Un verset pentru fiecare zi!

1. Pot totul în Hristos care mă întăreşte. Filipeni4:13
2. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! Psalmii 50:15
3. Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea! Ps.18:2
4. Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred! Ps.91:1-2
5. Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. Ps.46:1
6. Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru.Ps.33:20
7. Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, Domnul, care are milă de tine. Isaia 54:10
8. Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu  te va lăsa.” Deuteronom 31:6
9. Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” Geneza 28:15
10. Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te”? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” Iosua 1:9
11. Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări. Exod 15:2
12. Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele. Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima şi-L laud prin cântările mele. Ps.28:7-8
13. Păzeşte-mi sufletul, căci sunt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine! Ps.86:2
14. Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credincioşie. Îndreaptă-Ţi privirile spre mine şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău şi scapă pe fiul roabei Tale! Ps.86:15-16
15. Doamne, eu Îţi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.Ps.88:13
16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.Ioan 3:16
17. Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. Ps.121:1-2
18. Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. Prov. 19:18
19. Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.  1 Tesaloniceni 5:23
20. „Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei. Isaia 61:10
21. Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mâna celor răi.Ieremia 20:13
22. Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Plang. lui Ieremia 3:24-25
23. De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea. Prov.8:14
24. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.2 Petru 3:9
25. Tu, dar, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi iubirea şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău. Osea 12:6
26. Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile. Prov.10:12
27. „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.” Matei 1:23
28. Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei! Psalmii 139:23-24
29. Binecuvântă, dar, casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!” 1 Cronici 17:27
30. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. Efeseni 1:3
31.  Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Apocalipsa 3:20

Hrana ta zilnica!

7 IUNIE
Amos 3.1-15
Israel era o familie pe care Dumnezeu Şi-o alesese dintre toate familiile de pe pământ. De aceea..., spune Domnul, adăugând încă o zală la acest lanţ, pentru a arăta că din această alegere decurg cele mai stricte obligaţii. O spunem încă o dată: cu cât mai strânsă relaţia, cu atât mai mare responsabilitatea (citiţi Matei 11.20-24). O aceeaşi greşeală va fi resimţită în mod diferit, după cum ea a fost comisă de către un străin, de către un rob sau de către un fiu. Dumnezeu este gata să-Şi cerceteze poporul prin judecată. Cu toate acestea, nimic nu se va face fără avertisment. Pentru o turmă, răgetul unui leu este cel mai eficient semnal de alarmă. Amos, păstorul din Tecoa, ştia bine aceasta, de aceea caută să smulgă poporul din inconştienţă. „Faceţi să se audă ... Ascultaţi...", strigă el (v. 9, 13). Dumnezeu însă va mai folosi încă o voce pentru a-1 scutura pe Israel din somnolență şi din împietrire. Întreaga profeţie a lui Amos este încărcată de aluzii cu privire la un cutremur de pământ ce urma să aibă loc doi ani mai târziu
(cap. 1.1b; 2.13-16; 3.14,15; 6.1; 9.1,11 etc.).
Noi, cei care prin har facem parte din familia cerească a lui Dumnezeu, să ne plecăm urechea la toate felurile în care Tatăl nostru găseşte cu cale să ne avertizeze

Hrana ta zilnica!

6 IUNIE
Amos 2.1-16
Odată cu Moab, lista nelegiuiţilor nu este nicidecum închisă. Iuda şi Israel îşi au locul printre popoarele vinovate! Şi încă păcatul lui Israel îl întrece pe cel al tuturor vecinilor săi.
Aceştia din urmă îşi exercitaseră răutatea numai împotriva vrăjmaşilor lor, pe când în Israel cei puternici îi zdrobiseră pe slabi, îi întinaseră pe nazirei, închiseseră gurile profeţilor (v. 12). „Au vândut pe cel drept pentru argint şi pe cel nevoiaş pentru o pereche de încălţăminte'4 (v. 6 şi 8.6); au călcat în picioare pe sărac, au asuprit pe cel drept şi au abătut dreptul celor nevoiaşi (cap. 5.11,12). Ne gândim la Domnul Isus, atât de des numit „Cel Drept" (de exemplu în Fapte 22.14) sau „Cel Sărac" (Psalmul 40.17; 41.1). El n-a încetat să
fie asuprit, lovit, înainte de a fi trădat, vândut şi, în cele din urmă, dat la moarte (Iacov 2.6 şi 5.6). Ca pentru a sublinia din nou crimele poporului Său, Domnul le aminteşte de minunile Sale de odinioară făcute pentru Israel. I-a nimicit pe vrăjmaşii lor gigantici (v. 9); 1-a eliberat din Egipt şi 1-a călăuzit în traversarea pustiei (v. 10). Ce fapte de putere şi de dragoste sunt acestea şi cum evocă ele lucrarea mântuitoare făcută pentru toţi oamenii!
Această lucrare însă întâmpină din partea lor aceeaşi ingrată nerecunoştinţa.

