Versetul zilei

19 ianuarie 2015

ISRAEL, ISLAM SI ARMAGHEDON!

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.
Psalmii 122:6
Ca sa te rogi pentru Ierusalim, ai nevoie sa cunosti istoria acestui popor ales de Dumnezeu.Acest documentar te va ajuta sa intelegi mai multe despre tot ceea ce a suferit acest popor.
Dumnezeu sa binecuvinteze ISRAELUL!

La vremea potrivita cel smerit va fi inaltat!

Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi acela este mare.
Luca 9:46-48
 
Nu stiu cat de mult ne dorim sa fim socotiti "cei mai mari", poate ca nu dorim neaparat, dar cu siguranta am avut macar un moment in viata in care am dorit sa fim "mari".
Ma uit in familii chiar, intotdeauna copilul cel mai mare are anumite privilegii, mosteneste poate ceva in plus fata de ceilalti, insa citind cartea Geneza am vazut ca randuiala pe care o au oamenii, diferea de cea a lui Dumnezeu. Inca de pe primele pagini ale Vechiului Testament, vedem cum cel mic este ales de Dumnezeu si are intaietate asupra celui mare.
Incepand cu copiii lui Avraam, Dumnezeu face o alegere neobisnuita am putea spune noi. 
Desi Ismael este primul copil al lui Avraam, iata ca Isaac are intaietate mai mare si legamantul lui Dumnezeu este incheiat intre Dumnezeu si Isaac
Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta, Sara, îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el. (Geneza 17:19), iar in cap.21:12 "Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă, care va purta cu adevărat numele tău.
La fel se intampla si intre Iacov si Esau, "Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic”.
Mergem mai departe si vedem istoria copiilor lui Iacov. Desi Ruben era intaiul nascut, iata ca Iosif, cel de-al unsprezecelea copil are intaietate mai mare, si bineinteles ca acelasi lucru se intampla si cu cei doi copii ai lui Iosif.Cand Iacov le da binecuvantarea, iata ca Efraim are intaietate inaintea lui Manase, desi Iosif cerea tatalui sau sa-l binecuvinteze pe Manase pentru ca el este cel mai mare(17,18)
Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea a apucat mâna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase.
Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui”,
si-apoi il avem pe  David exemplu, care este cel mai mic, dar iata ca Dumnezeu il alege pe David peste fratii sai.
Nu este interesant? Ba da, as putea spune din punctul nostru sau al meu personal, insa Dumnezeu ne arata ca ceea ce la noi are intaietate nu are si la El. In slujire, Dumnezeu nu alege oamenii in baza criteriilor noastre, ci alege oamenii dupa sinceritatea inimii lor.
Noi alegem oamenii in functie de pozitie, de cultura lor, alegem poate in baza unor criterii financiare, alegem in functie de varsta, de clasa sociala sau te miri ce alte criterii, Dumnezeu insa nu tine cont de nimic din toate acestea. El alege in functie de sinceritatea inimii lor, alege pe cei mai neinsemnati si chiar daca in ochii oamenilor sunt fara pret, in ochii Lui au valoare.
Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt.( Corinteni 1:27-28)
Noi inca ne lasam amagiti de aparente si apreciem  pe cei din jur in functie de ceea ce ne ofera  imaginea pe care si-au creat-o intentionat, insa Dumnezeu nu se lasa impresionat de aparente. Convietuiesti ani si ani, crezand in cei de langa tine (sau invers) crezand ei despre tine ca esti "cel mai bun sau crezi ca ai alaturi de tine persoana cea mai de incredere. Si te trezesti ca la primul colt, te vinde pentru un pumn de linte...!La fel se intampla chiar si in viata spirituala.
Astazi "nume sonore" sunt in diferite functii cheie, care au avut grija sa-si creeze o imagine in jurul lor, insa uneori  constatam cu tristete ca am fost inselati, insa vine vremea si ma rog ca Dumnezeu sa scoata lucratori plini de Duh pe care sa-i foloseasca in lucrarea Sa, oameni neinsemnati, oameni smeriti  dar pe care Dumnezeu sa ii inalte.
 
