Laudati pe Domnul!

O mare parte din cartea psalmilor este scrisa de David. De nenumarate ori David exprima prin cuvinte frumoase frumusetea si stralucirea naturii pe care Dumnezeu a creat-o. Natura intreaga, cerurile si pamantul declara maretia lui Dumnezeu.

Psalmul 19  incepe in primul verset:

 ” Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Sale”

Toate ii aduc cinste si inchinare, luna, stelele, soarele, ziua, noaptea, toate ii sunt supuse, numai omul...nu.

Nici macar falnicia stejarilor, varfurile muntilor cu crestele lor desavarsite, intinderea apelor limpezi si albastre, nu au atata mandrie cat poate avea ”sarmanul”om.

Suntem creatia lui Dumnezeu, stim sau daca nu stim, ar trebui sa stim, ca fara El nu suntem nimic, dar cu toate acestea uneori traim ca si cum,”NOI” putem totul. Uitam cat suntem de vremelnici, neputinciosi, neajutorati, uitam ca suntem dependenti de El in totalitate. Realizam doar...daca ne aduce Dumnezeu in mijlocul incercarilor, insa uneori sunt binevenite si incercarile pentru ca acestea ne apropie de Dumnezeu.
Toate ii dau lauda!
Psalmul 148 

• Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte!
•  Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
• Lăudaţi-L, Soare şi Lună, Lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
• Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!
• Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute,
• 
  
•  le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca, 
• 
  
• si psalmistul continua...(cititi ps.148)

Vers.6,  ”...le-a dat legi si nu le va calca”

Oare nu a dat si oamenilor legi? Pazim noi legile Lui?

Necinstirea lui Dumnezeu atrage pedeapsa!

Romani :18-20

•  Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
•  Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
•  În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi....

Psalmul 19:12-14

• Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
• 
  
•  Păzeşte de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
•  Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!

Hrana ta zilnica!

26 SEPTEMBRIE

2 Timotei 2.1-13

„întăreşte-te în har" (v. 1), îi recomandă apostolul iubitului său ucenic. El însuşi aflase acest secret din gura Domnului: „Harul Meu îţi este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune..." (2 Corinteni 12.9). Trei exemple, cel al ostaşului, al atletului şi al plugarului, ilustrează renunţarea, ascultarea şi răbdarea creştinului. Observăm ceea ce îl caracterizează pe un bun ostaş: nu se încarcă cu bagaje inutile; este disciplinat, cu scopul de a plăcea superiorilor; ştie că profesiunea de ostaş implică inevitabil suferinţe, pericole şi lovituri de primit, dar de asemenea ştie că acestea sunt urmate de aprecieri, de medalii şi de defilări în zilele glorioase. Acest cuvânt este sigur, toată Scriptura îl confirmă: purtarea noastră de acum îşi va regăsi eternul contrariu: astăzi suferinţe şi moartea cu Hristos; mâine viaţa împreună cu El, domnia şi gloria veşnică. 

Dragi prieteni credincioşi, Isus Hristos ne-a înrolat sub steagul Său!

 Într-o armată însă se pot afla dezertori, care-şi reneagă drapelul şi comandantul (v. 12b; Iuda 4b). Există mii de modalităţi, chiar şi pe tăcute, de a ne trăda Căpetenia. Fie ca dorinţa de a avea aprobarea Lui, astăzi tăinuită, mâine afirmată, să facă din noi buni ostaşi, apţi să lupte lupta cea bunăl (cap. 4.7,8; 1 Timotei 6.12).

Ziua cand dai lucrare de control. Absolvi testul?

Hrana ta zilnica!

25 SEPTEMBRIE

2 Timotei 1.1-18

Atât de diferită de prima, această a doua epistolă se destăinuie cu privire la un timp de ruină în care apostolul, întemniţat, la sfârşitul alergării sale, asistă la un declin rapid al mărturiei pentru care lucrase atâta. Dumnezeu însă Se foloseşte de aceste progrese ale răului, deja vizibile în vremea apostolilor, pentru a ne da această epistolă care ne arată calea de urmat şi resursele credinţei în „timpuri grele", care sunt cele ale noastre, astăzi (cap. 3.1).

«Curaj» - îi scrie Pavel „copilului său preaiubit" - «nu te înspăimânta!». Ceea ce posedăm noi este mai departe de cât poate să atingă vrăjmaşul şi este păzit de puterea lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - Acesta rămâne un duh de putere, de dragoste şi de chibzuinţă şi locuieşte în noi (v. 14; loan 14.17b). ..Mântuitorul nostru Isus Hristos" nu S-a schimbat.

Victoria câştigată de El asupra morţii este pentru veşnicie (v. 10). Toate punctele de sprijin exterioare s-au prăbuşit, credinţa rămânând să se bizuie numai pe Domnul (v. 12; Psalmul 62.1). Nu atunci când totul merge bine, ci atunci când totul merge rău este pusă la încercare credinţa fiecăruia (Filipeni 2.22). In faţa împotrivirii, mulţi l-au părăsit pe apostol (v. 15), în timp ce un frate devotat, Onisifor, îl căutase şi-1 vizitase în închisoare. El făcea parte dintre acei milostivi care vor avea parte de îndurare (v. 18; Matei 5.7 şi 25.36b).

Hrana ta zilnica!

24 SEPTEMBRIE

1 Timotei 6.11-21

„Dar tu...!". Omul lui Dumnezeu - şi fiecare copil al lui Dumnezeu - trebuie fărăncetare aici, pe pământ, să meargă împotriva curentului. El fuge de ceea ce lumea iubeşte şi caută: banii şi lucrurile care se pot obţine cu bani (v. 10). El urmăreşte ceea ce-I place Domnului: dreptate, evlavie, credinţă, dragoste, răbdare, blândeţe (v. II). El aşteaptă arătarea Domnului, acest timp când totul va fi manifestat (v. 14).