 Tu ce răspuns ai dat dragostei Mântuitorului?

Hrana ta zilnica!

5 IUNIE
Amos 1.1-15
Pentru a nega inspiraţia Bibliei, necredincioşii fac mare caz de numărul şi de diversitatea oamenilor care au scris-o. Tocmai aceasta însă este ceea ce i-o confirmă.
Perfecta concordanţă a mărturiilor a patruzeci de scriitori, întinzându-se pe o perioadă de o mie cinci sute de ani, este un miracol incontestabil. Pentru a pregăti execuţia unei lucrări de artă, un constructor se va folosi de o mulţime de ingineri, de desenatori, de tehnicieni..., fiecare unindu-şi aptitudinile şi dezvăluind meticulozităţi proprii. Aceasta însă nu va împiedica lucrarea să fie concepută de el, condusă după planul său; va purta numele lui.
Slujitorii de care S-a folosit Dumnezeu pentru a-Şi redacta Cuvântul sunt diferiţi. Daniel era mai-mare peste căpetenii, Ieremia şi Ezechiel, preoţi, Amos, el este un simplu păstor (v. 1). Chemarea divină însă 1-a situat printre acei „oameni sfinţi ai Iui Dumnezeu" care „au vorbit sub puterea Duhului Sfânt" (cap. 7.14,15; 2 Petru 1.21). Cartea lui nu poate decât să confirme armonia perfectă dintre toate părţile Scripturilor. Amos începe acolo unde ne lasă sfârşitul profeţiei lui Ioel (comp. v. 2 cu Ioel 3.16). Ioel a vorbit despre naţiuni în ansamblul lor. Amos le aminteşte pe rând, Siria, Filistia, Tir, Edom, Amon (de asemenea Moab, în cap. 2), afirmând astfel că fiecare dintre aceste popoare a întrecut cu mult măsura prin păcatele sale.

Alegeri! Ce sa aleg si pe cine sa aleg?

• Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor şi la strângerea bobiţelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină, dorită de sufletul meu!
•  S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
• Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.
• Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.
• Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe! Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui!
• Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.
• Matei 7:1-7

 De foarte multe ori am citit acest text din Mica si in mod special vers.8 a fost un impuls pentru mine, de fiecare data atunci cand eram zdrobita si descurajata:
Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!

Dar astazi vreau sa ma uit peste primele 7 versete. Mica plangea si suferea pentru starea poporului in care traia el. Nu stiu cati mai plangem ca si Mica, dar stiu ca aceeasi stare apasa si astazi peste poporul nostru. Traim o vreme de uscaciune spirituala foarte mare si asta nu pentru ca n-am avea hrana si apa necesara, ci pentru ca pacatele, nepasarea si indiferenta oamenilor este foarte mare. Starea de pacatosenie a adus omenirea in aceasta situatie.
A trebuit ca peste 30 de tari sa se stranga si sa marsaluiasca pentru ca normalul sa fie acceptat ca normal, fac referire la cazul Bodnariu. Dar mai mult, uitati-va cata violenta este in jurul nostru, cata coruptie, cata marsavie, cata minciuna, cate lucruri dezgustatoare suntem nevoiti sa privim cum se aproba sub ochii nostri, cata hotie si cate alte lucruri mizerabile si neplacute inaintea lui Dumnezeu, se petrec...?
Societatea in care traia Mica este aceeasi cu societatea noastra, poate ca societatea noastra este chiar mai bolnava, dar refuzam sa admitem acest lucru.
O societate bolnava in care nu avem alta sansa decat, HRISTOS.
 El este singura noastra nadejde!
Intr-un sistem atat de corupt ca si Barnevernet-ul, iata ca cei care si-au pus nadejdea in Hristos au avut biruinta, dar nu numai despre acest sistem vorbim, ci de intreaga societate care este atinsa de plaga pacatului.
Maine sunt alegeri la nivel local, pentru primari si consilieri. Sincer stau si ma tot gandesc pe cine sa votez, ce sa votez....? Mica spune....

• S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
• Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.
• Si-acum ascultati...
• Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. 
• Oare nu cumva randurile acestea sunt scrise pentru vremurile noastre....?
• Ce s-a aleg? Pe cine sa aleg....?
• 
  
• Eu il aleg pe Domnul si voi privi spre El. In El imi voi pune nadejdea si de rusine nu voi fi dat!

Hrana ta zilnica!

