i-a oferit o cameră de hotel în care să doarmă şi i-a mai dat 100 de dolari. Filmuleţul a devenit viral, oamenii strângând pentru Thomas, omul generos, dar fără adăpost, peste 35.000 de dolari, scrie Daily Mail.

Traiasca Domnul! El este stanca mea in care ma incred!

Nu pot uita vreodată
Iubirea arătată de Isus,
Ma-mbrăcat în haine albe
A pus pe mine podoabele din cer,
El mi-a dat haină de nuntă
Ce privirea o încântă orişicui,
Şi în mine a pus o taină
E iubirea aratata omului!

Trăiască Domnul! El este stânca mea
În care mă încred!
Trăiască Domnul! El este stânca mea
Şi cetăţuia mea!

Şi viata când va trece
Nu vreau să-mi fie rece inima,
Ca vreau să-i cant iubirea
La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat.
Dumnezeu îmi dă tărie
Să-i cânt cu bucurie numai Lui,
În necaz şi-n clipe grele
Îmi trimite mângâiere-n Harul Lui.

Iar cand cei rai pe urme
Doreau sa-mi ia viata, am zarit
O cetate de scăpare,
Ajutor şi alinare la necaz
Din groapa cea adâncă
M-a pus să stau pe stâncă Mâna Lui,
Şi în turnul de scapare
Fericit cant o cantare
Domnului.

Hrana ta zilnica!

24 DECEMBRIE
Marcu 14.1-16
În apropierea morţii Domnului, sentimentele inimilor ies cu putere la iveală şi sunt manifeste: ură şi dispreţ din partea conducătorilor poporului care complotează la Ierusalim! Dragoste şi respect în primitoarea casă din Betania, în care această femeie împlineşte cu consideraţie „o lucrare bună", rod al dragostei inteligente! 

Ce frumoasă ilustrare a închinării copiilor lui Dumnezeu! 

Ei recunosc în Mântuitorul respins pe Cel care este vrednic de toată cinstea şi exprimă, prin Duhul şi dominaţi de sentimentul nevredniciei, această adorare care este pentru inima Lui o mireasmă de nepreţuit (remarcăm că oamenii sunt aceia care-i fac preţuirea - v. 5 - reducând totul la o chestiune de bani). Nu lipsesc criticile la adresa acestor adoratori, chiar din partea credincioşilor care aşază binefacerea (v. 5) sau vestea bună (evanghelia) înaintea tuturor celorlalte activităţi creştine. Fără a neglija aceste lucrări, să nu uităm că lauda este cea dintâi datorie a noastră. Şi să ne mulţumim cu aprobarea Domnului în ceea ce facem, pentru a împlini, cu un duh zdrobit (simbolizat de acest vas), serviciul sfânt al adorării, singurul care să fie direct înspre El şi pentru veşnicie.
Versetele 10-16 ne arată ce dispoziţii primesc ucenicii, pentru pregătirea Paştelui, ... şi Iuda, pentru a-şi trăda învăţătorul.

FAGADUINTE SI RESTRICTII

Indiferent de situatia si nevoile care ne preseaza uneori incat trebuie sa plecam departe pentru a asigura cele de trebuinta familiei, Copiii Domnului nu-l uita pe Dumnezeu si cauta partasie cu El si cu fratii oriunde ar fi.

In aceasta inregistrare veti putea auzi o marturie extraordinara in care s-a confirmat inca odata ca rugaciunea si postul sunt armele prin care putem birui, dar totodata si un mesaj al fratelui Mihaita Danila.

Chiar daca gospodinele sunt ocupate cu pregatirile la bucatarie, va recomand sa ascultati acest mesaj.

Mare Dumnezeu avem, slava LUI!

Nastere sau Intrupare?

Nu cu mult timp in urma, cu doar doua zile, am vazut ceremonia de investire a noului presedinte. La fel a fost si cu ceva ani in urma, am vazut ceremonia de investire a altor presedinti. Probabil peste cativa ani, daca va voi Domnul sa mai fim in viata, vom vedea o alta ceremonie si un alt presedinte.

De-a lungul timpului si de-a lungul istoriei s-au schimbat multi imparati, multi presedinti si multi conducatori. Toti au venit, s-au ridicat, au condus si-apoi au disparut din peisaj, luandu-le altii locul.

