Hrana ta zilnica!

22 IULIE

loan 8.21-36

Iudeii îi declaraseră Domnului că mărturia Lui nu era adevărată (v. 13). La ce bun Îl întreabă acum cine este? (v. 25). El nu poate să le dea alt răspuns decât: „întocmai ceea ce vă şi spun" („de la început"). Cuvintele Lui sunt expresia perfectă a ceea ce este El (Psalmul 17.3). Este suficient să ne gândim, prin contrast, la diferenţa care este între ceea ce noi spunem şi arătăm altora şi ceea ce suntem în realitate. Tot ceea ce Isus spunea şi făcea era în perfectă armonie cu gândul Tatălui Său. „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lu”i (v. 29), poate afirma El!

 Ce Model inegalabil şi pe care totuşi noi trebuie să căutăm să-L imităm!

Celor care cred în El, Isus le vesteşte o eliberare deplină. Iudeii care sunt acolo protestează: „N-am fost robi nimănui niciodată" (v. 33), uitând printr-un ciudat lapsus, sau mai curând din mândrie, de istoria lor în Egipt, de Babilon ... şi de prezenta stăpânire romană. Aşa este omul: nu este dispus să admită că este robit de păcat şi-şi închipuie că este liber să facă ce vrea (2 Petru 2.19).

Să recunoaştem, dragi prieteni, starea cumplită în care am fost găsiţi, dar să reţinem şi adevărata libertate în care Fiul ne-a aşezat, în calitate de copii ai lui Dumnezeu!

Hrana ta zilnica!

21 IULIE

loan 8.1-20

Este o cursă foarte subtilă cea cu care cărturarii şi fariseii se gândesc să-L prindă pe Domnul Isus. Prin El au venit împreună harul şi adevărul (cap. 1.17). Dacă El o condamnă pe această femeie vinovată, unde este harul pe care toţi îl cunosc (Luca 4.22)? Dacă o cruţă, nu este aceasta în detrimentul adevărului, în contradicţie cu legea? In înţelepciunea Lui perfectă, Isus le arată că această lege îi atinge pe toţi. Am putea-o compara cu o sabie fără mâner care-1 răneşte întâi pe cel care o foloseşte. Insă, în loc să-şi mărturisească păcatele care le revin în memorie, acuzatorii se retrag unul după altul, peste măsură de încurcaţi (Iov 5.13). Lumina lumii este înaintea lor (v. 12), dar „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina" (cap. 3.19), precum acele insecte care, atunci când ridici piatra sub care se adăpostiseră, fug să se ascundă în altă parte. Atunci singurul care, fiind fără păcat, ar fi avut dreptul să exercite judecata îi declară femeii: „Nici Eu nu te condamn". EI adaugă: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti" (v. 11). Multe persoane se străduiesc ca prin propria lor purtare să fie vrednice de iertarea lui Dumnezeu, în timp ce Domnul începe prin a ierta şi numai după aceea porunceşte „să nu mai păcătuieşti" (comp. cu cap. 5.14, cu Psalmul 130.4 şi cu 1 loan 3.9).

Dialog!

L-am intalnit intr-un pridvor 

pe Domnul slavilor senine.

El suspina ca vântu-n zbor,

ca apa lină de izvor,

prin lunci de pietre pline. 

L-am întrebat de-atunci mereu:

- "De ce eşti trist, o, Doamne Sfinte?"

- "Sunt trist acum, iubitul Meu,

că duc de mult al lumii greu,

dar cine ia aminte ?

Mă doare după toţi ai Mei

ce-adună snopi de frunze moarte,

nu-n zboruri dulci de porumbei,

ci-n zvon de şerpi cu clopoţei,

sfidând divina Carte.

Le-am tot trimis din cer scrisori,

dar ei toţi, fără să le pese,

n-aşteaptă-ai zilei Mele zori

ci se petrec în sărbători

şi chefuiesc la mese.

Prin multe vreau să le-amintesc

că revenirea Mea e-aproape.

