Hrana ta zilnica!

25 AUGUST
Filipeni 3.1-11
In afară de oameni ai lui Dumnezeu precum Timotei şi Epafrodit, care trebuia să fie primiţi şi cinstiţi (cap. 2.29; 1 Corinteni 16.15-18), existau şi lucrători răi, de care filipenii trebuia să se păzească. Aceştia predicau o religie a lucrărilor, care-şi punea încrederea în carne şi care se hrănea din consideraţia oamenilor. Dacă cineva ar fi vrut însă pe drept a face caz de titluri omeneşti, acesta era tocmai Pavel, iudeu de elită, cât se poate de ortodox şi de plin de zel în ce priveşte legea... El aliniază toate aceste avantaje, ca într-un impunător registru de conturi, trage o linie şi scrie: ,pierdere". În acelaşi fel cum este de ajuns să răsară soarele, pentru a face să pălească toate stelele, un singur Nume, cel al lui Hristos glorificat, eclipsează de atunci, în inima apostolului, toate sărmanele deşertăciuni pământeşti; ele sunt estimate nu numai ca fiind fără valoare, ci chiar ruinătoare. Şi nu este un sacrificiu să renunţi la gunoaie! Domnul să ne înveţe să ne debarasăm cu bucurie - aşa cum Bartimeu şi-a aruncat mantaua - de toate cele pe care încă ne întemeiem reputaţia şi cu care ne îndreptăţim!
Numai cu acest preţ îl vom putea „cunoaşte pe El...", intrând în ceata Sa, pe drumul Său de renunţare, de suferinţă, de moarte, dar de asemeni de înviere (Matei 16.21,24).

Hrana ta zilnica!

24 AUGUST
Filipeni 2.12-30
Model de ascultare (v. 8), Domnul este îndreptăţit să o ceară pe a noastră, în toate lucrurile, „fără murmure şi fără îndoieli" (v. 14). Absenţa apostolului nu-i scutea de la nimic pe filipeni (v. 12). Dimpotrivă, el nemaifiind acolo pentru a se ocupa de ei, trebuia ca ei înşişi să vegheze ca nu cumva să nu le reuşească cariera creştină. Luminătorii sau stelele (v. 15) sunt corpuri cereşti, strălucitoare în timpul nopţii, permiţând oamenilor să se orienteze şi indicând ora. Aşa sunt creştinii în noaptea acestei lumi. Cuvântul tradus prin „a lucra” are sensul exact de „a cultiva", implicând deci o serie de operaţii răbdătoare, cum ar fi smulgerea buruienilor (gânduri necurate, practici necinstite, minciuni etc.). Această lucrare însă nu poate fi făcută prin puterile noastre (v. 13). Chiar şi voinţa (sau dorinţa) este trezită în noi tot de Domnul. Dar, de asemenea, ce frumoasă mărturie are ca rezultat (v. 14-16)!
Să privim în acest capitol exemplele de devotament, începând cu cel mai înalt, cel al lui Hristos, apoi cu cel al lui Pavel asociat filipenilor (v. 16,17), cu cel al lui Timotei (v. 20) şi, în sfârşit, cu cel al lui Epafrodit (v. 25,26,30). Prin contrast, ce trist răsună versetul 21! Noi cu cine dorim să ne asemănăm?

Hrana ta zilnica!

23 AUGUST
Filipeni 2.1-11
Pentru a găsi calea către toate inimile, pentru a „câştiga" un frate şi a linişti un conflict, nu există decât un secret: renunţarea la sine. Contemplându-L şi adorându-L pe neasemuitul nostru Model, vom putea învăţa aceasta - potrivit cuvintelor Sale: „oricine se înalţă (pe sine însuşi) va fi smerit (de Dumnezeu) şi cine se smereşte (el însuşi) va fi înălţat (de Dumnezeu)" (citiţi Luca 14.11 şi 18.14). Două istorii diametral opuse sunt rezumate în această scurtă frază: cea a primului Adam, neascultător până la moarte, căruia i-a urmat o rasă ambiţioasă şi răzvrătită; şi cea a lui Hristos Isus care, din dragoste, Şi-a dezbrăcat gloria divină şi „S-a smerit” pentru a deveni Om, „golindu-Se pe Sine însuşi" şi coborând cum nu se poate mai jos, până la moartea de cruce. Chipul de Om, condiţia de Rob, moartea josnică a unui răufăcător, astfel sunt etapele acestei minunate căi. Într-adevăr, Dumnezeu, în toată dreptatea, trebuia să-L înalţe foarte sus în ceruri şi să-L onoreze cu un nume suveran. Sub acest Nume, Isus, deopotrivă atât de glorios şi de dulce, pe care El II primeşte pentru ascultare, slujire, suferinţă şi moarte, va fi recunoscut ca Domn şi va primi închinarea universală.
Prietene, care este preţul acestui Nume în inima ta?