Biblia insa ne vorbeste despre un Rege care sta pe tron din vesnicie in vesnicie.

Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.(Exod 15:18)

 El este Acelasi neschimbat. El imparateste in cer si pe pamant cu aceeasi putere desavarsita.

Domnul împărăţeşte în veci (Ps.146:10/a)

 Si pe pamant au fost si vor fi oameni care nu vor sa accepte un presedinte sau un conducator, insa fie ca vor, fie ca nu vor, el ramane presedinte pe perioada aleasa.

Oare cu cat mai mult in cer?

Fie ca omenirea Il recunoaste pe Dumnezeu ca Regele Suprem, fie ca nu,

 EL ESTE REGE si imparateste cu putere peste intreg pamantul din vesnicie, in vesnicie. Chiar daca astazi vedem puterea lui Satan manifestata pe pamant si uneori suntem cuprinsi de frica, trebuie sa stim ca toate sunt in controlul lui Dumnezeu si toate sunt ingaduite de El si nimic nu se intampla mai mult decat permite El, de-aceea frica pentru cel care se increde in Domnul nu este permisa.

Peste cateva zile ne vom aminti de Nasterea Domnului. Nu stiu cat este de corect a spune nastere, deoarece nasterea se produce in urma conceptiei, ori stim ca Maria a fost fecioara, nu a cunoscut barbat si n-a avut nici o relatie cu un barbat, de-aceea noi sarbatorim Intruparea lui Hristos. El nu s-a nascut atunci, pentru ca El a fost de la inceput, din vesnicie in vesnicie, El s-a intrupat venind pe pamant tocmai pentru a implini acest plan maret de salvare si de mantuire al intregii omeniri. 

Dragostea lui Dumnezeu pentru noi a fost motivul Intruparii.  

Nu exista un al motiv, ci doar dragostea!

Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. (1Ioan 4:9) Nu noi am cerut acest lucru, nu noi L-am iubit pe El, ci El ne-a iubit mai intai si ne-a ales.

  Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (v.10)  

S-a coborat la cel mai de jos nivel, s-a smerit tocmai pentru a fi cat mai aproape de noi, de creatia Lui si acest lucru este cea mai mare dovada a dragostei!

Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. (Isaia 53:3)

A venit in umilinta si cea mai perfecta lectie a smereniei este venirea Sa pe lume intr-o iesle, dar sa nu uitam, si in iesle 

EL ESTE DUMNEZEU.

Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

Psalmii 90:2

Bucurati-va si laudati-L pe Domnul!

Hrana ta zilnica!

23 DECEMBRIE
Marcu 13.14-37
Biserica nu va avea de traversat necazul cel mare pe care-1 va cunoaşte rămăşiţa iudeilor (Apocalipsa 3.10). Odihnindu-ne pe această certitudine, să ne păzim totuşi să nu cădem în somnul spiritual care ne pândeşte într-un mod atât de periculos în lunga şi înspăimântătoarea noapte morală a acestei lumi. Să ne gândim la întoarcerea iminentă a Domnului şi să luăm ca pentru noi îndemnurile atât de solemne din acest capitol.
O scurtă parabolă îl prezintă pe Domnul ca un stăpân de casă care este absent, după ce-şi va fi lăsat domeniul în responsabilitatea slujitorilor. Fiecare dintre ei a primit „lucrarea lui...", precisă şi specială. Şi Stăpânul nu a făcut restricţii, cu atât mai mult în ce priveşte diversitatea misiunilor de îndeplinit. Punctele de suspensie (...) care ar urma după „lucrarea lui..." nu sugerează oare numărul nelimitat de slujbe, deosebite unele de altele, pe care Domnul le-a pregătit pentru ai Săi? (comp. cu Romani 12.6-8).
Ordinul scurt primit de portar (sf. v. 34) se adresează în aceeaşi măsură „tuturor"..., ceea ce înseamnă că şi ţie şi mie (v. 37). Şi, un amănunt remarcabil, cu acest scurt cuvânt, „vegheaţi!", se încheie, în Marcu, slujba (lucrarea) Domnului Isus.

