Hrana ta zilnica!

30 IULIE
Matei 14.22-36
Această scenă a corăbiei în mijlocul furtunii zugrăveşte poziţia actuală a răscumpăraţilor Domnului. În timp ce El este în ceruri, aparent absent, dar rugându-Se şi mijlocind pentru ei, aceştia au de traversat într-un mod supărător marea agitată a acestei lumi. 

Este noaptea morală: vrăjmaşul stârneşte împotrivirea oamenilor, acţionând precum vântul şi valurile care fac zadarnice eforturile celor care vâslesc. Dar nu vine Isus în întâmpinarea alor Săi? Vocea Lui cunoscută îi îmbărbătează pe sărmanii ucenici: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!" (v.27). 

Şi credinţa, sprijinindu-se pe cuvântul Său (vino!), îl poartă pe Petru în întâmpinarea Celui care-1 iubeşte. Dintr-o dată însă această credinţă dispare şi Petru se afundă. Ce se întâmplase? Petru şi-a luat privirile de la învăţătorul Său şi a privit la înălţimea valurilor şi la furia vântului, ca şi cum ar fi fost mai uşor de mers pe o apă liniştită decât pe o mare agitată! Dar a strigat la Domnul şi El i-a venit imediat în ajutor.
Apoi Isus este primit în ţinutul Ghenezaretului, unde înainte nu făcuse multe minuni, din cauza necredinţei oamenilor (13.58). Aceasta este o imagine a momentului când poporul Lui, cel care L-a respins, îl va recunoaşte şi ÎI va onora, fiind eliberat prin El.

Uneori suntem prea egoisti!

O istorioara, ne vorbeste despre un om care dorea sa afle cum este atat in rai, dar si in iad. 

Pentru aceasta L-a rugat pe Dumnezeu sa ii dea un vis si sa ii arate.

In visul lui, se facea ca statea inaintea lui Dumnezeu, intrebandu-L:

- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul, si cum e Iadul.

Dumnezeu l-a condus pe om si i-a aratat doua incaperi.

A deschis una dintre usi, iar omul a privit inauntru.

In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda.

Pe masa se afla un vas mare cu diverse bunatati, care miroseau foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.

Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati.

Tineau in mana tacamuri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel puteau ajunge la vas pentru a se infrupta din bunatatile de pe masa. Insa, din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.

Omul  s-a infiorat la vederea suferintei lor.

Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"

Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa : arata la fel ca si prima.

Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare, plin de bunatati de-ti lasa gura apa.

Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de tacamuri, dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.

Omul mirat a spus: "nu inteleg"..!?

"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate" 
"Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi".

Deseori ne aflam si noi in situatia aceasta. 
Din prea mult egoism s-ar putea sa fim, chiar noi cei mai afectati.

Vreau concediu....

Inca de dimineata am deschis blogul sa intru sa scriu un gand, insa din pacate nu am apucat sa scriu absolut nimic. E perioada concediilor(la noi), nu si la clienti. Unul din sefi este in concediu, unul este absent, iar sarcinile lor mi le-au pus in "carca" (ca si cum... nu aveam destule), asa ca nici macar nu am apucat sa "respir". Sper sa rezist doua saptamani pana se vor inapoia.

  Oricum vin ei...si plec eu, insa daca iau in calcul dupa cum ma simt azi...doua saptamani o sa dorm continuu.

Hrana ta zilnica!

29 IULIE
Matei 14.1-21
Capitolul 11 ni 1-a prezentat pe Ioan Botezătorul în închisoare. 

Aici aflăm că fusese aruncat acolo de către Irod (fiul celui din cap. 2).

 Pentru ce motiv? 

Pentru că Ioan îndrăznise să-1 mustre că o luase pe soţia fratelui său. Acum martorul credincios plăteşte cu viaţa adevărul pe care a avut curajul să-1 spună direct regelui. Moartea sa în timpul serbărilor şi a distracţiilor de la curtea regală este plata cerută de cel rău în schimbul plăcerii (comp. cu Iacov 5.5,6). Poate că lui Irod i-a părut rău o clipă, dar el nutrea de mult dorinţa tainică de a-1 omorî pe Ioan (v. 5), pentru că ura faţă de adevăr şi ura faţă de cei care îl rostesc merg întotdeauna împreună (Galateni 4.16). Din punct de vedere omenesc, sfârşitul lui Ioan este tragic şi oribil; în ochii lui Dumnezeu însă este sfârşitul triumfător al „alergării sale" (Fapte 13.25).
Printre rânduri citim ceea ce a însemnat pentru Isus vestea morţii precursorului Său.

 Nu era acesta anunţul respingerii şi al răstignirii Sale?

 Pare că tristeţea L-a făcut să simtă nevoia de a rămâne singur (v. 13), dar mulţimile veniseră deja după El, iar inima Sa, gândindu-Se numai la alţii, a fost cuprinsă de milă şi El a făcut pentru ei minunea celei dintâi înmulţiri a pâinilor.

Hrana ta zilnica!