4 IUNIE
Ioel 3.1-21
Restabilirea lui Iuda şi a Ierusalimului va fi însoţită de judecarea naţiunilor. Acestea vor face atunci o tragică descoperire: împrăştiind pe Israel, împărţind între ele ţara Lui (v. 2b), ele vor fi atacate de însuşi Dumnezeu. „Ce aveţi voi cu Mine?" este întrebarea teribilă care coboară direct din cer (v. 4). Saul din Tars va învăţa şi el că, urmărindu-i pe creştini, II persecuta pe Isus (Fapte 9.4,5).
Printr-o răsturnare completă a situaţiei, aceste naţiuni vor cunoaşte soarta pe care a suferit-o, din cauza lor, poporul lui Dumnezeu. „Răsplata" lor se va întoarce chiar peste capul lor, confirmând astfel un principiu de neclintit al guvernării lui Dumnezeu (vezi Geneza 9.6; Judecători 1.7 etc.). In totalitate oarbe, aceste naţiuni îşi vor fi prelucrat ele însele propria ruină odată cu forjarea armelor. Atunci Judecătorul suprem le va convoca
chiar la locul dezastrului lor (v. 9-12). „Mulţimi în Valea Hotărârii!" (v. 14). Acest sinistru „cules de vie" va constitui cel din urmă act ce va introduce Ziua Domnului (Apocalipsa 14.18-20). 

De atunci înainte, harul va putea curge din plin pentru un popor curăţit (v. 21). Şi pentru ca va fi curăţit, ca o favoare supremă, Dumnezeu însuşi îşi va face locuinţa în mijlocul lor.

Hrana ta zilnica!

3 IUNIE
Ioel 2.18-32
„Intoarceţi-vă la Domnul! — invita versetul 14 - Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi...va lăsa după El o binecuvântare?"
Cine ştie? In ce ne priveşte, ştim bine că Dumnezeu nu rămâne niciodată insensibil la lacrimile şi la rugăciunile fierbinţi înălţate de ai Săi. Mişcat de compasiune, El îşi înmulţeşte în grabă promisiunile: distrugerea definitivă a vrăjmaşilor poporului, abundenţă de bunuri materiale, compensând şi chiar întrecând cu mult pierderile suferite (v. 25). Dar cea mai preţioasă dintre aceste binecuvântări pe care El le „lasă în urma Lui" este Duhul Său, răspândit cu generozitate peste copiii lui Israel, ca mărturie pentru întreaga lume (v. 28).

 Acest timp este încă în viitor, pentru că Israel nu este nicidecum gata să primească acest dar. Petru însă, în ziua Cincizecimii, s-a folosit deja de acest pasaj pentru a le explica iudeilor ceea ce tocmai se petrecuse (Fapte 2.17).
„Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit", afirmă versetul 32, citat în Fapte 2.21 şi în Romani 10.13. A chema înseamnă a apela în rugăciune, a invoca acest Nume, cel al lui Isus, singurul prin care trebuie să fim mântuiţi. In mijlocul celui mai mare necaz, Dumnezeu va salva - şi salvează acum — pe oricine se întoarce spre El. „Pocăiţi-vă ... şi veţi primi darul Sfântului Duh" (Fapte 2.38). 

Ce promisiune autentică astăzi, valabilă şi pentru tine!

Hrana ta zilnica!

2 IUNIE

Ioel 2.1-17

Acest nor de asediatori feroce, avându-1 în frunte pe nelegiuitul şi orgoliosul Asirian, este numit de Domnul ca fiind armata Lui (v. 1,25), pentru că asirianul nu este decât un executor al Cuvântului Său: „nuiaua mâniei" Sale (Isaia 10.5). Atunci când noi trecem prin disciplină, să nu pierdem niciodată din vedere Mâna credincioasă care a dispus-o. Acest eşec, această nepotrivire, acest accident... vin de la Domnul. Să nu semănăm cu un copil care, cu naivitate, crede că va scăpa de corecţie ascunzând nuiaua cu care se aşteaptă să fie lovit. Ne este prezentat acest asalt gigantic, „cum n-a mai fost niciodată" (v. 2). Trece peste ziduri ca o maree căreia nimic nu-i stă în cale şi pătrunde până în case. Aceeaşi invazie este numită în altă parte: „urgia care copleşeşte" (Isaia 28.15).

 Această viziune de coşmar nu este oare pusă înaintea poporului întâi pentru a-i trezi conştiinţa? „Chiar şi acum" este timp pentru el - este timp pentru toţi - pentru întoarcerea la Domnul din toată inima, „cu plâns şi cu jale,... pentru că El este milos şi plin de îndurare" (v. 12, 13; citiţi Iacov 5.11). „Sunaţi din trâmbiţă în Sion", repetă profetul (v. 1,15; vezi Numeri 10.9); este imaginea rugăciunii insistente a credinţei! Astfel, în ceasul pericolului, Domnul îşi va aminti de ai Săi.