Apostolul nu-i confundă pe cei care sunt bogaţi (v. 17) cu „cei ce vor să fie bogaţi" (v. 9). Proiectează însă asupra bunurilor din „veacul de acum" lumina eternităţii. Obiectul încrederii noastre nu îl constituie darurile, ci Acela care ni le dă (v. 17b); adevăratul câştig este evlavia; adevăratele bogăţii, faptele bune (v. 18); adevărata comoară, o temelie bună pentru viitor (v. 19). In adevăr, să ştim şi noi să distingem şi să apucăm adevărata viată"

,,Fugi...", „urmăreşte...", „luptă-te...", „apucă..." - sunt verbe pe care le-am întâlnit în lectura noastră (v. 11, 12). Versetul 20 face să se audă un ultim imperativ, deosebit de solemn: „O, Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat" (vezi şi v. 14 şi 2 Timotei 1.14)! Astfel este îndemnul final, în care îi invităm pe fiecare dintre tinerii noştri cititori să înlocuiască numele lui Timotei cu propriul lor nume.

Hrana ta zilnica!

23 SEPTEMBRIE

1 Timotei 5.17-25; 6.1-10

Pavel continuă să-i expună lui Timotei „cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu" (cap. 3.15). Este o chestiune de o importanţă capitală aceasta şi de ea sunt interesaţi: Dumnezeu însuşi - este Casa Sa; Hristos Isus; de asemenea, îngerii aleşi, chemaţi să privească înţelepciunea lui Dumnezeu în adunare (v. 21; Efeseni 3.10)! 

Iar această înţelepciune „atât de felurită" trebuie să apară şi în detaliile variate ale vieţii de adunare: în manifestarea exterioară a respectului turmei faţă de bătrânii ei, în comportamentul slujitorului lui Dumnezeu pentru reglementarea cazurilor dificile, în instrucţiunile date robilor... (cap. 6.1,2). Câte dezordini apar atunci când nu ne mai supunem cuvintelor sfinte, care sunt nu ale lui Pavel sau ale lui Timotei, ci ale Domnului nostru Isus Hristos (v. 3; 1 Tesaloniceni 4.2,8)!

Evlavia însoţită de mulţumire este în ea însăşi un câştig, un mare câştig la îndemâna tuturor (vezi cap. 4.8). Civilizaţia noastră se bazează pe crearea şi pe satisfacerea nevoilor întotdeauna noi. Cu toate acestea, inima lacomă a omului rămâne nesătulă (comp. v. 9, l0 cu Psalmul 49.16-20). Să-I mulţumim Domnului că ne asigură necesarul (v. 8). Vom fi întotdeauna satisfăcuţi cu ceea ce ne dă, dacă El însuşi, Dăruitorul (care este măreţul Obiect al evlaviei), ne satisface deplin inima.

O noua zi, o noua sansa!

• Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
•  Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale, şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
• Psalmii 91:9-12

Ce cuvinte frumoase de incurajare ne da Cuvantul in fiecare dimineata....!

Am insa cateva intrebari pentru tine drag cititor:

-ai certitudinea ca Dumnezeu este Domnul si Conducatorul vietii tale?

-ai gasit in El un loc de adapost, atunci cand necazurile vietii cauta sa te doboare?

-in problemele si necazurile vietii tale ai gasit rezolvarea si scapare la El sau ai cautat solutii la oameni?

Stii ca poti fi ferit de nenorociri?

Stii ca familia ta, casa ta, copiii tai pot fi scutiti de necazuri?

Stii ca in calatoriile tale poti fi ferit de accidente sau orice alte nenorociri si toate acestea datorita faptului ca ti-ai pus increderea in Dumnezeu?

Daca ai facut-o, fii binecuvantat,iar daca pana astazi ai tot amanat...astazi e vremea potrivita sa-ti cauti adapost in Domnul, pentru ca vremurile se anunta foarte tulburi.

O zi minunata si plina de dragoste!

• 
  

Hrana ta zilnica!

22 SEPTEMBRIE

1 Timotei 5.1-16

In relaţiile cu alţi creştini, acestea sunt legăturile, de familie, care trebuie să ne servească drept model: „ca pe un tată,... ca pe fraţi,... ca pe mame,... ca pe surori" (v. 1,2). Să nu pierdem niciodată din vedere faptul că noi formăm o singură familie, familia lui Dumnezeu.

Fiecare este invitat să-şi arate evlavia, însă în primul rând în propria casă (v. 4).

Fariseii predicau invers. Tot făcând paradă de pietate, ei anulau porunca lui Dumnezeu, abătându-i pe copii de la îndatoririle lor cele mai legitime faţă de părinţi (Marcu 7.12,13).

Un singur verset, versetul 10, rezumă o viaţă întreagă de slujire pentru Domnul. De ar putea fiecare creştin să nu dorească nimic diferit de aceasta!

Aceste paisprezece versete (v. 3-16) consacrate văduvelor ne amintesc că Dumnezeu veghează asupra lor într-un mod cu totul special (Psalmul 68.5). Evanghelia după Luca menţionează patru dintre ele: pe Ana, a cărei activitate de rugăciune noapte şi zi este ilustrată în versetul 5 (Luca 2.36-38); pe văduva din Nain, căreia Isus i-a redat fiul (Luca 7.12...); pe cea care în parabola din Luca 18 cerea dreptate; de asemeni, pe văduva cea săracă, care sub ochii Domnului - şi spre bucuria Lui - dă pentru vistieria Templului tot ce avea pentru a trăi (Luca 21). O credinţă în totalitate în El, iată ce-I place lui Dumnezeu mai presus de orice (Evrei 11.6)!