În arca traiului lumesc

n-aş vrea, pe nimeni, să găsesc

pierdut pe-ntinse ape.

Eu am venit ca să-i conving,

cu-a suferinţei Mele şcoală,

pe toţi ai Mei ce nu se-ating

de pânza negrului  paing

ce lumea o înşeală!"

Eu, printre lacrimi, I-am răspuns:

- "Sfinţeşte-mi, Doamne, Tu chivotul!

Când sus pe cruce-ai fost străpuns,

tot chinul greu Ţi-a fost de-ajuns,

să-Ţi dau şi eu azi totul."

sursa:http://reteacrestina.ro/poezie-crestina/dialog

Am asteptat atat de mult, dar n-ai facut-o. Poate maine!

Un simplu click pe telefon si intri in legatura cu persoana de la celalalt capat al firului, chiar daca e la mii de km distanta. Tot cu un simplu click te conectezi la reteaua de internet si navighezi in lumea intreaga, "crezand" astfel ca pamantul a devenit minuscul in fata ta. Poti fi conectat in timp real sau nu, iar tehnica a avansat atat de mult si pe zi ce trece ne-am lasat furati  si captati de toate aceste mijloace de comunicare, incat am uitat de mult mijloacele pe care le-am folosit cu ani in urma. 

Dar exista o forma de dialog vie si pe care NU ar trebui sa o uitam niciodata (desi este tot mai neglijata) indiferent cat de mult avanseaza tehnica moderna, aceasta este conexiunea cu CERUL, este firul de legatura cu Dumnezeu.

Universul este plin de unde si semnale, si trebuie s-o recunoastem ca de multe ori incingem reteaua si comunicam din zori si pana in noapte, lucruri fara importanta, fara de valoare, neesentiale, vorbim "verzi si uscate", pierdem vreme si timp pretios uitandu-ne la asa zisi "prieteni" virtuali, comunicam cu persoane pe care nu le-am vazut niciodata si poate ca murim si nici n-o sa-i cunoastem vreodata.

In loc sa gasim timp pentru a sta de vorba de fapt cu Cel Caruia Ii sta in putere sa ne dea ajutorul, ne spunem "off-ul" si durerea unor persoane incapabile de a ne ajuta in vreun fel. Ne deschidem sufletul in fata unor persoane straine care in fata te asculta, te compatimesc, iar mai apoi te batjocoresc, in loc sa venim inaintea Celui care ne asteapta cu atata drag sa ne ofere rezolvare la problemele noastre. 

Daca prietenii se plictisesc de problemele tale, Isus nu se plictiseste niciodata, daca prietenii tai nu au rabdare sa te asculte, Isus este rabdator sa-ti asculte intreaga poveste.

Astazi tot mai putini isi pleaca genunchiul in rugaciune si tot mai putini mijlocesc inaintea Domnului si asta nu pentru ca nu am avea motive de mijlocire, ci pentru ca am devenit prea nepasatori. Nepasatori fata de cei din jurul nostru care zac in pacat, nepasatori fata de biserica "atipita" si furata de somn datorita nevegherii, nepasatori fata de cei nemantuiti din casa noastra care se indreapta spre iad, nepasatori fata de cei prigoniti pentru Numele lui Hristos, nepasatori chiar fata de noi insine, fata de starea noastra de  ignoranta, fata de starea noastra de crestini "caldicei". Avem  atata nevoie de rugaciune, avem nevoie de asa multa indurare din partea lui Dumnezeu, si totusi suntem atat de nepasatori...

Ne facem timp pentru toate si gasim timpul necesar pentru tot, insa timp pentru Domnul...prea putin sau chiar deloc.

Imi amintesc, cu ceva timp in urma, citeam cateva ganduri care pareau mai degraba a fi un monolog a lui Dumnezeu. Poate ca randurile acestea vor sensibiliza inima noastra. Sunt doar cateva randuri asternute pe o hartie, dar exprima o realitate si un adevar.