Hrana ta zilnica!

22 AUGUST
Filipeni 1.19-30
Inima omului a fost în aşa fel întocmită, încât ea nu suportă să fie goală. Este încercată de o foame pe care lumea, asemenea unui vast magazin, încearcă s-o satisfacă printr-o varietate de mărfuri, dintre cele mai de dorit. Ştim însă, din experienţă, că o vitrină (cu alimente), oricât de atrăgătoare ar fi ea înainte de masă, încetează să ne mai tenteze la două ore după masă. Este o comparaţie puţin întâlnită, însă care ne ajută să reţinem că nimic nu mai poate exercita vreo atracţie pentru o inimă plină de Isus. Aşa era cu iubitul apostol:
Hristos era unicul său Obiect, singura lui Raţiune de a trăi. Cine ar îndrăzni să ia pentru sine versetul 21? Şi totuşi, înaintarea creştinului constă în a-1 realiza cu fiecare zi tot mai mult Hristos îi era îndeajuns lui Pavel pentru a trăi şi pentru a muri. In faţa unei asemenea alternative, el nu ştia ce să aleagă. Murind, II câştiga pe Hristos; trăind, II slujea pe Hristos.
Dragostea pentru sfinţi îl făcea să încline mai degrabă să rămână. Apărarea evangheliei, ca orice luptă, implică suferinţe (1 Tesaloniceni 2.2b). Acestea însă sunt un dar de har de la Domnul de aceeaşi valoare ca şi mântuirea, un privilegiu pe care El îl acordă sfinţilor (v. 29). In loc să-i plângem pe creştinii persecutaţi, n-ar trebui mai degrabă să-i invidiem? Cel puţin să ne rugăm pentru ei. Astfel vom lua parte împreună cu ei la lupta pentru adevăr.

Intelepciune ca nisipul marii...

Tot timpul stiam ca Dumnezeu a dat foarte multa intelepciune lui Solomon si popoarele veneau la el sa-l cunoasca pentru ca i s-a dus faima printre ele de ceea ce a pus Dumnezeu in el, insa niciodata nu mi-am putut inchipui ca era atat de multa.

Astazi incercam sa numar nisipul de pe malul marii....

Imposibil sa fi putut face asa ceva. Vazand cate bobite marunte si nenumarate sunt, mi-am amintit  atunci de intelepciunea lui Solomon. 

Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării.

1 Imparati 4:29

Ce comoara a avut Solomon....!

In Cartea Proverbelor el scrie:

Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are...si tot el spune ca este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate comorile noastre nu se pot asemui cu ea.

Conteaza atat de mult sa fim intelepti. Intelepti in vorbire, in purtare, in modul in care ne imbracam, ne comportam si in fiecare lucru fie el cat de marunt.

Cine o cere, Domnul i-o daruieste si  frica de Domnul dovedeste inceputul intelepciunii noastre!

Hrana ta zilnica!

