Trecand peste interpretarea cam nesigura...as vrea sa meditam la cuvintele acestei cantari minunate.Personal pot spune ca Mana Sa vegheaza asupra mea in fiecare zi...si tot Mana Sa m-a scapat oridecate ori valurile vietii au venit asupra mea.Stiu ca nu mai este mult ...pana Mana sa va aseza pe cap coroana celor neprihaniti.
Ajuta-ne Doamne sa ne numaram printre aceia !
Ajuta-ne Doamne sa ne numaram printre aceia !
O incurajare si pentru tine si pentru mine:
RăspundețiȘtergereIZVOARE IN DESERT
25 Iulie
Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.
(Ioan 13:7)
În viaţa aceasta, noi avem o viziune incompletă a metodelor lui Dumnezeu, văzând planul Lui terminat doar pe jumătate şi insuficient dezvoltat. Dar dacă stăm în magnificul Templu al eternităţii, vom avea o perspectivă corectă şi vom vedea că toate se potrivesc atât de frumos!
Imaginează-ţi că mergi în munţii Libanului în timpul domniei marelui împărat al lui Israel, Solomon. Poţi să vezi cedrul acela măreţ? El este mândria tuturor celorlalţi copaci şi s-a luptat mulţi ani cu vânturile reci din nord! Soarelui verii i-a plăcut să zâmbească peste el, în timp ce noaptea făcea ca pe frunzele lui catifelate să strălucească picăturile de rouă. Păsările şi-au făcut cuiburi în ramurile lui, şi călătorii obosiţi şi păstorii rătăciţi se odihneau la umbra lui, adăpostindu-se de căldura amiezii sau de furtunile puternice. Şi deodată realizăm că acest bătrân locuitor al pădurii a fost sortit să cadă victimă securii pădurarului!
Privim cum securea îşi face prima crestătură în trunchiul noduros al cedrului. Atunci vedem ramurile lui groase şi nobile cojite de crengile lor în timp ce copacul cade prăbuşindu-se la pământ. Strigăm împotriva distrugerii violente a acestui „Copac al lui Dumnezeu“, după cum se ştie lămurit, şi ne exprimăm supărarea din cauza dărâmării acestui stâlp semeţ din templul natural al pădurii. Suntem tentaţi să exclamăm odată cu profetul Zaharia: „Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut…!“ (Zah. 11:2), ca şi cum am invoca compasiunea fiecărei plante mai puţin semeţe şi am invita lucrurile neînsufleţite să sufere împreună cu noi.
N-ar trebui să ne grăbim să ne plângem, ci ar trebui să urmărim giganticul copac când lucrătorii lui „Hiram, împăratul Tirului“ (2 Cronici 2:3) îl coboară de pe munte. De acolo ar trebui să-l urmărim cum este transportat pe plute pe apele albastre ale Mediteranei. Şi în sfârşit, ar trebui să-l privim când este aşezat ca o grindă glorioasă şi lustruită în Templul lui Dumnezeu. Când contempli destinaţia lui finală, şi-l vezi în Sfânta Sfintelor ca o bijuterie în diadema Împăratului atotputernic, poţi să mai plângi că această „bijuterie a coroanei din Liban“ a fost tăiată, a fost luată din pădure şi aşezată într-un loc atât de nobil? Cedrul a stat odată maiestuos în sanctuarul naturii, dar „slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi“ (Hagai 2:9).
Atât de mulţi oameni sunt ca aceşti cedrii din vechime! Securile lui Dumnezeu pentru încercări i-au jupuit de tot, şi totuşi noi nu putem vedea nici un motiv pentru aceste împrejurări atât de aspre şi de dificile. Dar Dumnezeu are un scop şi un plan nobil în minte: să-i aşeze ca stâlpi veşnici şi ca grinzi în Sionul Lui ceresc. Şi El le spune: „Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău“ (Isaia 62:3). J. R. Macduff
Eu nu-i cer crucii mele să înţeleagă,
Să vadă drumul meu –
Mai bine să simt mâna Ta în întuneric,
Şi să Te urmez.
Toate sunt planificate si ingaduite cu Voia lui Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereNe intrebam de-atatea ori de ce...??????
Aici poate ca nu gasim un raspuns care sa ne multumeasca...dar stiu ca odata in vesnicie vom avea raspuns la atatea intrebari la care astazi poate stam....si cautam raspunsul.
O imbratisare calda ....de aici din Timisoara