Versetul zilei

14 decembrie 2016

Mai exista o sansa!

Citind Psalmul 80, unul din psalmii scrisi de Asaf, vad in el o rugaciune catre Dumnezeu adusa de Asaf. Nu stiu daca doar Asaf a trecut prin momente in care viata lui a parut fara sens, dar cu siguranta si noi am trecut sau poate trecem asemenea lui. De-aceea este bine sa-l citim si sa-l recitim, pentru ca as putea sa-l numesc un ”psalm busola” pentru fiecare din noi atunci cand trecem printr-o perioada nu tocmai placuta, poate chiar o viata fara sens.
Prima actiune a noastra trebuie sa fie ca cea lui Asaf, o recunoastere a puterii lui Dumnezeu!
Arata-te in stralucirea Ta...” vers 1
”Trezeste-ti puterea...si vino in ajutorul nostru...” vers 2
”Ridica-ne Dumnezeul si fa sa straluceasca fata Ta si vom fi scapati” vers 3
Asaf recunoaste cine este Dumnezeu si ii recunoaste puterea!
Dumnezeu este Acelasi si astazi, insa in ochii nostri uneori e diferit.
 Cand suntem in necaz, il privim cu teama, dar in bucurie il privim altfel, parca mai ”lejeri”, mai ”prieteneste”, uneori poate prea prieteneste, incercand  ”sa ne tragem de siret” cu El. 
Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile si peste toate situatiile, de-aceea este bine sa-i recunoastem si sa-i proclamam suveranitatea Sa in orice vreme.
A doua actiune pe care trebuie sa o facem si noi, este staruinta in rugaciune!
Uneori obosim sa ne tot spunem ”off-ul”, si ca Asaf intrebam si noi, ”pana cand Doamne?”
Timpul lui nu este si timpul nostru, iar cand vom invata acest lucru atunci si Dumnezeu va inceta sa ne tina in camera de asteptare.
O alta actiune pe care trebuie sa o avem este reimprospatarea memoriei, daca as putea spune asa.
Trebuie sa ne reamintim de credinciosia Lui pana in acest moment in care ne aflam!
Oare nu am mai trecut prin probleme? Cine ne-a ajutat si ne-a scos la mal?
Ce l-ar putea impiedica sa intervina si acum?
Ia-ti un timp de meditatie si aminteste-ti de cate ori te-a ajutat Dumnezeu in acest an, mai ales ca suntem la finalul acestui an si am putea chiar sa ne numaram binecuvantarile.
Asa-i ca a fost credincios cu tine?
Ce altceva asteapta Dumnezeu de la noi acum?
Cred ca dupa toate aceste actiuni sau cum vreti sa le numiti, cred ca trebuie sa ne reinnoim  legamantul cu El.
Dumnezeu are un plan cu fiecare din  noi si cu cat intarzie in a ne fi descoperit, cu atat noi trebuie sa ne rugam mai mult pentru a ne fi descoperit si noua planul pe care il are cu noi.
Cu cat staruim mai mult, cu-atat descoperirea va fi mai mare, slava Lui.
De-aceea, daca te afli intr-o vale in care ti se pare ca nici rugaciunea nu ti-e auzita, nu dispera. Dumnezeu este prezent peste tot si atunci cand crezi ca viata ta nu mai are sens, El iti poate da un nou sens vietii tale. Iti poate da o noua sansa.
La urma, urmei pentru toti ”mai exista o sansa”

Hrana ta zilnica!

14 DECEMBRIE
Apocalipsa 9.1-21
Unii comentatori au dat acestor capitole interpretările cele mai fanteziste, străduindu-se în special să facă o corespondenţă între profeţii şi evenimentele contemporane. Dar să ne amintim că toată această a treia parte a profeţiei lui loan este cu privire la viitor. Ea cuprinde numai intervalul de câţiva ani dintre venirea Domnului pentru a-Şi lua Biserica şi începutul domniei Lui mileniale.
A cincea trâmbiţă, sau prima nenorocire, dă drumul din adânc unui roi înspăimântător de lăcuste, instrumente directe ale lui Satan, care le produc iudeilor necredincioşi o suferinţă morală mai rea decât moartea. La a şasea trâmbiţă apar cai nemaipomeniţi, scuipând foc, fum şi pucioasă, semănând moartea pe unde trec. Călăreţii lor poartă platoşe (v. 9, 17), imagine a conştiinţelor împietrite (1 Timotei 4.2). In acelaşi timp, acele şi cozile lor, asemănătoare cu cele ale scorpionilor (v. 10) sau cu cele ale şerpilor (v. 19), reprezintă învăţăturile mincinoase şi otrăvitoare, armele perfide de care Satan se va folosi mai mult ca oricând (comp. cu Isaia 9.15).
Folosirea trâmbiţelor pentru a anunţa aceste judecăţi le dă caracterul de avertismente pentru oameni. Inimile lor sunt însă atât de împietrite, încât chiar şi aceste dezastre nemaivăzute nu-i vor conduce la pocăinţă (v. 20,21).

