Hrana ta zilnica!

15 IUNIE

Luca 19.29-48

Călătoria Domnului se apropie de ţinta ei: această cetate a Ierusalimului spre care, încă din capitolul 9.51, îşi îndreptase faţa hotărât, ştiind ce-L aştepta acolo. Totuşi, pentru un scurt moment, ucenicii gândesc că împărăţia Lui se va arăta imediat (comp. cu v. 11). Isus îşi arată suveranitatea cerând măgăruşul (oare nu sunt şi în viaţa noastră atâtea lucruri despre care am putea auzi spunându-se: „Domnul are nevoie de el” -V. 34?). Împăratul îşi face intrarea triumfală în cetate aclamat de mulţime şi de ucenici. Dar, în contrast cu această bucurie, fariseii îşi arată indiferenţa duşmănoasă (v. 39). Într-adevăr, până şi pietrele aveau să fie mai ascultătoare în faţa acţiunilor puterii divine decât inima împietrită a nefericitului popor iudeu. Văzând cetatea, Isus plânge pentru ea. El ştie care aveau să fie tragicele consecinţe ale orbirii ei. El vede deja legiunile lui Titus, patruzeci de ani mai târziu, asediind cetatea vinovaţi (comp. cu Isaia 29.3,6).

 Scene indescriptibile, de masacru şi de distrugere, îi trec prin faţa ochilor.

Apoi, intrând în cetate şi în templu, El observă, nicidecum cu mai puţină durere, afacerile care umplu templul şi, cu o energie sfântă, Se angajează să le pună capăt (comp. cu Ezechiel 8.6).

Debutul fanfarei Elim-Junior

Se ridica o noua generatie de fanfaristi. Cu ocazia finalului de an  fanfara juniorilor, inclusiv dirijorul primei cantari si-a facut debutul in aceasta seara.

M-am bucurat ca printre ei a fost si juniorul meu.

Sub bagheta dirijorului senior, copiii au intonat si a doua cantare - "Pocainta, pocainta"

Dumnezeu sa-i binecuvinteze pe toti !

Sfarsit de an 2015-serbarea copiilor!

Ca in fiecare sfarsit de an scolar, copiii bisericii au avut o seara speciala de inchinare in care au adus laude inaintea lui Dumnezeu. Incepand de la cei de grupa cea mai mica si pana la adolescenti au avut cantari deosebite si totodata au recitat psalmi.

Echipa de lauda si inchinare alaturi de dirijoarea corului de copii

Fanfara juniorilor

Dumnezeu sa binecuvinteze toti copiii de pretutindeni!

Hrana ta zilnica!

14 IUNIE

Luca 19.11-28

Această parabolă ne prezintă deopotrivă respingerea Domnului Isus ca împărat (v. 14) şi responsabilitatea alor Săi în timpul absenţei Sale. In parabola talanţilor din Matei 25, fiecare rob primise o sumă diferită, după cum hotărâse stăpânul în suveranitatea lui, iar răsplata era aceeaşi. 

Aici, dimpotrivă, fiecărui rob îi este încredinţată câte o mină (monedă de argint), în timp ce răsplata este proporţională cu lucrarea. Fiecărui credincios, Dumnezeu îi dăruieşte aceeaşi mântuire, acelaşi Cuvânt, acelaşi Duh, fără a mai vorbi de variatele haruri împărţite la fiecare. Ca răspuns, nu toţi au aceeaşi râvnă să valorifice aceste daruri spre gloria Stăpânului lor absent pentru că secretul slujirii este dragostea probată pentru Cel pe care-L slujim. Cu cât este mai mare dragostea, cu atât mai mare este devotamentul. Pentru că îşi ura stăpânul, considerându-1 prea aspru şi prea nedrept, cel de-al treilea rob nu a lucrat pentru el. Acesta îi reprezintă pe toţi aşa-zişii creştini de la care Dumnezeu va lua ceea ce păreau să aibă (v. 26). Ce regretabil este însă când chiar adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, primind darurile, refuză totuşi să slujească, lipsindu-L pe Domnul şi, în final, pe ei înşişi de roadele de care s-ar fi putut bucura împreună cu El!

Hrana ta zilnica!

13 IUNIE

Luca 18.35-43; 19.1-10

Vizita Domnului Isus la Ierihon este, probabil, unica ocazie dată acestor doi oameni de a-L întâlni. In pofida obstacolelor, ei au ştiut să nu se lipsească de ea (comp. cu cap. 16.16).

Să ne gândim la acest orb; el nu-L poate vedea pe Mântuitorul care trece şi, în plus, mulţimea caută să-1 facă să tacă; cu toate acestea, el strigă şi mai tare şi primeşte răspuns pentru credinţa lui. Cât despre Zacheu, mica lui statură şi aceeaşi mulţime care se îmbulzeşte în jurul lui Isus îl împiedică să-L vadă. Atunci aleargă pentru a depăşi convoiul şi, fără să-i pese de ce vor spune unii, se suie într-un pom. Şi el învinge piedicile şi ce răsplată primeşte! Ne putem închipui cât de surprins şi de bucuros a fost să se audă chemat pe nume şi invitat să coboare degrabă pentru a-L primi pe Domnul în propria lui casă.