Cum te-ai trezit m-am uitat si speram ca vei vorbi cu mine. Doar cateva cuvinte, sa-mi multumesti pentru ceva bun din viata ta de ieri sau de saptamana trecuta.

Dar am observat ca erai ocupat sa alegi hainele potrivite pentru munca. Am asteptat iarasi sa te aud. Cand ai iesit din casa, am stiut ca ai cateva minute sa te opresti si sa-mi spui “Buna”, dar tu nu te-ai oprit.

Am vrut sa-ti spun ca as putea sa te ajut sa realizezi mai mult decat ai visat vreodata daca ai petrece fiecare zi ceva timp cu mine. La un moment dat ai asteptat pe scaun 15 minute fara sa faci nimic. Am asteptat sa-mi vorbesti.

Apoi te-am vazut dintr-o saritura in picioare; am crezut ca vrei sa-Mi vorbesti, dar ai mers si ti-ai sunat un prieten. Te-am urmarit in timp ce mergeai la servici si am asteptat cu rabdare toata ziua sa vorbesti cu Mine. Cu toate activitatile, erai prea ocupat(a) ca sa vorbesti cu mine.

Am observat ca la pranz te uitai in jur; poate ti-e era rusine sa vorbesti cu Mine.

 Ai aruncat o privire si ai observat la 3 mese distanta niste prieteni vorbind cu Mine inainte sa manance, dar tu n-ai facut-o. 

A mai ramas timp destul si credeam ca vom vorbi. Ai plecat acasa si ai avut multe lucruri de facut. Dupa ce ai terminat, ai pornit televizorul; chiar daca nu era nimic interesant, totusi ai petrecut cateva ore bune. Am asteptat in timp ce te uitai la televizor si iti savurai cina...dar din nou n-ai vrut sa vorbesti cu mine.

Cand ai mers sa te culci erai epuizat(a). Dupa ce ai spus “Noapte Buna” celor din jur, te-ai trantit in pat si ai adormit. Vroiam asa mult sa fac parte din ziua ta. Puteam sa ne simtim asa de bine si sa realizam asa multe impreuna.

Te iubesc asa mult incat astept in fiecare zi un gand, o rugaciune, un “Multumesc”. Ei bine, poate maine! O sa te astept.

Prietenul tau, 

           Dumnezeu.

Hrana ta zilnica!

20 IULIE

loan 7.37-53

Aceste capitole, 6 şi 7, ne fac să ne gândim, respectiv, la capitolele 16 şi 17 din Exod. în capitolul 6, Domnul Isus Se prezenta ca fiind adevărata Pâine venită din cer, căreia mana nu îi era decât un simbol. Acum El este înaintea noastră ca stânca din Exod 17, din care apa vie ţâşneşte îmbelşugat. Isaia, în capitolul său 55, invita pe „oricine însetează" să vină la apele harului. Aici însă, însuşi Domnul strigă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea" (v. 37). Şi credinciosul, umplut de Duhul Sfânt, devine un canal pentru binecuvântarea altora (v. 38).

Dar - ce trist - la orice răspuns apar noi contestări! Este ca şi cum oameni însetaţi, aflaţi în faţa unui izvor curat, în loc să bea, s-ar apuca să discute compoziţia chimică a apei sau originea ei.

Capitolul se încheie prezentându-ne două mărturii pentru Domnul făcute înaintea fariseilor. Slujbaşii (aprozii) trimişi să-L prindă sunt nevoiţi să recunoască faptul că nu sunt cuvinte omeneşti cele rostite de El: „Niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta" (v. 46). Apoi Nicodim este cel care, cu timiditate, pledează în favoarea Celui cu care, în capitolul 3, avusese o întrevedere de neuitat.

Hrana ta zilnica!

