3 Noiembrie Deuteronom 22.1-12
Domnul nu condamnă numai răul evident şi grosolan (cap. 21). El dezaprobă orice formă de egoism. Pierderea unui bou sau a unui măgar este semnul lipsei unei supravegheri susţinute (1 Samuel 9.3). Totuşi Dumnezeu doreşte prin aceasta să mă înveţe că nu am dreptul să fiu indiferent cu privire la ceea ce i se întâmplă aproapelui meu. El îmi aminteşte că acesta este fratele meu şi mă invită să mă ocup de ce îi aparţine lui cu tot atâta grijă ca şi cum ar fi ale mele. Fără berbecul său pentru jertfă, fără boul său pentru a ara, fără măgarul său pentru a-i purta poverile, cum ar fi putut un israelit să-1 slujească DOMNULUI şi să supravieţuiască? Să nu fim ca acei credincioşi pe care îi deplângea Pavel pentru că le lipsea duhul de slujire: „Toţi caută cele ale lor ..." (Filipeni 2.21; citiţi şi 1 Corinteni 10.24).
Versetul 5 este aplicabil mai ales în zilele noastre, când femeia caută să fie egală cu bărbatul. Aceasta este o răsturnare a ordinii lui Dumnezeu în creaţie. In orice fel, chiar dacă
puterea de înţelegere a acestor învăţături ne scapă, să ne păzim de „ceartă" (1 Corinteni 11.16).
Versetele 9-11 ne amintesc faptul că Dumnezeu nu doreşte în viaţa şi în mărturia copiilor Săi nici conflicte, nici amestecul adevărurilor divine cu principiile acestei lumi.
Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia. Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui. El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor.
RăspundețiȘtergere