Mi-asa de dor...

Cuvantul Lui este duh si viata!

Biblia, prin folosire isi dovedeste puterea ei vie!

Isus Hristos a comparat Cuvantul lui Dumnezeu cu o samanta care poarta

 in ea viata divina..."cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viata"

(Ioan 6:63), dar cati stam in meditatie  ca acest cuvant sa patrunda in duhul nostru?

Astazi ....lumea aceasta ofera alte meditatii care toate sunt desarte, de aceea 

omul este agitat si intr-o continua cautare, intr-o continua alergare, pentru ca nu a gasit acolo ...unde credea el ca gaseste...si iarasi cauta, invartindu-se in caruselul desertaciunilor pentru ca oamenilor li s-a furat dragostea!

Oare chiar nu vedem, nu ne dam seama de amorteala care ne cuprinde tot mai mult ca o panza de paianjen, ne distrage de la faptul ca Isus Hristos ridica pretentii cu privire la noi, semnele din mainile Sale arata ca El este Acela care a murit pentru noi.

Are si motive de a ridica aceste pretentii, ISUS a murit pentru noi. 

El ne spune, intr-o lume nelinistita in care cu totii cautam odihna si pacea, El este singurul care poate  implini aceste promisiuni! (Ioan 4:27)

Nu exista nimeni altcineva care poate si care infaptuieste aceste lucruri. 

El iti poate da odihna si pacea mult cautata, de-aceea cauta-L din toata inima!

Lacomia un pacat care te face sclavul ei!

Citeam in Matei 6 cateva versete, si tare mult m-au lamurit intr-o dilema a mea. 

Nu va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii; ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura. Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.

De ceva timp imi tot vine in minte o intrebare, "de ce inimile noastre nu mai bat cu aceeasi intensitate pentru Domnul si unde este puterea din noi?". Oridecateori citesc despre primii crestini raman uimita de dragostea pe care au avut-o atat pentru Domnul, dar si unitatea si dragostea pe care au avut-o unii pentru altii.

Multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Niciunul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste. Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti. Fapte 4:32-33

Cred ca versetul din Matei 6 aduce o mare lumina intrebarilor mele. Isus a spus: "nu va strangeti comori", dar noi facem exact opusul, strangem cat putem de mult si alergam toata ziulica doar pentru a ne implini acest tel, de fapt a devenit singurul tel pentru care-si traiesc unii viata.

 Parca mai mult ca niciodata lumea este inebunita pentru a-si agonisi cat mai mult, a-si strange cat mai multe posesiuni materiale, cu toate ca vedem cat de scurta este viata si cat de nesiguri suntem pe ziua de maine.

 Ori, cum sa mai bata inima pentru Domnul cand inima noastra este legata de ceea ce am agonisit si este concentrata la lucrurile de pe pamant? Cum sa mai avem har in lucrarea pe care o facem, cand toata atentia noastra este concentrata pentru a gasi noi si noi metode de a strange cat mai mult? Poate ca am vrea sa facem ceea ce spune Scriptura, insa ne-am legat si ne-am atasat atat de tare de aceste lucruri incat dorinta din fire este mai tare si acum ne-am trezit robi ai acestui pacat - lacomia.

Lacomia nu este un pacat doar al omului de rand sau al elitei din varf, ci este un pacat care a pus stapanire pe toti, fie robi sau imparati, fie mic sau mare, fie tanar sau batran. Pacatul lacomiei poate infecta pe oricine  care nu pazeste si nu vegheaza la cuvintele lui Isus.

Lacomia aduce pedeapsa sufletului, dar aduce si suferinta trupului.

Multi sunt cei care nu au odihna noaptea. Unii nu au din cauza bolilor si a suferintelor trupesti, insa alti din cauza suferintelor si bolilor sufletesti.

Sa ne amintim pilda bogatului din Luca 12, el era un om suferind de o boala sufleteasca. Va amintiti ce insomnii avea? Somnul este momentul in care trupul si sufletul se odihnesc, iar de somn are nevoie toata lumea, fie mic, fie mare, numai ca acest bogat nu avea parte de odihna, tocmai din aceasta cauza, lacomia care-l chinuia pana si noaptea. Era preocupat unde isi va pune el toate roadele pe care tocmai tarina lui le-a facut, dar asa multe batai de cap i-a dat bogatiile, incat nici somnul nu se lipea de el, si se gandea “ce va face acum, unde le va pune?”

Atunci cand ai mai mult decat iti trebuieste te gandesti cum sa le pastrezi cat  mai bine, cum sa faci sa le inmultesti, cum sa faci sa nu pierzi nimic, ori mintea ta nu se mai concentreaza la nimic altceva, cu-atat mai putin la suflet si atunci mintea devine rob al acestei procupari.Dar bogatul nu stia un lucru, “nebunule, chiar in noaptea aceasta ti se va cere sufletul….”

Sa ai o singura noapte la dispozitie si aceea noapte sa fii preocupat ce faci cu averea….asta-i buna.

S-o fi gandit oare bogatul ca era ultima lui noapte? Nici gand…

Dar oare cati dintre noi ne gandim ca ar putea fi ultima noastra noapte?

Dumnezeu ne-a ajutat sa avem poate o casa, o masina, desi noi ne credem stapanii acestor lucruri, insa ceea ce uitam noi, Dumnezeu nu ne-a dat sa fim stapani pe viata.

Cu toate acestea, desi suntem constienti ca nu suntem stapani pe viata noastra, traim viata ca si cum am fi noi stapanii si noi am fi cei care ne hotaram clipa plecarii. 

