Interviu cu Eugenia Lup

Văzând că nu reuşesc să găsesc răspunsuri la întrebările mele, am hotărât să-mi iau viaţa. Nu mai aveam pentru ce să trăiesc.”

“Atunci am simţit o uşurare uriaşă. Parcă o pătură neagră mi s-a luat de pe minte. Am simţit pacea şi dragostea lui Dumnezeu cum îmi cuprinde inima.”

„Copilul e deja aruncat şi s-ar putea să-ţi pierzi şi soţia.”

“Eu am doar mamă, pe tata nu-l cunosc. Tata a părăsit-o pe mama, înainte de a mă naşte eu, când mama era gravidă cu mine.”

„Cine sunt eu? De ce mi se întâmplă mie toate lucrurile acestea? Şi care este scopul meu în lumea aceasta?”

„Doamne de ce s-a întâmplat asta? De ce ai îngăduit accidentul ăsta?”

“Eugenia era pe patul spitalului din Turnu Severin, când medicul mi-a spus că s-ar putea să o pierd. I-am cerut medicului să facă orice să salveze şi copilul şi pe Eugenia.”

Eugenia Lup era o handbalistă foarte bună. Şi-ar fi dorit să devină jucătoare profesionistă sau antrenoare de handbal. O operaţie şi un accident i-au oprit brutal cariera. Iar de aici până la sentimentul prăbuşirii unei lumi de visuri nu a fost decât un pas. Următorul pas a fost gândul sinuciderii datorită senzaţiei de inutilitate pentru lumea aceasta şi pentru cei din jur.

Cristos i-a ieşit în cale, a apucat-o de mână şi a ajutat-o să înţeleagă valoarea imensă pe care o are în ochii lui Dumnezeu. Prin faptul că El însuşi, Cristos a murit în locul ei pentru păcatele ei.

Eugenia Lup:

– Eu am doar mamă, pe tata nu-l cunosc. Mai am o soră.

Tata a părăsit-o pe mama, înainte de a mă naşte eu, când mama era gravidă cu mine.

Mie îmi plăcea foarte mult sportul. Am jucat handbal în echipa de juniori în Drobeta Turnu-Severin. Încercam să fiu cea mai bună, iar când nu voi mai putea juca hanbal, doream să devin o antrenoare de handbal bună.

Reporter:

– Ai ajuns sportivă bună. Doar că acum alergi pentru o altă cunună. O cunună care nu veştejeşte. Şi într-o alt fel de alergare. În alergarea de a câştiga premiul pe care Cristos îl va da în “Ziua aceea” tuturor celor ce îl vor fi iubit pe El.

Cum s-a desfăşurat cariera ta din handbal?

Eugenia Lup:

– M-am îmbolnăvit şi a trebuit să întrerup antrenamentele. Doctorul mi-a interzis orice fel de efort fizic. Am sperat că totul se va rezolva şi voi putea să merg mai departe. Însă după doi ani de tratament nu a fost nici un rezultat pozitiv şi a trebuit să mă operez...[.....]

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Stiri Crestine.ro – Interviu cu Eugenia Lup 

Avertizarile Domnului...

De cateva luni de zile la rugaciune, Duhul lui Dumnezeu ne-a instintat prin proroci pe noi si pe multi altii, ca va incepe sa-si cheme acasa copiii sai, si in mod special va chema VLASTARE TINERE, atat credinciosi cat si necredinciosi.
Stiu ca pentru multi ceea ce spun e de neinteles, altii NU CRED, iar altii privesc cu batjocura aceasta lucrare a lui Dumnezeu.
Indiferent in ce categorie te incluzi, dragul meu, realitatea confirma ca DUMNEZEU NU MINTE NICIODATA.
Suntem doar luna februarie....si atatia tineri s-au dus...si se vor mai duce.
Daca saptamana trecuta am avut si priveghi si inmormantare in fiecare zi, si saptamana aceasta este aproape la fel.
DUMNEZEU ESTE DUMNEZEU SUVERAN, SI EL FACE CE VREA, IN CER SI PE PAMANT!
Bine este sa ne punem viata in randuiala fiecare pentru ca niciunul nu stim cand suntem chemati ACASA.
Dar cerul este pentru tine ACASA?
Te poti dezlipi de ceea ce lasi in urma?
Esti pregatit sa stai in fata Tronului lui Dumnezeu?
Biblia spune ca TOTI ne vom infatisa inaintea LUI, unii pentru judecata iar altii sa-si primeasca rasplata.
”Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” Romani 14:10/b
Mediteaza dar astazi la viata ta.....!

