1 iulie 2014
Hrana ta zilnica!
1 IULIE
Matei 1.1-17
Glasul profeţilor se stinsese de mai bine de patru sute de ani. Pentru Dumnezeu, sosise „împlinirea vremii" (Galateni 4.4): de acum va vorbi „în Fiul" (Evrei 1.1,2) şi va face cunoscut poporului Său, lumii, precum şi fiecăruia dintre noi, personal, vestea bună a Evangheliei. Aceasta, redată în puţine cuvinte, poate fi rezumată prin: a dat pe Fiul Său (sau: „dar de Fiu").
Dar cum pot spiritele noastre limitate să pătrundă în cunoaşterea unei asemenea Persoane...? Dumnezeu S-a îngrijit de aceasta, oferindu-ne patru Evanghelii, ca să putem privi gloria Fiului Său sub mai multe aspecte, tot aşa cum valoarea unui obiect (diamant) de mare preţ este pusă în evidenţă când acesta este privit sub străluciri şi unghiuri diferite.
Matei este evanghelia împărăţiei (sau a împăratului) şi, din acest motiv, aici este necesară o genealogie care să-L plaseze de la început pe Mesia în cadrul promisiunilor făcute lui Avraam şi, de asemeni, care să dovedească fără drept de apel titlul Său de moştenitor al tronului lui David (Galateni 3.16 şi Ioan 7.42). Din această lungă listă nu au fost şterse câteva nume de tristă amintire (Ahaz, Mânase, Amon...). Altele, precum Rahav, Rut sau soţia lui Urie, amintesc de harul divin care s-a manifestat faţă de cei care nu aveau niciun drept. Este acelaşi har care acum dă un Mântuitor lui Israel şi lumii întregi,... ceea ce înseamnă că şi vouă şi mie.
Matei 1.1-17
Glasul profeţilor se stinsese de mai bine de patru sute de ani. Pentru Dumnezeu, sosise „împlinirea vremii" (Galateni 4.4): de acum va vorbi „în Fiul" (Evrei 1.1,2) şi va face cunoscut poporului Său, lumii, precum şi fiecăruia dintre noi, personal, vestea bună a Evangheliei. Aceasta, redată în puţine cuvinte, poate fi rezumată prin: a dat pe Fiul Său (sau: „dar de Fiu").
Dar cum pot spiritele noastre limitate să pătrundă în cunoaşterea unei asemenea Persoane...? Dumnezeu S-a îngrijit de aceasta, oferindu-ne patru Evanghelii, ca să putem privi gloria Fiului Său sub mai multe aspecte, tot aşa cum valoarea unui obiect (diamant) de mare preţ este pusă în evidenţă când acesta este privit sub străluciri şi unghiuri diferite.
Matei este evanghelia împărăţiei (sau a împăratului) şi, din acest motiv, aici este necesară o genealogie care să-L plaseze de la început pe Mesia în cadrul promisiunilor făcute lui Avraam şi, de asemeni, care să dovedească fără drept de apel titlul Său de moştenitor al tronului lui David (Galateni 3.16 şi Ioan 7.42). Din această lungă listă nu au fost şterse câteva nume de tristă amintire (Ahaz, Mânase, Amon...). Altele, precum Rahav, Rut sau soţia lui Urie, amintesc de harul divin care s-a manifestat faţă de cei care nu aveau niciun drept. Este acelaşi har care acum dă un Mântuitor lui Israel şi lumii întregi,... ceea ce înseamnă că şi vouă şi mie.
30 iunie 2014
Hrana ta zilnica!
30 IUNIE
Isaia 66.1-12
Ierusalimul va fi un subiect de bucurie pentru credincioşii poporului, după cum îndeamnă şi v. 10: „Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi veseliţi-vă cu el, toţi cei care-l iubiţi". Tot acestora li se adresează şi Psalmul 122.6: „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei care te iubesc vor prospera". Ca răspuns la această rugăciune, pacea se aşterne peste cetate şi devine centrul de la care se răspândeşte către toate naţiunile cunoştinţa gloriei lui Dumnezeu.
Domnul este şi astăzi la fel de atent faţă de rugăciunile celor care iubesc Adunarea Lui (Psalmul 122.6; 2 Corinteni 11.28). Să cerem ca aceasta să rămână în pace şi să poată manifesta gloria Domnului Hristos aici, jos, pe pământ.