 „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 
Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi acela este mare.

   

Hrana ta zilnica!

19 IANUARIE
Psalmul 58

Versetele de la 1 la 5 ne spulberă şi cea din urmă iluzie pe care ne-am mai fi făcut-o cu privire la justiţia omenească; iar dacă acest tablou ne pare prea exagerat, este suficient să evocăm crucea. Relaţiile dintre oameni sunt prea adesea guvernate de legea celui mai tare, iar minciuna şi veninul calomniei sunt arme folosite la tot pasul (v. 3,4; Psalmul 140.3). Într-adevăr, lumea din jurul nostru este tot atât de plină de Nedreptate cum era şi pe vremea lui David. Atitudinea noastră de Creştini trebuie să fie însă cu totul diferită de cea a israelitului evlavios, aşa cum reiese ea din versetele 6-10. În ceasul necazului celui mare, israelitul credincios nu va putea să se adreseze decât Dumnezeului răzbunărilor, pentru a grăbi venirea zilei când dreptatea va împăraţi pe pământ. Această zi va veni, cu adevărat, dar, în aşteptarea ei, acum este încă ziua mântuirii" (2 Corinteni 6.2). Iar partea noastră, a celor care am primit har, este să mijlocim pentru oameni nu înaintea Dumnezeului răzbunărilor, ci înaintea Dumnezeului Mântuitor. Nedreptatea din jurul nostru este pentru noi o ocazie de a face bine şi de a semăna „rodul dreptăţii" (Iacov 3.8). Nu-i misiunea noastră să încercăm să ameliorăm lumea, care nu poate fi altfel decât este, ci să manifestăm în ea caracterele Mântuitorului.

18 ianuarie 2015

Profetie despre Romania

Merita toata atentia!

Lupta spirituală - război cu puterile văzduhului (Efes. 6:12)

Dezvăluiri ale unui om care a luptat de partea celui rău, dar a fost adus la Domnul pentru a duce "lupta cea bună a credinţei"

Hrana ta zilnica!

18 IANUARIE
Psalmul 57

Ca şi Psalmii 51 şi 56, şi acesta începe cu cuvintele: „Indură-Te de mine, Dumnezeule! ..." - deoarece harul divin este resursa mea atât împotriva răului care mă înconjoară, cât şi împotriva păcatului care se află în mine (Psalmul 51). Fie că vrăjmaşii poartă numele de Absalom, de filisteni, de Saul, ... de Satan sau de lume, refugiul pentru adăpostirea sufletului meu este „în Tine", Doamne Isuse, „sub umbra aripilor Tale" (v. 1). Într-un astfel de adăpost nu mă tem nici de ceea ce iese din gura oamenilor, nici de laţul întins sub paşii mei (v. 4,6; comp. cu Psalmul 91.3,4). „Dumnezeu ... împlineşte [toate] pentru mine” 
(v. 2). 
Acelaşi răsunet îl au şi cuvintele din Romani 8.28: „Ştim - afirmă apostolul - că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu". Prin credinţă ajungem să credem şi tot prin credinţă experimentăm apoi că „toate lucrurile", chiar şi cele care contrazic total gândurile noastre, sunt dirijate de Dumnezeu spre binecuvântarea noastră.
Îl găsim apoi pe cel credincios făcându-şi griji mai mult pentru gloria lui Dumnezeu decât pentru propria eliberare (v. 5, repetat în v. 11 şi în Psalmul 108.5). Aceasta a fost rugăciunea Domnului în legătură cu crucea care-I stătea înainte: „Tată, glorifică Numele Tău!" (loan 12.28) şi aceasta trebuie să fie şi cea dintâi dorinţă a noastră în orice împrejurare din viaţă.

17 ianuarie 2015

Optimisti si pesimisti!

De foarte multe ori m-am confruntat cu oameni care refuza sa creada ca intr-o zi Dumnezeu va pedepsi omenirea. 
Tinand cont de  atributele lui Dumnezeu " bunatatea, dragostea si mila LUI", oamenii "optimisti" refuza  sa creada ca  "pedeapsa va fi vesnica, intr-un loc vesnic" si spera ca  Dumnezeu nu va condamna pe nimeni. Numai ca printre atributele lui Dumnezeu nu se gaseste doar acestea pe care deseori  cautam sa le invocam in momentele acelea cand ne "impiedecam pe cale", (asta ca sa nu zic, momentele cand "pacatuim". Mizam pe faptul ca " Domnu-i bun si ne iubeste asa cum suntem". Deseori uitam ca Domnul nu este doar dragoste, bunatate si mila, El este sfant, drept si credincios promisiunilor Sale.
Sfintenia este podoaba casei Sale, El este drept în toate căile Lui si milostiv în toate faptele Lui. El iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.
Un avertisment pe care il avem in Scriptura si pe care Dumnezeu il da acestor oameni "optimisti" se gaseste in evanghelia lui Marcu 16:16, "Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit".
Insa  tot in Scriptura gasim si o incurajare pentru o alta categorie de oameni, opusul celor optimisti, adica pesimistii. 
Acesti oameni sunt ingrijorati dupa ce se intorc la Hristos, ca nu vor putea sa-si duca pana la capat marturia credintei lor. Intotdeauna se vad slabi si neputinciosi, si intr-o oarecare masura este adevarat acest lucru, "fara Hristos, suntem slabi si neputinciosi".
 Dar vreau sa spun ca atunci cand in mintea noastra se strecoara un asemenea gand, sa ne amintim  ceea ce le spunea  Pavel sfintilor din  Filipi:
"Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos."

Cine nu crede va fi osandit, dar si daca am crezut si L-am acceptat, Dumnezeu ne va da taria si credinta sa ducem pana la capat ceea ce am inceput, si asta nu o putem face noi, ci doar EL!

Hrana ta zilnica!

17 IANUARIE
Psalmul 56

Ca şi Psalmul 34, şi acesta corespunde momentului de tristă experienţă a lui David la Gat
 (1 Samuel 21.11-15).
Versetele 5 şi 6 Îl evocă pe Domnul în relaţiile Sale cu cei care se strângeau ca să-L pândească pentru a-L lua apoi prin surprindere şi a-I răstălmăci cuvintele (Matei 22.34,41; Luca 11.53; 20.20). La răutatea lor, Domnul Isus răspundea priu încrederea Sa în Tatăl Său. Să facem şi noi după exemplul Domnului nostru! Pentru a se încrede însă cineva în Dumnezeu, trebuie mai întâi să-L cunoască. 
Un copil mic nu acceptă în general să meargă de mână cu un străin. Dar avem Cuvântul şi el ni-L descoperă pe Cel în palma Căruia ne putem încrede! Iată de ce, în două rânduri, cel credincios strigă: „In Dumnezeu voi lăuda Cuvântul Său; În Dumnezeu mă încred" (în v. 4 şi în v. 10,11). Cei răi pândesc paşii credinciosului (v. 6), dar Dumnezeu numără toţi aceşti paşi; ştim că El ne cunoaşte până şi numărul firelor de păr de pe cap (Matei 10.30). Iar aici vedem cum El Se preocupă de orice lacrimă a copiilor Săi, chiar şi de cele mai tainice. Astfel deci, dacă în plecările şi în sosirile mele („în rătăcirile mele" - v. 8) va trebui să întâlnesc o cursă întinsă de vrăjmaş, am asigurării ca Cel care mi-a salvat sufletul de la moarte veşnică îmi va păzi şi picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 94.18; 116.8; ).