 Să-1 păzim cu grijă în inimile noastre, cum păstrăm cea din urmă recomandare a unei fiinţe dragi care ne-a părăsit... dar care Se întoarce!

Mami, de ce nu am pus luminite in geam?

Mami, de ce nu am pus si noi la geam luminite cum aveam in alti ani....?

Fiind nascut in 13 Decembrie cu putin inainte de Craciun, an de an decoram casa, faceam bradul, strangeam toata familia, sarbatorindu-l. Ca sa inteleaga mai bine, i-am pus urmatoarea intrebare.

-Ce sens avea sa-ti sarbatorim toti ziua de nastere, daca tu erai plecat la scoala sau in alta parte?

-Pai cum...? Sa tii ziua fara mine?

 N-avea nici un sens, doar e ziua mea si eu trebuia sa fiu prezent.

Aseara, venind spre casa de la biserica am ajuns in fata locuintei si dupa ce am coborat din masina, vazand balconul vecinului meu impodobit cu luminite fel de fel, baiatul mi-a pus o intrebare,

"mami noi de ce nu am pus lumini la geam"...?

 M-am uitat la geamul meu, m-am uitat la el si abia atunci am realizat ca ceea ce in alti ani era o mare bucurie, astazi pentru mine nu mai aveau valoare.

Da, poate ca pentru el inca este o bucurie si poate ca trebuia sa fac asta de dragul lui, insa am ales sa nu continui si sa il las sa aibe o bucurie falsa, asa cum am avut-o eu ani la rand.

Ani de zile mi-am gasit placerea in lucruri de acest fel, in surogaturi de Craciun, brad impodobit, luminite pe la geamuri, masa cat mai bogata, cutii frumos impachetate si multe alte pregatiri speciale.

Nimic nu este rau din toate acestea si niciunul din aceste lucruri nu  sunt pacate, insa marele pacat este ca toate aceste lucruri mi-au atras mai mult privirea spre ele, si-am scapat din vedere adevaratul motiv al sarbatorii.

N-am fi avut nici un motiv de bucurie, daca n-ar fi existat un Prunc infasat intr-o iesle!

Prea mult ne-au acaparat  aceste lucruri si am omis motivul central!

Nimic din toate acestea n-ar fi existat daca nu era  ISUS!

Astazi avem brad, avem Mos,  avem ghirlande, avem lumini, avem masa plina, dar ISUS nicaieri.

Am pierdut esenta! Trist este ca an de an continuam tot asa, si cei mai multi crestini inca isi gasesc placerea in aceste lucruri. 

Majoritatea traiesc o sarbatoare doar in decoratiuni si lumini ambientale, fara sa mai fie Hristos.

Daca pentru noi bucuria ce insoteste aceasta sarbatoare s-a transformat doar intr-un decor exterior, cu peste 2000 de ani in ieslea saracacioasa cel mai frumos DAR dat omenirii, era ISUS HRISTOS.

Ieslea a fost decorul ce impodobea locul.

In iesle nu numai ca Divinul s-a intrupat, ci acolo a inceput cel mai frumos si maret act de salvare a omenirii. Acolo este locul unde a inceput procesul de mantuire al meu, si al tau, drag prieten.

Noi nu putem sarbatori nasterea unui om fara sa-l cunoastem ori, tot la fel nu ne putem bucura de nasterea Fiului Sau, Isus Hrisos, daca nici macar nu-L cunoastem, nu stim cine Este....!

Ba mai mult, daca luam ca timp o perioada, vedem cum timp de un an, asa zisi "crestini", ca doar suntem o tara crestina de peste 2000 de ani, Il ignora, Il injura, dar vin in aceasta perioada  si au tupeul (ca sa fiu mai directa) sa-L sarbatoreasca pe acest Isus pe care l-au neglijat, l-au ignorat, l-au injurat, etc., si asta an de an, si timp de un an.

Oare nu suntem noi fatarnici?

Oare nu sarbatorim doar o sarbatoare plina de traditii si obiceiuri, dar fara sarbatorit ?

Da, nu vine Mosul si imi lipseste bradul, dar L-am chemat pe Isus la masa. M-am saturat de toate surogaturile, vreau sa am in casa mea Originalul, il vreau pe ISUS. Nu mai vreau ca si la 12 ani pe care-i are pruncul meu  sa-l amagesc cu aceleasi lucruri cu care m-am amagit si eu odata, vreau sa-L cunoasca pe Hristos.