Drag prieten, acum Isus trece din nou pe lângă tine, aducând mântuirea (v. 9). Nu te lăsa oprit nici de neputinţele tale fireşti, nici de formele unei false religii care, asemenea acestei mulţimi, te împiedică să-L vezi pe Isus aşa cum este, nici, cu atât mai mult, de teama părerii altora.
Stăpânul te cheamă pe nume: astăzi trebuie să rămân" în inima ta. II vei lăsa sa treacă mai departe?

"Las' ca-i bun si-asa"

De foarte multe ori in viata, omul face lucruri nu intocmai "ca la carte". 

Nu vi s-a intamplat niciodata sa faceti anumite impovizatii, in anumite momente? Poate ca nu sunteti adeptul  acestor cuvinte, dar cu siguranta a-ti auzit macar o data in viata pe altii spunand..."las' ca-i  bun si-asa" . 

Ei, iata ca... daca in unele lucruri "merge si asa" (desi orice lucru facut provizoriu, ramane definitiv), cu privire la viata spirituala, la vesnicia noastra, la mantuirea sufletului nostru, nu merge cu aceasta deviza..."las' ca-i bun si-asa"

Cat priveste iertarea pacatelor noastre, acestea nu pot fi iertate decat prin sangele lui ISUS HRISTOS, pentru ca mantuirea nu este prin nimeni altul, decat prin EL,

Vad in ultima vreme o lupta imensa in aceasta privinta, de fapt prea putini lupta, ci mai degraba vad o diluare a credintei  pe care noi am primit-o in Isus Hristos, si in multe lucruri vad cum, zi de zi, pas cu pas, credinta multora se dilueaza, se amesteca cu lucrurile lumii, pastrand doar o denumire moderna, "cea de religios"

Daca aici am fost obisnuiti cu, "las' ca-i bun si-asa" , "merge si-asa", viata noastra de crestin, ...nu merge oricum, pentru ca exista realitati pe care trebuie  sa le stim si nu trebuie sa uitam de ele.

Dumnezeu are o indelunga rabdare fata de noi, dar are si o judecata tot pentru noi oamenii.

Stim bine ca, Dumnezeu nu are in vedere fata omului si nici pozitia sa sociala, asa cum am vazut  zilele acestea la parlamantarii nostri, care au aratat o atitudine diferita acum, fata de alta data, favorizand  "anumite persoane", tinand cont de functia lui sau alte motivatii, in fata lui Dumnezeu toti suntem egali, pentru ca Scriptura spune:

"Nu este nici un om neprihanit, niciunul macar" si "toti suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu", de-aceea avem nevoie de pocainta, o pocainta reala si sincera, fara compromis si nu oricum, altfel judecata lui Dumnezeu va cadea asupra noastra.

Sentinta judecatii nu este o poveste, este o realitate! 

"Oricine crede in EL nu este judecat, dar cine nu crede a si fost judecat"

"Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata"(Ecles. 12:14)

Orice fapta a fiecarui crestin, care astazi alege sa traiasca o viata de credinta compromisa sub aceasta deviza..."las' ca-i bun si asa"

Daca suntem in viata in acesta dimineata, avem sansa sa spunem STOP acestei trairi, si Dumnezeu sa ne ajute sa facem acest lucru.

Mai mult decat vise - Semne si minuni in lumea musulmana

Hrana ta zilnica!

12 IUNIE
Luca 18.5-34
In faţa acestui mai-mare al poporului, aparent înzestrat cu cele mai nobile calităţi, toţi în afară de Isus nu s-ar fi dat înapoi de la a spune: iată-1 pe unul care-mi face cinste, un ucenic distins, pe care trebuie să caut să-1 reţin. Dumnezeu însă priveşte la inimă (1 Samuel 16.7) şi Domnul tocmai o va cerceta pe a acestui om.
„Ce trebuie să fac!" (v. 18) a fost întrebarea sa. Pe acest teren, Isus nu poate decât să-i amintească de lege. Dar pentru ce ar fi furat el, câtă vreme era bogat? Pentru ce ar fi ucis sau ar fi depus mărturie mincinoasă, cât timp avea de păstrat o reputaţie bună? Pentru ce şi-ar fi lipsit părinţii de a-i onora, de vreme ce-i lăsaseră, probabil, o frumoasă moştenire? De fapt, el încălca cea dintâi porunca, pentru că făcuse din bogăţiile sale dumnezeul lui (Exod 20.3). Tristeţea acestui om, care din punct de vedere omenesc avea totul pentru a fi fericit: poziţie socială, avere imensă şi tinereţe pentru a se bucura de ea, arată celor care tânjesc după astfel de avantaje că nimic din toate acestea nu dau fericirea. Dimpotrivă, dacă inima se leagă de ele, acestea îl împiedică să-L urmeze pe Isus şi să aibă parte de viaţa veşnică. El însuşi a mers să împlinească lucrarea care ne permite accesul acolo. Versetele 32 şi 33 ne spun prin fiecare expresie a lor, dacă meditam la ele: aşa a suferit Isus pentru mine.