Viata de multe ori ne conduce pe cele mai mari culmi,acolo unde nu credeam că vom putea atinge vreodata,dar în acelaşi timp ne arunca şi în cele mai adânci prăpastii acolo unde poate nu ne-am fi dorit vreodată să ajungem.Atunci când crezi că eşti ancorat în DOMNUL cel mai mult,atunci când vrei să faci Voia Lui ,dintr-o dată simţi că lucrurile nu stau chiar aşa,simţi că încetul cu încetul te scufunzi ca Petru pe
ape, strigi după ajutor,încerci să te mentii pe linia de plutire dar, dacă credinţa noastră este mai mică decât grăuntele de muştar, picioarele noastre încep să atingă apa.Începi să simţi fiorul acestei ape reci cum îti inundă încet,încet tot trupul şi nu mai urmează decât...scufundarea.
Dar ce bine e sa ştii că strigătul tău a fost auzit de cineva care are toată puterea în cer şi pe pamântACEL cineva este DOMNUL ISUS HRISTOS.
Atunci în disperarea ta,El îti intinde o Mâna Salvatoare ,te apucă de braţ şi te ridica iaraşi din apă,te aşează în barca Lui ,şi acolo vei putea sta liniştit.
La cârma este TATĂL,cel mai bun căpitan!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu