Hrana ta zilnica!

23 SEPTEMBRIE
Fapte 16.1-15
Pavel se întoarce la Derbe şi la Listra, unde se formaseă adunări în urma primei lui călătorii. Acolo facem cunoştinţă cu tânărul Timotei, al cărui nume înseamnă „onorat de Dumnezeu". El fusese crescut în învăţătura Sfintelor Scripturi de o mamă şi de o bunică evlavioase (2 Timotei 1.5 şi 3.15). Ce fericită pregătire pentru serviciul pe care-1 va împlini de acum încolo împreună cu apostolul, „ca un copil pentru tatăl său" (Filipeni 2.22)! Exprimarea folosind persoana întâi plural, începând cu versetul 10, ne ajută să înţelegem că Luca, autorul cărţii, este de acum cu ei. Privind harta, înţelegem că, după ce au încercat să meargă în stânga provinciei Asiei (zona Efesului), apoi în dreapta, în Bitinia, apostolul şi însoţitorii săi au fost chemaţi de Duhul drept înaintea lor, în Macedonia, de cealaltă parte a Mării Egee. În faţa uşilor închise, slujitorul ascultător trebuie să se ferească de a insista şi să aştepte îndrumări de sus.
Filipi este deci prima cetate din Europa care a auzit Evanghelia; iar prima întoarcere la Dumnezeu menţionată este cea a Lidiei. Domnul îi deschisese inima ca să ia aminte... 

Să cerem Domnului să o deschidă şi pe a noastră şi să ne păzească de tot ce ne-ar abate atenţia, ori de câte ori ne este prezentat Cuvântul.

Hrana ta zilnica!

22 SEPTEMBRIE
Fapte 15.22-41
Apostolii şi bătrânii adunaţi la Ierusalim se ocupă cu sârguinţă de problema care le este pusă înainte. Toată adunarea este de acord cu concluziile lui Iacov (v. 22,25). Şi scrisoarea pe care o trimit prin Iuda şi prin Sila îi va linişti şi îi va mângâia pe fraţii din Antiohia care fuseseră tulburaţi (v. 24). În acelaşi timp, vizita celor doi slujitori ai lui Dumnezeu contribuie mult la zidirea adunării (v. 32). Astfel, eforturile vrăjmaşului de a aduce tulburare şi dezbinare produc, în final, tocmai efectele opuse. Credinţa ucenicilor a fost întărită şi legăturile comuniunii între adunări a devenit şi mai strânsă; încă o dată cel rău a fost înşelat în lucrarea lui (Proverbe 11.18).
Toate neînţelegerile fiind puse la punct, lucrarea Domnului poate fi reluată. Grija plină de afecţiune a lui Pavel penntru adunările constituite în urma primei sale călătorii îl angajează la a o întreprinde pe a doua, pentru a vedea „cum se află" fraţii din punct de vedere spiritual (comp. cu 2 Corinteni 11.2S), De astă dată însă, Barnaba nu va mai merge cu Pavel, din cauza unei neînţelegeri legate de Marcu, nepotul lui Barnahii, Mai târziu, Marcu va recâştiga încrederea apostolului şi îi va fi „folositor pentru slujbă" (Coloseni 4.10; 2 Timotei 4.11).

Ziua ispășirii și întoarcerea Domnului la poporul Său!

Hrana ta zilnica!

21 SEPTEMBRIE
Fapte 15.1-21
Credincioşii de origine iudaică care compuneau adunările de la Ierusalim şi din Iudeea s-au arătat foarte bucuroşi când au aflat de convertirea naţiunilor; unii însă credeau că,
pentru a deveni cineva creştin, mai întâi trebuia să se facă iudeu: adică să fie circumcis şi să se supună legii. Pavel şi Barnaba înţeleg imediat pericolul acestui raţionament; este acelaşi cu acela care, mai târziu, îl va obliga pe apostol să le trimită galatenilor o scrisoare severă. Întoarcerea la robia legii - le spune el - nu înseamnă altceva decât a fi căzut din par (Galateni 5.1-6). Această chestiune risca să producă dezbinare la Ierusalim şi la Antiohia. Dumnezeu însă conduce totul pentru ca ea să fie dezbătută la Ierusalim şi astfel să fie păstrată unitatea adunării. Petru şi apoi Iacov iau cuvântul şi confirmă că naţiunile şi iudeii sunt mântuiţi într-unui şi acelaşi fel: prin harul Domnului Isus (v. 11). Trebuie să se păzească fie înrobiţi sau tulburaţi de „cunoştinţe elementare slabe şi sărăcăcioase" (Galateni 4.9). Există totuşi porunci pe care Domnul le menţine, pentru că ele sunt anterioare poporului Israel; sunt valabile pentru toate timpurile şi pentru toate creaturile.

 Astfel, abţinerea de la sânge datează de la potop (Geneza 9.4), iar respectarea căsătoriei, de la creaţie plate. (19.4-8).

Hrana ta zilnica!

20 SEPTEMBRIE
Fapte 14.1-28
La Iconia, Cuvântul produce acelaşi dublu efect ca şi în cazul precedent: credinţa, în dreptul unui mare număr, şi împotrivirea, la alţii. In ce-i priveşte pe apostoli, ei vorbesc cu îndrăzneală; şi care este secretul curajului lor? Ei se sprijină pe Domnul, care şi lucrează împreună cu ei, întărindu-le cuvintele prin semne şi minuni (comp. v. 3 cu Marcu 16.20). Vindecarea făcută la Listra - după ce apostolii fuseseră izgoniţi din Iconia - produce o impresie foarte puternică asupra acestor sărmani păgâni. Ei se pregătesc să se închine ca unor dumnezei în faţa acestor oameni care, cu o zi înainte, în altă parte, erau căutaţi pentru a fi ucişi cu pietre. In ochii apostolilor, aceasta era cum nu se poate mai rău. Îngroziţi, îi invită pe aceşti idolatri să se întoarcă spre Dumnezeul cel viu (comp. cu cap. 12.22,23). Sentimentele mulţimii rezistă însă o nimica toată. Iudeii veniţi din Iconia reuşesc repede să le câştige, astfel că, atunci când aruncă cu pietre în Pavel, o fac în asentimentul tuturor. Păzit de Domnul, slujitorul credincios nu este nici înspăimântat, nici descurajat. Îşi continuă cu calm lucrarea, trecând încă o dată prin cetăţile în care evanghelia fusese deja vestită.

 Această primă călătorie pentru evanghelii" se încheie. Apostolii sunt gata să istorisească adunării toate lucrările glorioase pe care Dumnezeu le făcuse cu ei.

Am devenit idolatri...

Traim astazi o vreme in care idolatria este pacatul care a pus stapanire pe omenire.

Nu demult au fost anumite sarbatori in care oamenii au alergat la tot felul de moaste, de oase, de icoane carora s-au inchinat si au adus ofrande, multumind pentru ajutorul dat si cerand pe mai departe ajutor. Nicaieri nu am gasit in Scriptura vreo porunca lasata de Dumnezeu de a ne inchina altcuiva in afara de EL. Din contra am gasit de nenumarate ori aceste cuvinte:

”Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine”

 sau

”Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!” 

 NU exista nimeni si nimic mai presus de EL!
Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit:

 „Eu sunt Domnul, şi nu este altul!

 Isaia 45:18

Iar cat priveste protectia si ajutorul NIMENI, nici un sfant sau vreo sfanta nu ne poate da ajutor sau protectie. In Psalmul 121 spune David atat de frumos:

Imi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul

  Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.

El stia ca nimeni nu-i va vine in ajutor:

Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul şi nimeni nu-mi vine în ajutor.(Ps.22:11)

Cu aceste cuvinte atat de clare, suntem lamuriti in fata Cui trebuie sa ne plecam si Cui trebuie sa-I aducem inchinarea noastra.

 

Dar pericolul este mult mai mare pentru multi dintre noi, si aici ma refer doar la crestinii care au devenit inchinatori la idoli si poate fara sa isi dea seama. Poate ne miram cand auzim acest lucru, insa daca stam si studiem atent ce inseamna idolatria....cred ca ar trebui sa ne cercetam mai mult si sa ne pocaim, ca altfel ramanem doar cu cercetarea.

Biblia spune, ”Sa nu-ti faci chip cioplit” !

Bineinteles ca ne fuge gandul imediat la tot felul de icoane sau alte amulete in fata carora sa ne plecam  si ne crucim. Insa idolatria nu inseamna doar atat, idolatria inseamna a ma inchina in fata oricarui lucru, a pune pret si a da valoare mai mult decat dau lui  Dumnezeu.

Si daca stau asa lucrurile...oare nu suntem noi idolatrii?

Sunt atatea lucruri care au devenit stapanul nostru sau mai bine zis am devenit noi robul lor.

Uneori ne punem pe noi insine, familia sau persoane pe care le iubim mai presus decat Dumnezeu. Poate pentru altii, munca, distractia, placerile de-o clipa sunt mai presus si au o mai mare valoare decat Dumnezeu. Oare aceste lucruri nu sunt idolatrie?

Banii, oare nu au devenit idolul zilelor de astazi?

In Isaia 44 gasim scris care este pericolul idolatriei, dar si stupiditatea ei, daca putem spune asa. Pentru ca intr-adevar oamenii devin stupizii atunci cand nu se inchina  Facatorului si Creatorului intregului univers, ci devin inchinatorii lucrurilor pe care tocmai Facatorul Le-a creat. Este ca si cum eu iti fac mancare, eu iti pun farfuria inaintea ta, iar tu multumesti farfuriei si nu mie, celei care m-am ostenit sa o pregatesc si sa ti-o asez inainte. Pai nu e stupiditate si prostie...?

Categoric DA!

 Dar de ce totusi  fac oamenii aceste lucruri stupide ?

Isaia in acelasi text ne arata si motivul:

”Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii ca să nu vadă şi inima ca să nu înţeleagă.
Niciunul nu intră în sine însuşi şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică.....”

 Iata motivul care duce la idolatrie.

Acelasi motiv ne impinge si atunci cand punem orice altceva, mai presus decat pe Dumnezeu!

Munca, banii, familia, orice altceva...toate sunt un dar de la Dumnezeu. Dumnezeu mi le-a dat, Lui trebuie sa-I multumesc si tot Lui trebuie sa-I cer ajutorul ca si in viitor sa ingaduie sa ma pot bucura de ceea ce mi-a daruit.

Dar ce putem face in aceasta situatie in care am ajuns si ne-am lasat captivi?

Iata ce spune Dumnezeu poporului Israel, si aceleasi lucruri ni le spune si noua astazi:

Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!
 Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceaţă: 

întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.”

 

Un singur lucru avem de facut, sa ne intoarcem la Cel care ne-a creat si a facut toate lucrurile.

Doamne ajuta-ne !

 

Hrana ta zilnica!

19 SEPTEMBRIE
Fapte 13.32-52
„Dacă Hristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră ... este zadarnică", le va scrie apostolul corintenilor (1 Corinteni 15.14). Nu ne miră deci să-1 auzim insistând atâta asupra învierii Domnului Isus. Iudeilor, această înviere le demonstra că El era chiar Mesia cel promis, Acela despre care vorbeau Psalmul 16 şi alte Scripturi (v. 34,35)! Păgânilor le confirma puterea lui Dumnezeu şi iminenţa judecăţii Sale (cap. 17.31)! Nouă, celor credincioşi, prezenţa în glorie a Mântuitorului nostru viu ne garantează că lucrarea Lui a fost acceptată de Dumnezeu pentru „îndreptăţirea noastră" (Romani 4.25), că partea noastră este cerească (Coloseni 3.1,2), iar speranţa noastră, „sigură şi tare" (Evrei 6.18b-20).
Ce trist că „Evanghelia" (v. 32) nu întâmpină din partea iudeilor dispreţuitori decât împotrivire şi batjocură (v. 45)! Atunci, la porunca Domnului, apostolii se întorc în mod solemn spre neamuri, confirmând că iertarea păcatelor este pentru oricine crede (v. 38,39).
Aceşti iudei se judecau nevrednici de viaţa veşnică (v. 46). Aceasta era necredinţă, nicidecum smerenie! Domnul îi încadrase sub imaginea fiului cel mare din parabolă (Luca 15.25...) care, prin egoismul său şi prin propria îndreptăţire, se priva pe sine însuşi, în mod conştient şi de bunăvoie, de bucuria din Casa tatălui.

Esti bugetar?

Si pentru ca este weekend mi-am inseninat  ziua cu o stire.

"Toti bugetarii sunt in pericol de a-si pierde job-ul. 

O pisica a fost dresata sa foloseasca xeroxul"

Si pentru ca este soare si cald, incercati sa profitati de ultimele zvacniri ale verii.

Sa aveti un weekend  minunat!