19 IULIE

loan 7.25-36

Versetul 25, comparat cu versetul 20, dă la iveală ipocrizia acestor iudei. Ca şi astăzi, ce raţionamente deşarte se fac despre Isus! Fiecare îşi dă cu părerea, opinia conducătorilor este luată în dezbatere... In realitate, dacă prezenţa şi cuvintele Domnului stârnesc o astfel de tulburare, este pentru că aceşti oameni sunt răscoliţi în interiorul lor de această voce despre care simt, deşi nu mărturisesc, că este a lui Dumnezeu (comp. cu v. 28). Ei încearcă să scape de ea, amăgindu-se cu gândul că acest Galileean nu poate fi Hristosul, pentru că-I cunosc familia şi locul de naştere. Într-adevăr, „Mă ştiţi", le răspunde Isus; şi chiar mai mult, cât voi nici nu gândiţi; conştiinţa voastră vă spune că „Eu sunt" şi ea vă acuză,

Este atât de solemn să-L auzi pe Domnul strigând acestor mulţimi (v. 28,37; comp. cu Proverbe 8.1 şi 9.3). Nimeni nu poate spune astăzi că nu le-a auzit.

„Unde sunt Eu, voi nu puteţi veni (v. 34), le spune Domnul tuturor celor necredincioşi. Cât despre ai Săi, ei au însă din partea Lui o promisiune inestimabilă: „ Vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi" (cap. 14.3). Cititorule, care dintre aceste două cuvinte ţi se pot adresa ţie?

Unde vei fi tu în veşnicie?

Hrana ta zilnica!

18 IULIE

loan 7.1-24

Fraţii lui Isus făceau parte dintre aceia care nu credeau, pentru că ei căutau gloria care vine de la oameni (v. 4,5; comp. cu cap. 5.44). Contau pe faptul că popularitatea Lui se răsfrângea şi asupra familiei lor, în timp ce, dacă ar fi crezul că El era Fiul lui Dumnezeu, puteau lesne măsura distanţa care-i separa de El (citiţi Luca 8.21 şi 2 Corinteni 5.16). Mai târziu, fraţii Domnului au crezut în El şi sunt găsiţi printre ucenici (Fapte 1.14).

Principiul lor aplicat aici este al oricărui om: acela de a-şi valorifica darurile şi capacităţile în folosul său, pentru a se face cunoscut şi onorat (v. 4). Spre deosebire de acesta, Domnul n-a încetat niciodată să caute ,gloria Celui care l.-a trimis" (v. 18). Şi El nu Se suie la sărbătoare decât la ceasul ales de Dumnezeu. 

Cât de departe suntem noi de acest Model desăvârşit!

 Multe din necazurile noastre vin fie pentru că ne grăbim să acţionăm, fie pentru că întârziem să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. Versetul 17 ne aminteşte, de asemenea, că supunerea faţă de această voie a lui Dumnezeu este  pentru fiecare în parte, mijlocul de a cunoaşte adevărul.

La Ierusalim, Isus îi întâlneşte pe aceşti iudei plini de ură care căutau să-L omoare, de când fusese vindecat paraliticul din Betesda într-o zi de sabat (v. 1; cap. 5.16).

19 ani petrecuti in biserica....!

  Va recomand sa cititi aceste cuvinte!!!!

Sunt doar cateva ganduri, insa pe blogul fratelui Dan Ghimbasanu, veti gasi intreaga marturie sau cum vreti sa numiti aceste cuvinte.

Ascultați, căci am lucruri mari de spus, și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept. Căci gura mea vestește adevărul, și buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit știința. (Proverbe 8:6-9)

O radiografie a celor 19 ani de credință trăiți în bisericile evanghelice

1996 - 2015

CUPRINS

I. INTRODUCERE

II. SCURTĂ ISTORIE PERSONALĂ

III. ATACURILE ASUPRA BISERICII LUI CRISTOS

Primul front:

ATACUL MODERNISMULUI

Al doilea front:

AMESTECUL COPIILOR LUI DUMNEZEU CU OAMENI LUMEȘTI

Al treilea front:

ATACUL DUHULUI DE RÂS ȘI DE NESERIOZITATE

Al patrulea front:

DEFOCALIZAREA PĂSTORILOR DE LA SLUJBA

ÎNCREDINȚATĂ DE DUMNEZEU

Al cincilea front:

