Cati dintre noi oare, nu cunoastem pilda fiului risipitor?
„Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.”
Şi tatăl le-a împărţit averea.
Nu
după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o
ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.
După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.”
Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”
Dar tatăl a zis
robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea;
puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;
căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.
Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este.
Robul acela i-a
răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel
îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.”
El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.
Dar el, drept
răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia
ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat
măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;
iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.”
„Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.
Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.”
Şi s-a sculat şi a
plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i
s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a
sărutat mult"
Tare mult ne asemanam si noi cu acest fiu rebel si dornic de libertate.
Desi in casa tatalui sau avea tot ce ii trebuie, acest fiu nu mai vroia sa ramana sub autoritatea lui, si in dorinta de a gusta din libertatea dupa care tanjea atat de mult, a plecat cerandu-si partea sa de avere, si a ales modul cum sa-si traiasca viata.
Daca cititi textul in intregime, veti remarca cateva lucruri interesante legate de viata acestor doi fii.
- Desi nu mai vroia sa stea in casa tatalui, totusi el doreste din bogatiile tatalui!
„Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” (v.2)
Oare cati nu facem sau nu am facut ca acest fiu?
Nu mai vrem sa ramanem in Casa Tatalui, nu mai vrem sub autoritatea Lui, nu mai vrem sa facem nimic din ceea ce ne spune Cuvantul Sau, insa vrem binecuvantarile LUI sa ne insoteasca oriunde mergem!?
Fiul a vrut o viata libera, lipsita de griji si responsabilitati, insa in scurt timp averea sa, s-a terminat.
Cand ai bani, ai si prieteni, asa spune un proverb romanesc. Se pare ca si in cazul acestui fiu rebel a fost valabil acest cuvant.Cat a avut bani nu si-a amintit de cei de acasa, nu si-a amintit de fratele sau, de tatal sau, nu si-a amintit de nimeni, vroia doar libertate.
Scriptura spune:
„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”
-
Indiferent incotr-o a plecat, libertate nu a avut!
După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. (v.14)
Cautam si noi deseori libertate, unii poate si-au cautat-o in alta tara, poate alt oras, insa trebuie sa stim un lucru ca oriunde am pleca, oriunde am fi, fara Hristos, nu suntem liberi!
- Fiul si-a adus aminte de tot ce avea in casa tatalui sau!
„Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
(v. 17)
Drept este ca acest fiu a avut un moment de rebeliune in viata sa, insa faptul ca si-a amintit ce avea in casa tatalui sau, este un lucru de admirat.
Multi am fost ca acest fiu, am plecat, am dorit si binecuvantarile Domnului, unii poate le-am si primit, altii nu.
Unii am luat atitudinea acestui fiu, (si eu ma regasesc in acest fiu rebel) de a ne aminti ce am lasat in casa Tatalui, insa trist este ca inca mai sunt unii care ratacesc si se hranesc cu roscovele diavolului.
Aminteste-ti ce ai lasat in Casa tatalui, si intoarce-te.
Nicaieri nu poate fi mai bine decat acasa la TATA!
- Cand un fiu risipitor se intoarce acasa, CERUL este in sarbatoare!
„Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea;
puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;
căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească. (v.22-24)
Privesc acum spre celalat fiu.
- Desi este in casa tatalui, desi are tot ce ii trebuie, el nu este liber!
„Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia
ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat
măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;
iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.”
(v.29-30)
Iata ca desi este fiu, el se vede rob,"eu îţi slujesc ca un rob".
Multi sunt si astazi in casa Tatalui, desi au fost infiati, ei inca sunt robi si nu cunosc libertatea. N-o cunosc pentru ca nu-L cunosc pe Hristos.
Ce trist este... sa fii in casa Tatalui, sa-I fii Fiu, si totusi sa te simti rob!
Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.(v.31)
Doamne ajuta-ne sa cunoastem Adevarul, ca sa putem deveni slobozi.
Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.
Ioan 8:36