Un alt inger a plecat ACASA!

Sa-I spun lui Dumnezeu ca e prea mult....?
Nu mi-as permite! 
El este suveran in cer si pe pamant ! Niciodata nu vom putea intelege lucrarea Lui. Uneori e dureroasa, lasa in urma lacrimi, durere si multe intrebari, insa trebuie s-o acceptam.
La revedere-n cer Eugenia draga! 
Dumnezeu te-a iubit mai mult si te-a chemat acasa!

Hrana ta zilnica!

26 FEBRUARIE

Psalmul 147

Fiecare din Psalmii 146-150 încep şi sfârşesc cu cuvintele: lăudaţi pe Domnul (Ian)", altfel spus,, Aleluia (Halelu-Iah)". Acest strigăt de bucurie va răsuna pe tot pământul când Israel va fi adunat, iar Ierusalimul, reclădit (v. 2).

In cine îşi găseşte Domnul plăcerea? In cei care se tem de El şi care aşteaptă smeriţi bunătatea Lui. Dimpotrivă, Lui nu-I place puterea cu care omul se glorifică (v. 10, 11; Apocalipsa 3.8). Chiar în secolul vitezei, cum este cel pe care-1 traversăm noi, Cuvântul Domnului nu recurge la „picioarele oamenilor" (v. 10), nici la ultimele cuceriri ale tehnicii, ca să alerge cu iuţeală (v. 15; 2 Tesaloniceni 3.1). Dacă fiecare credincios ar da mărturie acolo unde se află, atunci evanghelia s-ar răspândi rapid, prin propria ei putere (Psalmul 68.11).

Lucrările nepătrunse ale lui Dumnezeu cuprind aspecte atât de diferite, cum ar fi vindecarea celor care au inima zdrobită... (v. 3) şi socotirea numărului stelelor (v. 4). El face să alterneze anotimpurile, pentru binele făpturii Sale; pregăteşte ploaia (v. 8; Deuteronom 28.12), dă zăpada (v. 16), face să sufle vântul Său (v. 18). Ne gândim noi la aceasta atunci când ne plângem de vremea pe care El o face?

Da, „mare este Domnul nostru şi mare în putere; înţelepciunea Lui este nemărginită" (v. 5)!

La revedere-n cer, Marcela!

Multe stari sufletesti reusim sa le mascam fata de cei din jur, insa atunci cand pierzi pe cineva drag, oricat te straduiesti...nu reusesti.

Astazi am mai pierdut pe cineva drag...

Cat inca era in viata, i-am spus ca n-o sa plang...dar se pare ca n-am resusit sa ma tin de cuvant.

Despartirile sunt dureroase, desi n-ar trebui sa fie atunci cand stim ca sunt doar despartiri de scurta durata.

Prietena mea draga a fost chemata de Domnul!

Domnul i-a scurtat suferinta si n-a ingaduit sa sufere mult timp.

II multumesc Domnului ca mi-a daruit in jurul meu  astfel de prieteni.

Curajul ei m-a marcat profund. Desi stia ca omeneste sansele sunt slabe de a se vindeca  de cancer, totusi  stia ca Dumnezeu daca vrea, o poate vindeca. Dar n-a cerut acest lucru, ci intotdeauna a zis: ”Voia Domnului sa se faca”

N-am auzit-o cartind niciodata, n-am vazut-o suparata niciodata, zambetul a fost mereu pe buzele ei si cuvinte de incurajare a avut intotdeauna pentru mine, dar si pentru altii.

Aceasta era Marcela!!!

Eu am plecat... dar nu vă întristaţi căci mă aşteaptă-n ceruri Tatăl meu...

Mi-a pregătit o casă minunată si îmi va da cununa... Dumnezeu!

Voi vă păstraţi credinţa ne-ntinată si-atunci când timpul sigur va să vie

Şi drumul vostru-aici se va sfârşi, ne-om întâlni cu toţi în veşnicie!