ATACUL ÎMPOTRIVA VORBIRII DUHULUI SFÂNT ÎN

ADUNĂRI

IV. AM VĂZUT DIN NOU VIAȚA DIN DUMNEZEU

V. ADEVĂRUL

VI. TIPARUL DUPĂ CARE LUCREAZĂ DUMNEZEU

VII. DECIZIE DE RETRAGERE DIN SISTEMUL EVANGHELIC

VIII. CE URMĂRESC? DE CE AM SCRIS LUCRURILE ACESTEA ATÂT DE PE FAȚĂ?

IX. PORNIȚI ÎN CĂUTAREA VIEȚII

I. INTRODUCERE

A scrie rândurile următoare nu mi-a fost ușor. Dar Dumnezeu mi-a vorbit prin textul din Proverbe 8:6-9, pe care l-am scris la început. Așa că sunt liniștit pentru că spun faptele așa cum s-au întâmplat, fără să caut să le sucesc. La sfârșitul mesajului voi trage concluzia din perspectiva darului duhovnicesc de mic „văzător” pe care mi l-a dat Dumnezeu.

O privire de ansamblu

Ca să pot avea o astfel de privire de ansamblu a ultimilor 19 ani în bisericile evanghelice din Galați, Dumnezeu a făcut următoa-rele lucruri, pe care nu eu le-am regizat și nu eu le-am urmărit:

‒ am fost în miezul evenimentelor, fiind aproape nelipsit de la întâlnirile adunării

‒ în majoritatea acestor ani am fost aproape de sfera conducerii, fie în comitetele bisericilor, fie între liderii slujitori (misionar, lider de grupă, slujitor la cateheză, predicator, secretar al comitetului). Astfel am putut vedea ce se întâmplă „la vârf”

‒ timpul pentru care am făcut această privire de ansamblu este destul de îndelungat (aproape 20 de ani), astfel încât să nu fie judecăți pripite. Au trecut destui ani pentru ca fiecare dintre cei care apar în această relatare să se canalizeze pe un anumit făgaș, și să nu se poată spune că Dumnezeu nu i-a dat timp să vadă adevărul, să se poată pocăi, etc.

‒ de doi ani de zile Dumnezeu m-a scos într-un mod forțat din adunările evanghelice, ca să pot privi retrospectiv la tot ceea ce s-a întâmplat, la toate evenimentele prin care m-a trecut El, și să văd felul în care El a lucrat în toți acești ani

‒ în ultimul timp, Dumnezeu m-a dus să pot vedea din nou viața, așa cum o știam din „slava primului templu”, o viață care nu credeam că mai există.

Temeri

Știu că unii mă vor acuza că nu fac decât să destabilizez biserica, dar dacă adevărul o destabilizează, atunci ce o mai poate reabilita?

Pocăința

Am beneficiat de o pocăință profundă, de o naștere din nou radicală, care m-a determinat să arunc 3 saci cu cărți lumești, toate discurile și casetele cu muzică rock, și să mă avânt cu o sete aprinsă în citirea bibliei și cărților duhovnicești.

„Slava primului Templu”

Dumnezeu a îngăduit să mă aducă la pocăință în anul 1996, la Templul Penticostal, cu puțin timp înainte ca vechea generație de credincioși (Iacob Dumitrașcu, Alexandru Ghiță, Petre Plășoianu, Ștefan Bordiciuc) să plece la Domnul sau să fie marginalizați, astfel încât am avut harul să mai prind vreo 5 ani în părtășia unor oameni sfinți. Pe vremea aceea, cei ce se urcau la amvon erau oameni serioși, cărora nici prin cap nu le trecea să facă vreo glumă. Îmi aduc aminte cum spuneau de la amvon, cu o față gravă, că tocmai ce veniseră dintr-o săptămână de lupte grele spirituale, și eu mă gândeam ce or fi acelea.

Continuarea aici: http://euvincurand.blogspot.ro/2015/05/marturie-deciziafamiliei-mele-de.html