Bine, acum la drept vorbind, unii poate ca ar dori sa fie nemuritori aici pe pamant, nu de alta dar sa se poata bucura de toata agoniseala pe care au facut-o si pentru care au trudit (unii poate ca nu).

Si totusi ar putea fi ultima noastra noapte...cum suntem? Avem probleme cu insomnia din aceasta cauza sau nu?

Lacomia este pacatul care atrage dupa sine  alt pacat – nemultumirea. Nemultumiti cu cat avem, cu cat primim, nemultumiti de ce avem si asta naste in om dorinta de “mai mult”

Exista insa o singura rezolvare-cumpatare in toate lucrurile. Dumnezeu sa puna in inima noastra aceasta dorinta de a fi cumpatati si de a fi mutumitori pentru ceea ce avem si pentru cat avem.

Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, caci aceasta este voia lui Dumnezeu in Hristos Isus.

Hrana ta zilnica!

1 MAI

Luca 3.1-14

Drumurile de odinioară erau, în general, atât de proaste, încât trebuiau reparate şi îndreptate de flecare dată când escorta unei înalte personalităţi avea să treacă pe acolo. Privită din punct de vedere moral, aceasta este lucrarea lui Ioan Botezătorul. Însărcinat să pregătească venirea lui Mesia, el i-a avertizat pe iudei că numai calitatea de fii ai lui Avraam nu era suficientă pentru a-i pune la adăpost de mânie. Ceea ce Dumnezeu cerea de la ei era pocăinţa însoţită de roade adevărate. Pocăinţa, sau mânie? Această alegere pe care trebuia să o facă atunci Israel este astăzi în dreptul oricăruia dintre noi.

Persoane din clase sociale diferite i se adresează lui Ioan rând pe rând şi el are pentru fiecare de spus câte ceva din partea lui Dumnezeu. Astfel, Cuvântul dă răspuns fiecăruia, potrivit stării şi împrejurării în care se află.

In urmă se prezintă oamenii de război. Aceştia se aşteptau probabil să fie înrolaţi sub steagul lui Mesia, într-o armată care să scuture jugul roman. Răspunsul lui Ioan pare să-i fi surprins (v. 14). Să nu ne gândim că Domnul are nevoie de noi pentru a împlini acţiunile Sale de răsunet.

 Ceea ce El aşteaptă de la noi este o mărturie cinstită, blândeţe şi mulţumirea cu situaţia în care ne aflăm (1 Corinteni 7.24).

Pe voi înşivă încercaţi-vă, dacă sunteţi în credinţă!

Hrana ta zilnica!

30 APRILIE

Luca 2.39-52

Acest pasaj are o importanţă deosebită: este, în adevăr, singura secvenţă din copilăria şi din tinereţea Domnului Isus pe care Dumnezeu găseşte cu cale să ne-o prezinte. Astfel avem aici, în special pentru tineri şi pentru copii, Modelul prin excelenţă. 

El este desăvârşit în relaţiile Sale cu Tatăl ceresc, ale Cărui chestiuni (v. 49: „cele ale Tatălui") au prioritate faţă de oricare altele. Ce desăvârşit este şi în raporturile cu învăţătorii din templu: deşi infinit mai înţelept decât ei toţi, El nu îi învaţă, ci îi ascultă şi îi întreabă, singura atitudine care se cuvenea vârstei Lui! Este desăvârşit şi în relaţiile cu părinţii: „le era supus" , precizează versetul 51, pentru a nu se născoci ideea că le-a scăpat prin nesupunere. El, care avea conştienta suveranităţii Sale de Fiu al lui Dumnezeu, S-a plecat într-o ascultare totală încă de la vârsta cea mai tânără, în casa părinţilor Lui.

Remarcăm râvna Copilului Isus în templu şi interesul Său precoce pentru adevărurile divine; nimic altceva nu L-a atras în vestita cetate a Ierusalimului, pe care, probabil, o vizita pentru prima oară. Care este însă preţul cu care noi evaluăm prezenţa Domnului şi învăţătura Lui?

Sunet de Trambita peste Europa

Hrana ta zilnica!

29 APRILIE

Luca 2.21-38

Pentru Copil s-a făcut tot ceea ce prevedea legea Domnului. (Acest nume, Domnul, este repetat de patru ori în versetele 22-24, ca pentru a confirma drepturile divinităţii asupra acestui Copil şi împlinirea chiar din leagăn a voii lui Dumnezeu cu privire la El.) Jertfa oferită în templu dă la iveală sărăcia lui Iosif şi a Mariei (citiţi Levitic 12.8). Şi de data aceasta, Eliberatorul lui Israel este înfăţişat nu mai-marilor poporului, ci unor bătrâni smeriţi şi evlavioşi, lui Simeon şi Anei. 

Pentru ce motiv le este lor acordată această favoare? Pentru că ei II aşteptau!

Duhul 1-a condus pe Simeon în templu şi i L-a arătat pe Cel care este ,Mângâierea lui Israel" (v. 25), Mântuirea lui (Dumnezeu, Lumina naţiunilor şi Gloria poporului. Îl vede cu ochii lui, îl ţine în braţe pe acest Copilaş şi aceasta este de ajuns pentru credinţa lui. Îi aduce glorie lui Dumnezeu şi apoi vesteşte că Isus va fi piatra de încercare pentru a descoperi starea inimii (Isaia 8.14); şi aceasta este El şi astăzi. La rândul ei, Ana, femeie a rugăciunii şi a mărturiei de credinţă, vine şi i se alătură în laudă. Nepărăsind templul, ea a împlinit versetul 4 din Psalmul 84. Din plinătatea inimii, ea vorbeşte despre El şi, în această privinţă, rămâne pentru noi un prea frumos exemplu!