Hrana ta zilnica!

25 FEBRUARIE

Psalmul 146

Să nu aşteptăm să fim în cer, pentru a-L celebra pe Dumnezeul nostru Mântuitor. „Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi declară psalmistul în versetul 2 (comp. cu Psalmul 34.1).

Numai El merită închinarea noastră, ca şi încrederea noastră. Versetele 3 şi 4 ne avertizează în mod serios să nu ne punem încrederea în om, pentru că acesta este un pericol care ne pândeşte constant şi care poate lua mai multe forme (de exemplu, căutarea unei recomandări). Să nu ne aşteptăm la niciun sprijin din partea mai-marilor, chiar dacă, ocazional, Dumnezeu Se foloseşte de ei pentru a ne face bine! Oricât de înalte poziţii ar avea oamenii, la ei nu este mântuire (v. 3); ei sunt ca o suflare (Psalmul 144.4) şi, dacă sunt necredincioşi, vor pieri odată cu toate planurile lor (v. 4).

Noi avem ca Tată un Dumnezeu infinit de puternic, infinit de înţelept şi care ne iubeşte.

Ce ne trebuie mai mult?

Versetele 7 şi 8 ilustrează ce face evanghelia: îi pune în libertate pe captivii lui Satan (v. 7); deschide ochii credinţei (Efeseni 1.8), îi ridică pe cei care merg încovoiaţi sub poveri prea grele. Domnul îi iubeşte pe cei drepţi (v. 8). Străinul, orfanul şi văduva se bucură de îngrijirea Lui pentru necesităţile lor. Domnul Isus, pe pământ, prin vindecările făcute, S-a făcut recunoscut ca Dumnezeu e puternic şi plin de dragoste (Luca 4.18,19şi 13.13).

Pune pret pe ce ai acum, nu dupa ce ai pierdut!

Niciodata nu stim sa pretuim ceea ce avem acum, punem pret doar dupa ceea ce am pierdut. 

Stim sa pretuim sanatatea, doar abia atunci cand suntem bolnavi.

Stim sa pretuim prietenii, dar abia dupa ce i-am pierdut.

Stim sa punem pret pe multe lucruri, dar abia dupa ce nu le mai avem.

Si ca sa invatam sa punem pret pe toate acestea am unele recomandari. Ce altceva este cel mai de pret inaintea tuturor, a prietenilor sau a altor lucruri, daca nu sanatatea?

Ca sa pretuiesti sanatatea, mergi la capataiul unui bolnav si ai sa intelegi valoarea ei!

Astazi mi-am propus sa merg sa vizitez un bolnav. Mi-am propus sa merg sa incurajez, sa-l fac sa zambeasca, sa-l fac sa uite de necaz si suferinta. Surprinza insa mi-a fost maxima!

Daca mi-am propus sa fiu eu cea care incurajeaza, iata ca lucrurile s-au inversat, eu am fost cea incurajata.

Astazi am aflat cu adevarat ce inseamna ceea ce am cantat de nenumarate ori, dar fara sa realizez ce cant:

”Sa ai pace in mijlocului necazului tau

Sa ai pace, caci tu esti fiu de Dumnezeu

Cand cei din jur te vor privi, cu pacea ta ii vei uimi, 

Cand plin de pace, vei birui” 

Cu putin timp in urma, sotul unei prietene a primit un diagnostic - 48 de ani.

Scurt si taios-  diagnosticul - CANCER!

Bineinteles pentru toti cei care il cunoastem vestea a venit ca un trasnet, insa evolutia galopanta a bolii ne-a adus repede cu picioarele pe pamant. O perioada, dupa ce am aflat chiar de la prietena mea, dar si sora mea in Domnul, am evitat sa vorbesc despre acest lucru, tocmai pentruca nu am stiut cum au acceptat ei, ca familie, aceasta veste. N-am putut sa fac nimic, doar sa ma rog!
 Astazi insa am hotarat ca e momentul sa-i vad sau cel putin sa-i vorbesc. Am fost acceptata cu bucurie si invitata chiar sa merg sa-i vizitez.

Dragii mei prieteni, dar mai ales crestini, recomand tuturor o terapie de acest gen pentru a cobori noi, cei sanatosi cu picioarele pe pamant.