13 decembrie 2016

Hrana ta zilnica!

13 DECEMBRIE
Apocalipsa 8.1-17
Cea de-a şaptea pecete se deschide cu un scurt răgaz. In timp ce unii îngeri se pregătesc să execute judecăţile, un alt înger (Hristos în Persoană) îndeplineşte funcţia de Mijlocitor (v. 3). Prin ceea ce El însuşi a suferit, Domnul Isus simpatizează cu credincioşii aflaţi în
încercare (Evrei 2.18; 4.15). In aceste vremuri apocaliptice, El va interveni în favoarea credincioşilor din necazul cel mare (cei din cap. 7). La rândul lor, toţi sfinţii, deja strânşi în glorie, după ce vor fi cunoscut şi ei pe pământ oboseala şi durerea, vor fi interesaţi cu atât mai mult de situaţia credincioşilor care trec prin această perioadă groaznică Ei vor fi astfel preoţi împreună cu Hristos, prezentându-I lui Dumnezeu aceste cădelniţe de aur pline cu parfumuri care sunt rugăciunile sfinţilor (cap. 5.8b).
Devansaţi prin mijlocire, fiecare din cei şapte îngeri îşi duce la gură trâmbiţa de temut.
Şi primul dă semnalul judecăţii neaşteptate asupra puternicilor din vest (copacii) şi a prosperităţii universale. Cel de-al doilea corespunde dezlănţuirii în imperiul pământesc a unei mari anarhii. Al treilea şi al patrulea provoacă prăbuşirea şi apostazia autorităţilor responsabile, cufundându-i pe oameni în cel mai adânc întuneric moral.

12 decembrie 2016

Hrana ta zilnica!

12 DECEMBRIE
Apocalipsa 7.1-17
Acest capitol apare ca o paranteză între a şasea şi a şaptea pecete. înainte de a merge mai departe în căile judecăţii Sale, Dumnezeu îi pune deoparte şi îi «ştampilează» pe cei care Ii aparţin. O primă grupă (v. 4-8) este formată din evrei din seminţii diferite. Ei alcătuiesc această rămăşiţă credincioasă, ale cărei sentimente ne-au fost dezvăluite de Psalmi. Cea de-a doua categorie de persoane este alcătuită dintr-o mulţime dintre naţiuni care vor fi crezut evanghelia împărăţiei (v. 9...). Infaţişându-ni-i de acum pe aceşti credincioşi, Dumnezeu parcă ne-ar spune: «aceste pedepse nu sunt pentru ei; ei vor traversa încercarea sub protecţia Mea». 
In acelaşi fel, în noaptea de Paşti, israeliţii erau diferenţiaţi şi puşi la adăpost de lovitura îngerului nimicitor prin sângele Mielului (Exod 12.13). Şi tocmai în acest sânge îşi vor fi spălat şi albit hainele credincioşii veniţi din „necazul cel mare" (v.14). 
Mântuirea lor nu va fi asigurată prin alt mijloc decât cel al nostru: sângele preţios al lui Hristos. Apoi, acelaşi Miel care îi va fi curăţit îi va paşte, îi va proteja şi îi va adăpa din fântânile vieţii (Isaia 49.10). Însuşi Dumnezeu le va şterge lacrimile. 
Ce promisiuni! Ele vin mai dinainte, ca să-i mângâie în vederea unui necaz fără precedent!

11 decembrie 2016

Hrana ta zilnica!