Mami, de ce nu am pus luminite in geam?

Pentru ca, nu mai avem nevoie!

 Avem cea mai frumoasa lumina in casa, este ISUS Lumina care ne lumineaza viata!

Hrana ta zilnica!

22 DECEMBRIE

Marcu 13.1-13
Ucenicii sunt impresionaţi de măreţia şi de frumuseţea exterioară a clădirilor templului; Domnul însă nu Se uită „la ce se uită omul" (1 Samuel 16.7; Isaia 11.3). El intrase în acest templu şi constatase nelegiuirea care îl cuprinsese peste tot (cap. 11.11); ochiul Său bate chiar şi mai departe, spre evenimentele care, la numai câţiva ani după respingerea Sa, vor conduce la distrugerea cetăţii vinovate. Istoria ne învaţă că, în anul 70, Ierusalimul a fost obiectivul unui asediu îngrozitor şi totodată al unei distrugeri majoritare prin armatele lui Titus. Această pedeapsă înspăimântătoare nu a fost lipsită de o punere la grea încercare a credinţei creştinilor, a acelora care se ataşaseră atât de mult de cetatea sfântă. Domnul Isus însă îi încurajează mai dinainte prin cuvintele pe care le avem aici. 

Câţi copii ai lui Dumnezeu, traversând persecuţii, nu au avut experienţe binecuvântate cu astfel de ocazii! În momentul când trebuia să dea mărturie, ceea ce trebuia să spună le-a fost dictat de către Duhul Sfânt chiar atunci. Acesta a fost cazul lui Petru când a fost adus înaintea căpeteniilor, a bătrânilor şi a preoţilor, în Fapte 4.8, cât şi al lui Ştefan, în Fapte 7.55. Dar poate fi şi al nostru, dacă şi noi,
în măsura noastră şi potrivit nevoilor noastre, realizăm această putere a Duhului Sfânt şi îl lăsăm să lucreze în noi.

Hrana ta zilnica!

21 DECEMBRIE
Marcu 12.35-44
Este rândul Domnului Isus să le pună o întrebare incomodă interlocutorilor Săi. Cum putea Hristos să fie în acelaşi timp şi fiul şi domnul lui David? (vezi Psalmul 89.3,4,36). Ei nu ştiu să explice, iar orgoliul îi împiedică să afle răspunsul... chiar de la Hristos. Tocmai din pricina respingerii Lui, Fiul lui David urmează să ocupe poziţia cerească pe care I-o atribuie Psalmul 110.
Pentru a pune poporul în gardă cu privire la căpeteniile nedemne, Domnul schiţează un trist portret al cărturarilor: îngâmfaţi, hrăpăreţi şi ipocriţi. În mod regretabil, aceste trăsături i-au caracterizat şi pe alţi conducători religioşi, în afară de cei ai lui Israel (1 Timotei 6.5).
Versetul 41 ni-L arată pe Isus şezând lângă vistieria Templului. Privirea-I pătrunzătoare, cu care L-am văzut deja cercetând totul şi pe toţi, observă nu numai cât (singurul lucru care conta pentru oameni), ci şi cum dă fiecare.
O sărmană văduvă se apropie aducându-şi modesta şi totodată mişcătoarea contribuţie: câţiva bănuţi care îi mai rămăseseră pentru a trăi. Emoţionat, Domnul îi cheamă pe ucenici şi comentează ceea ce I-a fost dat să vadă. Acest dar extraordinar - „tot ceea ce avea" - dovedea nu numai afecţiunea acestei femei pentru Domnul şi pentru Casa Lui, ci şi deplina încredere pe care o avea în Dumnezeu pentru împlinirea nevoilor ei (comp. cu 1 împăraţi 17.13-16).

Razboiul influentelor !

Nu stiu cati dintre noi, cei care mai avem inca copii  la o varsta a adolescentei, nu ne confruntam cu ei cu diferite probleme? Poate ca unora le este rusine sa recunoasca prin ceea ce trec, altii n-au curajul sa spuna nimanui, insa fie ca recunoastem sau nu, copiii din generatia de astazi se confrunta cu mari probleme.