28 IULIE
Matei 13.44-58
Scurtele parabole ale comorii şi ale mărgăritarului subliniază două adevăruri minunate: preţul nespus de mare cu care Domnul Hristos estimează Adunarea Sa şi pe care 1-a plătit pentru a o dobândi: El a vândut tot ce avea, Şi-a dat chiar viaţa, iar în al doilea rând, ilustrează bucuria pe care o găseşte în ea.
În v. 47, năvodul evangheliei este aruncat în marea popoarelor. Domnul le spusese ucenicilor Săi că îi va face pescari de oameni. Acum iată-i pe slujitori la lucru. Nu toţi peştii însă sunt dintre cei buni, ... după cum nu toţi creştinii cu numele sunt şi credincioşi autentici. Cuvântul este cel care ne permite să-i deosebim: Peştele bun se recunoaşte după solzi şi după înotătoare (Levitic 11.9-11), iar adevăratul creştin, după armura sa morală, după capacitatea de a rezista la infiltrarea şi la antrenarea în curentul acestei lumi.
În afară de comoara pe care Domnul a găsit-o în ai Săi (v. 44), v. 52 ne arată ce are ucenicul în Cuvântul Său. Este el pentru fiecare dintre noi „vistieria" din care ştim să scoatem „lucruri noi şi lucruri vechi"?
Într-un mod lamentabil, acest capitol se încheie, ca şi cel precedent, cu necredinţa mulţimilor: acestea nu vedeau în Isus decât pe „fiul tâmplarului", motiv pentru care harul Său nu se poate exercita asupra lor.

Hrana ta zilnica!

27 IULIE
Matei 13.31-43
În cele şase „parabole ale împărăţiei" care urmează după cea a semănătorului, Domnul prezintă rezultatul semănăturilor Sale în această lume.
Parabola bobului de muştar devenit un copac mare descrie forma exterioară pe care a luat-o împărăţia cerurilor după respingerea împăratului, în timp ce a aluatului pus în făină pune accentul pe lucrarea tainică care alterează caracterul ei. Este vremea Bisericii responsabile. 

După un început foarte timid (câţiva ucenici), creştinismul a cunoscut marea dezvoltare, cea pe care o cunoaştem noi. Succesul şi răspândirea lui în lume nu dovedesc însă câtuşi de puţin binecuvântarea şi aprobarea lui Dumnezeu şi nici vorbă să o pună la adăpost de atacurile lui Satan: chiar de la început, ea a fost invadată de rău (păsările - conform v. 4 şi 19 - şi aluatul).
Amestecul care caracterizează creştinătatea de nume este ilustrat şi într-un alt mod: prin parabola neghinei din ogor, pe care Domnul o explică aici. Ş

tim că numele de creştin este purtat astăzi de toţi cei care sunt botezaţi, fie că sunt, fie că nu sunt copii autentici ai lui Dumnezeu. Domnul mai suportă această stare de lucruri până în ziua secerişului (Apocalipsa 14.15,16). El va arăta atunci, prin trierea finală a unora faţă de alţii, ce reprezenta fiecare dintre ei.

Hrana ta zilnica!

26 IULIE
Matei 13.18-30
Între cei care aud Cuvântul, Domnul, Cel care cunoaşte perfect inima omenească, distinge patru categorii de persoane.
Prima este comparată cu pământul bătătorit al drumului, devenit tare pentru că este călcat de toată lumea. Nu cumva inima noastră seamănă cu acest drum pe care lumea tot trece, din moment ce Cuvântul nu poate pătrunde în ea?
Alţii, asemeni acestor Jocuri stâncoase", sunt cei cu duhuri superficiale, în a căror conştiinţă nu s-a imprimat profund convingerea stării de păcat. In felul acesta, emoţia trecătoare simţită la auzirea Evangheliei este doar o credinţă aparentă.
Dacă credinţa autentică are în mod necesar rădăcini (nevăzute), cel care o face cunoscut este însă rodul (şi acesta este văzut). Credinţa fără fapte este moartă, sufocată, precum să-mânţa căzută „între spini"

 (lacov 2.17).
Sămânţa cade însă şi în ,pămănt bun", în care spicul, la vremea lui, va putea rodi (se va putea maturiza).
Parabola neghinei ne învaţă că vrăjmaşul nu s-a mărginit numai să fure sămânţa bună, de fiecare dată când a putut (v. 19), ci a şi semănat sămânţă rea, „pe când dormeau oamenii". Pentru că somnul spiritual ne lasă în voia influenţelor rele, suntem îndemnaţi cu stăruinţă să fim vigilenţi (Marcu 13.37; 1 Petru 5.8 etc).

Scoala de vara Areopagus - 2014

Mandela Day at Areopagus!
67 minutes with HE Thenjiwe Mtintso

Unii copii abia asteapta sa vina vacanta, mezinul meu m-ai vroia scoala.
Asa ca zis si facut.
 Dupa terminarea scolii, l-am inscris inca o luna la o scoala de vara intr-un centru crestin.
Pesemne ca i-a placut mult, pentruca nu a vrut nici macar o zi sa lipseasca.
Au avut un timp minunat impreuna mai ales ca au sarbatorit alaturi de ambasadoarea  Africii de Sud.

In curtea centrului au plantat impreuna un copac

Au avut loc concursuri  si diferite jocuri specifice varstei lor.
Cateodata e bine sa fii copil!