21 AUGUST
Filipeni 1.1-18
Această epistolă a fost numită cartea experienţei creştine - experienţă care se rezumă în câteva cuvinte: Hristos îmi este de ajuns. El este Viaţa mea (cap. 1), Modelul meu (cap. 2), Ţelul meu (cap. 3), Puterea şi Bucuria mea (cap. 4). Pavel nu vorbeşte aici ca apostol, nici ca învăţător; el nu este decât un „rob al lui Isus Hristos". Şi cum s-ar fi putut mândri el cu un titlu mai înalt decât acela pe care 1-a luat Stăpânul său? (cap. 2.7). Din fundul temniţei de la Roma, le scrie iubiţilor săi filipeni, dintre care cunoaştem pe Lidia şi pe temnicer (Fapte 16).
Dragostea lui vie pentru ei se exprimă prin rugăciuni (v. 8). Remarcaţi înlănţuirea cererilor: dragoste, adevărata cunoştinţă, discernământ spiritual, umblare curată şi dreaptă, rod care rămâne (v. 9-11).
Apoi îi încurajează cu privire la prizonieratul său. Această lovitură pe care vrăjmaşul gândea s-o dea evangheliei contribuise, din contră, la înaintarea ei. Împotrivirea făţişă, calculată să-i descurajeze pe martorii Domnului, are în general efectul de a le mări rezistenţa la agenţii distructivi.
Care este atitudinea apostolului când află că evanghelia este uneori vestită în condiţii atât de discutabile? Nicio nelinişte sau critică! Şi nici invers, deci nicio dorinţă de a se asocia cu aceasta, ci numai o bucurie sinceră de a vedea lucrarea lui Dumnezeu împlinindu-se, oricare-ar fi fost instrumentele!

Hrana ta zilnica!

20 AUGUST
Efeseni 6.13-24
Pentru a rămâne neclintiţi în faţa acestor vrăjmaşi „spirituali" atât de periculoşi, armele omului sunt totalmente ineficace - tot atâta cât ar fi să se lupte cu pumnii împotriva tancurilor sau a proiectilelor teleghidate (vezi şi Iov 40.20...). Dumnezeu însă pune la dispoziţia noastră armura Lui (comp. cu Romani 13.12). Care sunt piesele ce o compun? Adevărul ca centură: forţa care dă supunerea faţă de Cuvânt; prin el Isus a triumfat în pustie. Dreptatea ca platoşă: o purtare ireproşabilă, fără greşeală înaintea oamenilor. Evanghelia păcii drept
încălţăminte: o umblare activă în pace, pregătind oamenii să primească adevărul. Credinţa drept scut: o încredere totală în ceea ce este Dumnezeu. Mântuirea drept coif: aceeaşi încredere în ceea ce a făcut Dumnezeu. Astfel îmbrăcaţi şi protejaţi, sabia Duhului şi rugăciunea ne vor permite un contraatac victorios.
Este prea târziu să îmbrăcăm această armură completă atunci când trebuie să fim în luptă. Purtând-o „în orice timp" (v. 18), vom fi protejaţi cu siguranţă în „ziua cea rea" (v. 13). Printre rugăciunile noastre, să nu le neglijăm pe acelea care au ca subiect lucrarea Domnului. Apostolul le solicita. El era sigur că va găsi la efeseni un profund interes pentru evanghelie şi pentru Adunare. Fie ca Domnul să vadă acelaşi profund interes în fiecare dintre noi!

Hrana ta zilnica!

19 AUGUST
Efeseni 6.1-12
Să nu gândim că această epistolă, care expune adevăruri înalte şi uneori abstracte, a fost scrisă numai pentru creştinii avansaţi, pentru oamenii maturi din capitolul 4.13. Aici apostolul se adresează direct copiilor. Iar ceea ce are să le spună este foarte simplu: ascultaţi de părinţii voştrt; socotiţi avertismentele lor ca fiind cele ale Domnului. Această disciplină, aşa de dureroasă cum vă pare uneori, corespunde instrucţiunilor pe care părinţii voştri le-au primit cu privire la voi (v. 4).
Cât despre robi şi stăpâni, ceea ce sunt ei îndemnaţi se aplică tuturor celor care au şefi (v. 5-8) sau subordonaţi (v. 9). Munca noastră ne va da în orice zi ocazia de a pune aceste versete în practică, cu alte cuvinte, de a face (din inimă) voia lui Dumnezeu. Noi suntem sub ochii Lui încontinuu (v. 6). Avem însă nevoie de forţă. Unde să o găsim? în Domnul (v. 10).
El singur ne va face capabili să înfruntăm periculoşii vrăjmaşi nevăzuţi, puterile spirituale ale răutăţii satanice care ne ameninţă. Pentru că Hristos este El însuşi aşezat „în locurile cereşti, mai presus de orice stăpânire şi autoritate ... şi domnie. ..", obţinând asupra lor victoria de la cruce (cap. 1.20-22; Coloseni 2.15).