Recomand o vizita la un bolnav de cancer, fie acasa sau intr-un salon de spital.

Credeti-ma pentru noi, cei care suntem sanatosi este benefica aceasta vizita, chiar daca ceea ce spun este o mirare. Este benefica in primul rand din punct de vedere spiritual. O asemenea vizita te poate ajuta sa iti faci ordine in viata, te ajuta sa iti aranjezi prioritatile din viata ta, te ajuta sa intelegi cine esti TU si cine este DUMNEZEU cu adevarat.

Ma asteptam sa gasesc o familie debusolata, speriata, la capatul puterilor sau daca nimic din toate acestea, macar o familie necajita. Nici vorba!

Am gasit un om cu zambetul pe buze, un om chiar daca fizic 80%  este mai mult mort decat viu, insa am gasit un om 100% viu pentru Hristos!

Am gasit o familie plina de liniste sufleteasca, o familie care se increde in Domnul, o familie plina de pace chiar daca ei sunt in mijlocul unei mari furtuni.

Va las pacea mea, va dau pacea mea! 

Numai ca pacea pe care ne-o da Domnul nu este o pace cum ne-o da lumea. Este pacea venita din cer, pacea pe care o da doar Domnul!

Sa poti sa zambesti cand trupul suspina de durere si suferinta? Sa poti sa ai zambetul pe buze cand esti tintuit  intr-un pat si n-ai puterea sa te ridici? Sa ai puterea sa te rogi si sa-i multumesti cand esti constient ca secunda pe care o traiesti s-ar putea sa fie ultima?

DA! DA! DA! 

Asta inseamna sa ai pace! Asta inseamna sa fii FIU de DUMNEZEU!

Oridecate ori citeam versetul acela in care Dumnezeu spunea:

‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul, şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’, 
mi se parea parca prea brutal, insa intr-adevar constat ca nu e brutal deloc.
Cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu traiesc asa cum traiesc. Traiesc pentru ca nu-L cunosc. Insa sa fii crestin, sa cunosti acest Cuvant, sa stii despre Dumnezeu si sa continui sa traiesti ca un nebun....asta-i curata nebunie.
Cred ca pentru a iesi din aceasta stare de nebunie, in care toata lumea goneste nebuna dupa confort, dupa bani, dupa lucrurile acestea pamantesti, indicat ar fi sa cunoastem mai indeaproape pe acei carora le atarna viata doar de un fir de par.
Doamne da-ne inelepciune sa rascumparam vremea!

Hrana ta zilnica!

24 FEBRUARIE

Psalmul 145

Hristos, Căruia David îi este doar un simbol, intonează aici lauda (vezi titlul) care, în cei din urmă psalmi, se va extinde la întreaga creaţie (comp. cu Psalmul 22.25...). Şi noi putem cânta cu El: „Te voi înălţa, Dumnezeul meu,... în fiecare zi Te voi binecuvânta, ... în vecii vecilor". Domnul este mare, de o măreţie nepătrunsă (v. 3). Lucrările Lui sunt puternice (v. 4, 12), minunate (v. 5) şi înfricoşătoare (v. 6). Bunătatea Lui este mare (v. 7, 8) şi universală şi va „răsuna amintirea" ei pretutindeni. Puterea Lui va fi vestită, iar dreptatea Lui, cântată tare. 

Una din gloriile Lui însă le va depăşi pe toate celelalte: este îndurarea Domnului (v. 8). Ea aduce mântuirea; de mai multe ori, versetele 14-20 îi enumera diversele ei manifestări: „Domnul susţine" (Psalmul 37.24)..., deschide ochii (Psalmul 146.8)..., dă hrană, satură (Psalmul 107.9)..., este alături de cei care-L cheamă (Psalmul 34.17,18)..., împlineşte dorinţa celor care se tem de El, le aude strigătul, îi salvează, îi păzeşte pe cei care-L iubesc. Da, „noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har" (loan 1.16). Iar toate verbele la persoana întâi, timp viitor, „Te voi înălţa, ... voi binecuvânta,... voi lăuda,... voi spune,... voi rosti lauda", nu sunt decât răspunsul potrivit al răscumpăratului la desfăşurarea acestei îndurări.