Chiar şi în mijlocul fericirii milenare trebuie să rămână o mărturie vizibilă a pedepsirii nelegiuiţilor, o privelişte cutremurătoare, ca aducere-aminte, cum a fost mormanul de pietre de pe mormântul lui Absalom (2 Samuel 18.17). Astfel se încheie această frumoasă carte a lui Isaia, cea mai întinsă dintre toate profeţiile, cea mai des citată în Noul Testament (de circa şaizeci de ori) şi cea care acordă cel mai mare spaţiu Domnului Isus în suferinţele şi gloriile Sale.
Isaia 66.1-12
Ierusalimul va fi un subiect de bucurie pentru credincioşii poporului, după cum îndeamnă şi v. 10: „Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi veseliţi-vă cu el, toţi cei care-l iubiţi". Tot acestora li se adresează şi Psalmul 122.6: „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei care te iubesc vor prospera". Ca răspuns la această rugăciune, pacea se aşterne peste cetate şi devine centrul de la care se răspândeşte către toate naţiunile cunoştinţa gloriei lui Dumnezeu.
Domnul este şi astăzi la fel de atent faţă de rugăciunile celor care iubesc Adunarea Lui (Psalmul 122.6; 2 Corinteni 11.28). Să cerem ca aceasta să rămână în pace şi să poată manifesta gloria Domnului Hristos aici, jos, pe pământ.
Chiar şi în mijlocul fericirii milenare trebuie să rămână o mărturie vizibilă a pedepsirii nelegiuiţilor, o privelişte cutremurătoare, ca aducere-aminte, cum a fost mormanul de pietre de pe mormântul lui Absalom (2 Samuel 18.17). Astfel se încheie această frumoasă carte a lui Isaia, cea mai întinsă dintre toate profeţiile, cea mai des citată în Noul Testament (de circa şaizeci de ori) şi cea care acordă cel mai mare spaţiu Domnului Isus în suferinţele şi gloriile Sale.
- Cartea Ieremia a fost plasată după Evanghelia după Matei, începând cu 3 septembrie
29 iunie 2014
Hrana ta zilnica!
29 IUNIE
Isaia 65.13-25
Israeliţii credincioşi vor fi multă vreme confundaţi cu mulţimea care-1 va urma pe Antihrist, dar, la momentul potrivit, Dumnezeu îi va deosebi şi îi va răsplăti pe robii Săi. Atunci ei îşi vor uita suferinţele şi „vor cânta tare, în veselia inimii lor" (v. 14).
Şi noi, copiii lui Dumnezeu, cei pe care lumea în prezent nu-i cunoaşte, cum nu L-a cunoscut nici pe El, ne vom înfăţişa prin Domnul şi împreună cu El la glorioasa Lui venire (I Ioan 3.1,2).
Isaia 65.13-25
Israeliţii credincioşi vor fi multă vreme confundaţi cu mulţimea care-1 va urma pe Antihrist, dar, la momentul potrivit, Dumnezeu îi va deosebi şi îi va răsplăti pe robii Săi. Atunci ei îşi vor uita suferinţele şi „vor cânta tare, în veselia inimii lor" (v. 14).
Şi noi, copiii lui Dumnezeu, cei pe care lumea în prezent nu-i cunoaşte, cum nu L-a cunoscut nici pe El, ne vom înfăţişa prin Domnul şi împreună cu El la glorioasa Lui venire (I Ioan 3.1,2).
Va fi oare atunci bucuria noastră mai prejos...?
Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou. Nu este încă vorba de înlocuirea universului actual cu elemente noi, potrivit cu 2 Petru 3.13 şi cu Apocalipsa 21.1, însă, în timpul împărăţiei de o mie de ani, atât cerul, eliberat de prezenţa lui Satan, cât şi pământul, supus Domnului, vor fi într-o stare nouă. Creaţia va cunoaşte eliberarea (Romani 8.22); viaţa omenească se va lungi; vârsta de o sută de ani va fi o vârstă tânără, iar moartea nu va fi decât o pedeapsă excepţională (Proverbe 2.22; Psalmul 37.9). Chiar şi instinctele crude ale animalelor vor dispărea (v. 25), iar natura va cunoaşte atunci deplina Sa înflorire şi va corespunde planului iniţial al lui Dumnezeu cu privire la minunata Sa creaţie.
Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou. Nu este încă vorba de înlocuirea universului actual cu elemente noi, potrivit cu 2 Petru 3.13 şi cu Apocalipsa 21.1, însă, în timpul împărăţiei de o mie de ani, atât cerul, eliberat de prezenţa lui Satan, cât şi pământul, supus Domnului, vor fi într-o stare nouă. Creaţia va cunoaşte eliberarea (Romani 8.22); viaţa omenească se va lungi; vârsta de o sută de ani va fi o vârstă tânără, iar moartea nu va fi decât o pedeapsă excepţională (Proverbe 2.22; Psalmul 37.9). Chiar şi instinctele crude ale animalelor vor dispărea (v. 25), iar natura va cunoaşte atunci deplina Sa înflorire şi va corespunde planului iniţial al lui Dumnezeu cu privire la minunata Sa creaţie.
28 iunie 2014
Am dat in mintea copiilor!
Dupa cursa de aseara am crezut ca astazi n-o sa ma mai pot misca...
Se pare ca nu!
Ma misc...dar mai greoi, deh...am imbatranit si eu.Numai ca daca picioarele obosite aveau nevoie de odihna, mintea se pare ca nu avea nevoie de odihna, asa ca am pus-o la treaba. Si ce credeti...?
Bineinteles ca a dat nastere unei idei, si cum "femeilor" nu le trebuie mult sa aplice ziua ce au visat noaptea, fiind si eu "femeie", am procedat ca atare.
Aseara sau azi noapte sau nici eu nu stiu cand mi-a venit o idee. M-am gandit ca nu ar fi rau daca as face miscare in fiecare zi. Numai ca am vrut ceva mai comod....nu alergare, ci asa ceva....eu sa stau...dar totusi sa fac miscare, si m-am gandit la "bicicleta". Asa ca azi am trecut la fapte, mi-am convins sotul ca miscarea e foarte sanatoasa(ca si cum el nu stia) l-am luat de manuta si am dat o raita prin piata, ca deh....mergem si noi unde ne permitem.Dupa cateva curse periculoase printre oameni, cu diferite biciclete...m-am hotarat. Ea este...!
Am insa o singura problema...nu am garaj pentru ea, dar sper sa ma descurc.
De-acuma fac miscare cu bicicleta, poate o fi mai usor...
Nu stiu cum o fi, dar o sa va povestesc cand ma intorc, asta daca ma ajuta Domnul sa ma intorc intreaga acasa.
Simtim nevoia sa fim mangaiati!
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus
Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin
mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe
cei ce se află în vreun necaz!
2 Corinteni 1:3-4
Cred ca fiecare din noi am avut in viata noastra momente in care am avut nevoie de incurajari si mangaieri. Eu imi amintesc de un moment dureros din viata mea prin care am trecut cu mai bine de 5 ani in urma. A fost un moment greu prin care am trecut si chiar am avut mare nevoie sa fiu mangaiata si incurajata si nu pot spune ca nu mi-au fost cei din jur alaturi, au fost atat cat au putut si m-au incurajat atat cat le-a stat in putinta, si le multumesc, pentru ca intr-adevar unii mi-au fost de un real folos, insa pe langa mangaierea si ajutorul oamenilor, am avut nevoie de o mangaiere mai mult decat omeneasca, ceva supranatural si am avut parte de aceasta mangaiere divina pe care sa stiti ca nu am gasit-o la oameni, ci la Domnul.
Am spus in nenumarate randuri si chiar ma repet, "daca nu-L aveam pe Domnul cu mine....nu stiu daca astazi mai eram"
Cuvantul "mangaiere", inseamna a fi alaturi de cel care trece prin necaz, prin suferinta, incurajandu-l prin cuvinte sau chiar ajutandu-l cu ceva concret. Acum daca ne gandim la viata pamanteasca intr-adevar trecem prin multe suferinte si multe incercari, insa nici viata spirituala nu este scutita de asemenea suferinte.
Ca si crestini trebuie sa stim ca si viata spirituala are incercarile si suferintele ei. Isus ne-a spus:"În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi...Eu am biruit lumea"
Viata noastra de crestin este asemeni unei funii care are multe impletituri. Avem parte si de bucurii, avem parte si de necazuri, avem parte de suferinta, dar avem parte si de mangaiere, iar mangairea divina este deosebita, intrece orice mangaiere omeneasca, este mangaierea Duhului Sfant.
Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un
alt Mângâietor, care să rămână cu voi în
veac; şi anume Duhul
adevărului...
In lb greaca Mangaietor inseamna: Paraclet, apărător, ajutor.Acum daca ne gandim la acest cuvant, categoric ne vin in minte o multime de sensuri.
Mangaietor...cineva care ma ajuta, imi da solutii, ma calauzeste, ma apara, imi da sfaturi, cineva cu care ma incurajeaza, s.a.m.d.
Toate aceste calitati este foarte greu sa le gasesti la o persoana, si persoana aceea sa fie si dispusa sa-ti stea si la dispozitie oridecate ori ai nevoie, este cam prea mult, asa-i...?
Insa Mangaietorul despre care vorbea Isus Hristos, este Singurul care indeplineste toate aceste calitati.El ne calauzeste, ne apara, ne sfatuieste si este disponibil mereu.
Este un prieten minunat!
Doamne, ce bine este sa ai un asemenea prieten!
Hrana ta zilnica!
28 IUNIE
Isaia 65.1-12
„Sunt găsit de cei care nu Mă căutau..." (v. 1) - scrie Isaia cu îndrăzneală. Despre acest curaj al profetului aflăm de la apostolul Pavel care, atunci când va cita v. 1 din Isaia 65 în Romani 10.20 va adăuga şi această expresie („Isaia îndrăzneşte şi spune..."). îndrumat de Duhul, profetul deschide în mod vădit uşa naţiunilor, a celor care nu-L căutau pe Dumnezeu şi nu purtau numele Lui (49.6). Ce declaraţie curajoasă, ca să nu spunem revoluţionară, făcută în urechile israeliţilor atât de geloşi pentru privilegiile lor! Acesta era unul dintre lucrurile despre care se spunea în capitolul precedent că „niciodată n-au auzit.
Mărturisirea şi rugăciunile rămăşiţei necăjite se încheiau cu întrebarea neliniştitoare: „Vei tăcea Tu şi ne vei întrista peste măsură?" (64.12). Nu, niciodată nu este în zadar când o inimă pocăită se întoarce la Domnul (Psalmul 51.17). Nu o ştim fiecare dintre noi din propria experienţă?
Dumnezeu nu rămâne tăcut. Va lua cuvântul şi aceasta se va desfăşura, practic, până la sfârşitul cărţii. Cu toate acestea, înainte de a revela ceea ce a pregătit pentru cei care-L aşteaptă {aleşii şi slujitorii Săi: v. 9,10; 64.4), trebuie să pronunţe sentinţa definitivă prin care condamnă nu numai naţiunile duşmane lui Israel, ci şi poporul răzvrătit şi apostat.
Isaia 65.1-12
„Sunt găsit de cei care nu Mă căutau..." (v. 1) - scrie Isaia cu îndrăzneală. Despre acest curaj al profetului aflăm de la apostolul Pavel care, atunci când va cita v. 1 din Isaia 65 în Romani 10.20 va adăuga şi această expresie („Isaia îndrăzneşte şi spune..."). îndrumat de Duhul, profetul deschide în mod vădit uşa naţiunilor, a celor care nu-L căutau pe Dumnezeu şi nu purtau numele Lui (49.6). Ce declaraţie curajoasă, ca să nu spunem revoluţionară, făcută în urechile israeliţilor atât de geloşi pentru privilegiile lor! Acesta era unul dintre lucrurile despre care se spunea în capitolul precedent că „niciodată n-au auzit.
Mărturisirea şi rugăciunile rămăşiţei necăjite se încheiau cu întrebarea neliniştitoare: „Vei tăcea Tu şi ne vei întrista peste măsură?" (64.12). Nu, niciodată nu este în zadar când o inimă pocăită se întoarce la Domnul (Psalmul 51.17). Nu o ştim fiecare dintre noi din propria experienţă?
Dumnezeu nu rămâne tăcut. Va lua cuvântul şi aceasta se va desfăşura, practic, până la sfârşitul cărţii. Cu toate acestea, înainte de a revela ceea ce a pregătit pentru cei care-L aşteaptă {aleşii şi slujitorii Săi: v. 9,10; 64.4), trebuie să pronunţe sentinţa definitivă prin care condamnă nu numai naţiunile duşmane lui Israel, ci şi poporul răzvrătit şi apostat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)