11 DECEMBRIE
Apocalipsa 6.1-17
Dacă uneori suntem uimiţi de severitatea judecăţilor lui Dumnezeu, aceasta este pentru că nu ştim să ne suim prin credinţă în cer. Aşteptând să glorificăm sfinţenia desăvârşită a lui Dumnezeu (cap. 4.8), contemplând în Mielul înjunghiat dragostea divină şi, în acelaşi timp, dispreţul omului răzvrătit faţă de această dragoste, putem înţelege cât de dreaptă, de meritată şi de necesară este judecata. Şi putem verifica astfel că nimic nu este făcut la întâmplare.
Dumnezeu are sub control tot ceea ce se petrece pe pământ. Căile Lui în judecată sunt nu numai descrise anticipat în această carte simbolică (cap. 5.1), ci şi desfăşurate exact la momentul hotărât, când Mielul rupe pecetea. Deschiderea primelor patru peceţi este însoţită de apariţia a tot atâţia cavaleri. Ei reprezintă, respectiv, cucerirea teritorială, războiul civil, foametea şi calamităţile ucigătoare care se vor succeda pe pământ (comp. v. 8 cu Ezechiel 14.21). După ruperea celei de-a cincea peceţi apar o mulţime de martiri, care-L imploră pe Dumnezeul suveran să le facă dreptate. Iar ruperea celei de-a şasea peceţi este ca un răspuns la strigătul lor, sugerând o revoluţie cumplită; toate autorităţile sunt răsturnate.
Cât de străin sună alăturarea acestor cuvinte: „mânia Mielului” (v. 16; Psalmul 2.12)!

10 decembrie 2016

O noapte binecuvantata!

E-atat de multa galagie pe pamant si-n jurul nostru, incat nu mai auzim nimic din cer.
Uneori, e nevoie sa facem liniste in suflet ca sa putem auzi vocea lui Dumnezeu si care ar fi momentul cel mai potrivit, daca nu....NOAPTEA.
Va doresc o noapte binecuvantata din frumosul oras, 
TIMISOARA!

Hrana ta zilnica!

10 DECEMBRIE
Apocalipsa 5.1-14
O întrebare ţine universul în suspensie: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?" (v. 2). Altfel spus, cine va exercita judecata? Numai Unul poate s-o facă: Acela care este fără păcat (comp. cu loan 8.7), învingând prin însăşi perfecţiunea Sa pe Satan şi lumea. Hristos este „Leul din seminţia lui Iuda" (v. 5), desemnat deja în Geneza 49.9, dar imediat după aceea El este văzut ca un Miel care pare înjunghiat. Pentru a triumfa asupra lui Satan şi a umple cerul de o mulţime de făpturi fericite şi recunoscătoare, a fost nevoie de crucea lui Isus. Şi sacrificiul Său este amintit inimilor tuturor sfinţilor în modul cel mai emoţionant. În acest cer, unde totul vorbeşte despre putere şi despre măreţie, amintirea permanentă a umilinţei scumpului nostru Mântuitor este cel mai izbitor contrast.
Smerenia Lui, blândeţea Lui, dependenţa Lui, răbdarea Lui... toate aceste perfecţiuni morale pe care le-a manifestat aici Isus nu vor înceta niciodată să fie vizibile, dându-ne pentru veşnicie măsura dragostei Lui.
Atunci, cântării celei noi intonate de sfinţii glorificaţi îi va răspunde ecoul universal al tuturor sferelor creaţiei. Vrednic este Mielul să primească puterea şi bogăţii şi înţelepciune şi tărie şi onoare şi glorie şi binecuvântare!

9 decembrie 2016

Hrana ta zilnica!

9 DECEMBRIE
Apocalipsa 4.1-11
Aici începe cea de-a treia parte a cărţii, anunţată în capitolul 1.19. Bineînţeles, toate detaliile viziunii sunt de înţeles într-un sens simbolic. In mod sigur, în cer nu vom vedea niciun tron material; acesta este, simplu, marca guvernării imperiale. Totuşi, interpretarea acestor simboluri nu este nicidecum lăsată în seama imaginaţiei noastre; ne este dată chiar în Biblie, în alte pasaje.
Pentru a contempla aceste lucruri care „trebuie să aibă loc" curând (după ce Biserica va fi răpită), apostolul este invitat să se suie în cer. Şi creştinul trebuie întotdeauna să privească evenimentele de pe pământ dintr-o poziţie cerească, pentru a le vedea în adevărata lor perspectivă, avându-L pe Hristos în centru.
Potrivit promisiunii făcute Filadelfiei, răscumpăraţii Domnului vor fi feriţi de ceasul încercării. Atunci când încercarea vine peste lume (cap. 6), pe răscumpăraţi îi vedem deja strânşi în glorie. Ei sunt reprezentaţi prin cei douăzeci şi patru de bătrâni care se prosternează aruncându-şi cununile înaintea tronului. Ei îl celebrează pe Dumnezeul Creator, iar în capitolul 5 îl vor adora pe Dumnezeul Răscumpărător.