 Eu una am copil la inceputul adolescentei si impreuna ne confruntam cu diferite probleme, "problemele adolescentului", chiar daca in generatia mea varsta de 12 ani eram socotiti copii, chiar si generatia copiilor mei mai mari 28 respectiv 26 de ani, la 12 ani tot copii erau socotiti.

Generatia actuala s-a maturizat mult mai repede, ei sunt plini de informatie, tehnica este foarte avansata si oricat ma straduiesc sa il tin departe de toate aceste lucruri, la un moment dat toate acestea ajung la el si uneori ma vad neputincioasa in fata acestui asa zis "razboi intre generatii".

Ca si parinti cautam sa-i tinem aproape de Dumnezeu, sadim in inima lor invataturile Scripturilor, ii ducem la biserica, ii implicam in tot felul de actiuni si slujiri, dar vine vremea cand cresc, merg la scoala, ies in societate, in lume si lumea vine inaintea lor cu o oferta foarte bogata si tentanta, insa din pacate in continutul acestui pachet de oferta nu exista Dumnezeu.

Aici intervine acest razboi al influentelor despre care vorbeste fratele Luigi Mitoi.

Chiar daca dureaza mesajul o ora merita ascultat, credeti-ma. Merita ascultat atat de noi ca si parinti dar si de copiii nostri, Eu una, mi-am luat odrasla si am ascultat impreuna acest mesaj. 

Cred, si ma rog ca Dumnezeu sa lucreze in continuare in inima lui, dar nu numai ci si in inima copiilor dumneavostra, cei care treceti cu ei prin diferite probleme.

Doamne cat ai fost de bun!

Cat ii de frumos Mesia

Doamne cat ai fost de bun....!

Matur sau prunc?

"....şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire"

1 Petru 2:1 

 

Orice copil nascut de curand este un prunc, iar  ca sa creasca are nevoie de hrana.

Orice crestin care L-a primit pe Hristos este tot un prunc, din punct de vedere spiritual, ori ca te poti maturiza ai nevoie zi de zi de hrana spirituala necesara  cresterii spirituale.

Din pacate multi crestini chiar daca L-au primit pe Hristos in urma cu mai multi ani au ramas la stadiul acesta de "prunci nascuti de curand", si asta datorita faptului ca s-au multumit doar cu acest legamant incheiat, crezand ca este suficient si nu si-au dorit mai multa hrana.

Dorind laptele duhovnicesc si curat, aceasta ne-ar fi ajutat sa crestem zi de zi tot mai mult in credinta, spre mantuirea noastra. Insa starea de automultumire a contribuit la stagnarea cresterii spirituale, ramand doar un prunc nascut de curand.

Fiind intr-o asemenea stare este foarte usor sa ne lasam  atrasi si amagiti de pacate marunte uneori, dar care ne pot conduce spre un destin tragic.

Diavolul niciodata nu va veni sa ne ceara lucruri mari si categorice, ci va veni cu lucruri marunte inaintea ta. Fiind doar un prunc riscul este sa cazi in capcana lui foarte usor.

Ca sa prinzi o pasare nu trebuie sa ii prinzi decat un picior, ca sa se scufunde o nava mare, nu-i trebuie decat o singura gaura. Tot la fel si in viata noastra de crestin, este suficient doar un pacat tolerat si diavolul ne va castiga incet, incet de partea lui. De-altfel chiar si in viata bisericii, nu trebuie toti sa pacatuiasca, este suficient unul singur cu pacate tolerate si prin acesta va atrage pe multi de partea lui.

Ce fel de crestin sunt eu, matur sau prunc?

"....şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire"

 

Aceasta dorinta ne va ajuta sa devenim maturi spiritual. 

Omul matur este umplut cu Hristos si se lauda in Hristos si nu cu lucrurile lui, avand o gandire nu ca lumea, ci o gandire  innoita in Hristos, iar chipul  lui va fi asemeni chipului lui Hristos.

Doamne pune in noi dorinta aceasta de a cauta hrana pentru sufletul nostru, dar si vointa de a  pune in practica vietii noastre ceea ce gasim scris in Cuvantul Tau!