Tâmplarul

    Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionării.Era încă în putere de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa.Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retragă,pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie.
Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea..
Cu parere de rau pentru pierderea unui meșter asa de priceput, patronul îi ceru să mai construiască doar o singura casă.
    Bătrânul accepta, însă nu mai punea suflet în ceea ce făcea.A chemat ajutoare nepricepute și  a folosit scânduri nepotrivite.Și lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada.
Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
-  Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul rămase uimit.
Ce mare rușine!!!!!
Dacă ar fi știut că își zidește propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel.

     Așa facem și noi în viața de zi cu zi !!!!

Ne construim viețile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun.De fapt de cele mai multe ori nu ne interesează prea mult.Habar nu avem că ceea ce plantăm acum,aceea va fi și recolta noastră.Apoi, cu uimire, realizăm că nu este ceea ce ne-am fi dorit. Însă nu  putem întoarce înapoi timpul. 
Ia aminte! Tu ești tâmplarul. În fiecare zi bați un cui, așezi o scândură sau ridici un perete. Viața e întocmai cum ți-o clădești.

Alegerea pe care o faci azi, zidește casa în care vei locui mâine.

Deci nu uita:  orice  lucru faci ...fă-l ca pentru Domnul !!!