Hrana ta zilnica!

2 IUNIE
Luca 13.22-35
Niciodată nu-L vedem pe Domnul satisfăcând curiozitatea. Când a fost întrebat dacă sunt puţini la număr cei aleşi. El foloseşte prilejul pentru a Se adresa conştiinţei, spunând ca pentru fiecare: Nu purtaţi grijă de alţii; faceţi în aşa fel încât voi înşivă să faceţi parte din acel număr. Cu siguranţă, poarta este strâmtă, dar împărăţia este atât de mare, încât îi primeşte pe toţi cei care acum doresc să intre. Iar dacă nu vrei să intri pe această poartă îngustă (v. 24), tu nu vei avea în faţa ta mai târziu decât o uşă închisă (v. 25). Poate fi ceva mai cumplit decât acest bătut la uşă sfâşietor, acest strigăt zadarnic şi acest răspuns înfiorător: „Nu vă ştiu de unde sunteţi” (v. 25)? Poate unii vor striga: „Este o eroare! Eu am totuşi părinţi credincioşi, am mers regulat la adunare, mi-am citit Biblia şi am cântat cântări!" Domnul însă nu-i va primi în cerul Lui decât pe aceia care aici, pe pământ, L-au primit în inima lor.
Isus adresează aceste cuvinte aspre în special naţiunii lui Israel. In timp ce Irod, „vulpea" cea crudă şi vicleană, făcea ravagii între „puii" lui Israel, adevăratul lor împărat îi căutase ca să-i strângă (v. 34). Ei însă nu L-au vrut nici pe El, nici harul Său, iar acum Domnul gloriei, părăsind casa, „casa Sa", în care nu a fost primit (v. 35; loan 1.11), îşi urmează drumul spre cruce.

Hrana ta zilnica!

1 IUNIE
Luca 13.6-21
Istoria lui Israel relatată prin smochinul neroditor este în acelaşi timp istoria întregii umanităţi. Dumnezeu a tot încercat să scoată ceva bun de la făptura Sa. Dar ce trist este să vedem cum omul carnal, în pofida pretenţiilor lui religioase (frunze frumoase), este incapabil să aducă cel mai mic rod pentru Dumnezeu! El ocupă deci într-un mod inutil pământul şi trebuie să fie judecat!
Continuându-Şi slujba de har, Isus vindecă o sărmană femeie infirmă. Ea era gârbovă, aşa cum riscăm să fim şi noi din punct de vedere spiritual atunci când ne îndreptăm privirile spre lucrurile de pe pământ sau când ne încăpăţânăm să purtăm poverile pe care Domnul doreşte să le ducă în locul nostru. El însă „îi ridică pe cei încovoiaţi" (Psalmul 146.8) şi vrea să ne facă „să umblăm cu capul ridicat" (Levitic 26.13).
Din nou o minune făcută în zi de sabat  serveşte drept motiv de  suparare pentru adversarii Săi ipocriţi. Răspunsul Său însă îi umple de ruşine, amintindu-le de îndatoririle dragostei faţă de o soră de-a lor, fiică a lui Avraam.
Cele două scurte parabole care urmează descriu marea dezvoltare vizibilă pe care era chemat s-o atingă creştinismul pe pământ. Copacul cel mare al creştinătăţii va avea în final aceeaşi soartă cu cea a smochinului lui Israel (v. 9).

Sarbatoarea Rusaliilor!

Sarbatoarea  Rusaliilor, un nou prilej de a-L face cunoscut pe Dumnezeu!

Sunteti asteptati alaturi de noi in Parcul Rozelor, iar daca nu puteti lua parte, puteti fi partasi prin diferite moduri, fie urmarindu-ne live pe http://www.elim.ro/ fie rugandu-va pentru acest eveniment.

Domnul sa fie slavit si Numele Lui inaltat mai presus de  orice nume!

Focul Tau!

Hrana ta zilnica!

31 MAI
Luca12.49-59; 13.1-5
Până la „botezul" morţii Sale, Isus a avut sufletul strâmtorat, iar pentru ca dragostea Lui să se poată exprima din plin şi să aibă ecou în inima oamenilor, El a trebuit să sufere crucea.
Venirea Lui constituie o punere la încercare. În sânul familiilor, altădată unite în fărădelege, El va fi primit de unii şi respins de alţii. Şi câte case nu sunt asemenea celei descrise aici (v. 52,53)!
Apoi, cu o dragoste autentică pentru sufletele lor, Domnul Se adresează din nou iudeilor „fåtarnici” (v. 56). Să nu ne mire duritatea pe care o îmbracă uneori cuvintele Sale. Ea este impusă de duritatea inimii omului. Trebuie un ciocan de fier pentru a sfărâma stânca (Ieremia 23.29).
Israel atrăsese asupra sa mânia lui Dumnezeu, care devenise „împotrivitorul" său (v. 58). Dumnezeu era atunci în Hristos, oferind poporului Său împăcarea, dar ei au refuzat s-o primească şi să distingă semnele care prevesteau judecata (v. 56). Şi astăzi Dumnezeu oferă fiecărui om împăcarea, înainte de momentul când El nu va mai putea fi întâlnit decât ca Judecătorul neînduplecat (2 Corinteni 5.19).
In capitolul 13.1-5, Isus evocă două evenimente grave, recent petrecute, servindu-Se de ele pentru a-şi îndemna auditoriul la pocăinţă. Să învăţăm şi noi să nu pierdem nicio ocazie de a-i avertiza pe cei din jurul nostru.

Mi Rialzerai

A mânca, a bea, și-a crăpa!

Adevăratul iudeu şi adevăratul creştin